Cafeneaua de ieri… sau de azi ! (VI)

Viena, 10/06/2025

„Im Kinsky”

În dimineața următoare, ieșind din hotel, am dat peste un oraș total diferit de cel din ajun!

O circulație nebună, poate nu atât a mașinilor, cât a bicicletelor, care ocupă cu benzile lor rezervate cam vreun sfert din carosabil, când nu se instalează… pe trotuar. Și care, uneori, circulă în “contra-sens” cu traficul motorizat!

Astfel, o traversare pietonală devine …o aventură cu consecințe greu de calculat !

Cum zicea Philippe le Hardi :

« Père, gardez-vous à droite ! Père, gardez-vous à gauche ! »

Adică : « Tată, păzește-te la dreapta ! Tată, păzește-te la stânga! »

Se spune că această frază a fost rostită de Philippe, al patrulea fiu al regelui Jean al II-lea al Franței și al Bonnei de Luxemburg, pe 19 septembrie 1356 în timpul bătăliei de la Poitiers. Continue reading

Cafeneaua de ieri… sau de azi ! (V)

Viena, 09/06/2025

 Vidéos Bing Wien, Wien, Nur Du Allein – The 3 Tenors in Vienna 1996

 « Mitt Herr Dr. Sigmund Freud »

Când am ieșit din terminalul aeroportului din Viena, am avut sentimentul că mă aflu la Fukushima, a doua zi după tzunami !

Parodiindu-l pe Alfred de Musset, aș zice :

« Dans Vienne la rouge
Pas un cheval ne bouge ! »  

Niciun trecător, niciun taxi ! Doar o briză rece de toamnă !

După vreo 5 minute, când a sosit un taxi cu un șofer aziat, acesta mi-a explicat că e o zi liberă : « Pfingsten » (adică Rusalii). Uitasem că, în acest an, sărbătorile religioase, ortodoxe și catolice, cad în aceeași zi!

Foarte bine! Mă voi putea plimba prin oraș, cu nasu’ pe pereți, chiar și în mijlocul « carosabilului », fără să fiu deranjat de vreo mașină !

Așa am și făcut,  după ce mi-am lăsat bagajele la hotel ! Continue reading

Cafeneaua de ieri… sau de azi ! (IV)

București, 06/06/2025

Cu “Povernei”…

Aceste « amintiri din copilărie » ne-au îndepărtat de destinația plimbării mele « de arhitectură ».

Este numele sub care colindam străzile Bucureștiului, în anii ’60 ai secolului trecut, împreună cu vărul meu, Costin Cazaban, fiul eminentului actor Jules Cazaban.

« Plimbările de arhitectură », mai întâi numite « încurcă lume », erau o ocazie de a descoperi noi cartiere ale orașului nostru.

Primul pretext « oficial », pe când aveam vreo 9 sau 10 ani, era argumentat sub forma următoare:

“Dacă ne urmăresc niște bandiți, trebuie să cunoaștem locurile unde ne putem ascunde, pe unde putem ieși într-o stradă vecină sau de unde nu mai e niciun mod de a scăpa !” Continue reading

Cafeneaua de ieri… sau de azi ! (III)

București, 06/06/2025

Cu “Lupa”…

Programul zilei de azi prevede o vizită în cartierul străzii Vasile Alecsandri, în apropierea Pieței Romană, între str. Căderea Bastiliei și Bd. Lascăr Catargiu.

Cunosc acest cartier… de vreo 65 ani !

Aici, chiar lângă Biserica Visarion, pe vremea aia într-o școală, am dat examenul de intrare la Liceul « Mihail Sadoveanu », al cărui nume era încă « Școala nr. 5 » ! De fapt, liceul de pe Bvd. Dacia (azi liceul « Victor Madgearu ») încă nu era complet finisat. Dacă nu mă înșel, anul școlar a început în 1960, în acest liceu, cu vreo două săptămâni după celelalte școli din țară !

În Piața Romană, am cunoscut multe schimbări, de la statuia lui Lascăr Catargiu, trecând prin « Crucea Eroilor », după 1990, chiar și statuia Lupoaicei, într-una dintre multiplele ei localizări !

Am și scris un text, legat de acest subiect, acum mai bine de 20 ani:

Serviți lupă cu băieței! | ADRIAN ROZEI

În reluarea din 2010, scriam :

Continue reading

Cafeneaua de ieri… sau de azi ! (II)

București, 05/06/2025

 

Cu “Pandelică” …

Pe 29/05, am avut ocazia de a asista, în Cimitirul Israelit “Filantropia”, la ceremonia militară şi religioasă desfășurată cu prilejul Zilei Eroilor, sărbătoare naţională a poporului român.

În trecere pe aleea principală a cimitirului, am remarcat, între două pietre funerare, vârful turnului Primăriei Sectorului 1, dominat de statuia lui « Pandelică » ! Doream, de multă vreme, să-l cunosc.

 Acum îi pot chiar fredona : « Te-am zărit printre morminte ! », refrenul unei melodii din « folklorul lăutăresc », pe care am auzit-o, pentru prima dată, la începutul anilor ’60, în interpretarea amicului meu și coleg de clasă, regretatul Mihai Oroveanu.

Vidéos Bing Maria Tănase – Te-am zărit printre morminte (1943)

Despre « Pandelică », voi reveni cu altă ocazie. Sunt muuuulte lucruri de povestit !

Continue reading

Cafeneaua de ieri… sau  de azi ! (I)

La Bastide Vieille, 20/07/2025

Am sosit, acum o lună, din turul european prin 5 țări, care m-a dus la Paris, București, Viena, Veneția, Barcelona… pentru a reveni în Languedoc, la casa noastră de la Bastide Vieille.

De la sosire, aproape că n-am ieșit din casă ! A trebuit să developez și să clasez cele aproape 4000 de fotografii făcute în cele 4 săptămâni de voiaj. Asta-i un semn bun ! Înseamnă că, pe drum, am profitat de multe « momente remarcabile », a căror amintire nu trebuie uitată.

Dispun, deci, de 9 albume, cu care-mi pot « împrospăta » amintirile, uneori aproximative, ale evenimentelor trăite !

Acum, selecționez ultimele documente (flyere, hărți, facturi…) care nu merită să fie păstrate. Precum și articole de jurnal, reviste, cărți… « pescuite » prin țările traversate.

Deodată, remarc o foaie, recuperată într-o revistă consultată la recepția unui hotel din București. Este vorba despre revista @alistmagazine Nr. 34 Primăvara 2025.

Articolul pe care l-am păstrat se intitulează : « La o cafea, în Bucureștiul de altădată » și este semnat de Ioana Popa.

De aceast dată, citesc cu atenție textul, care spune :

« Alăturarea cuvintelor « cafea și Viena » sau « cafea și Veneția » nu prea mai uimește publicul contemporan. Odată cu introducerea culturii cafenelei vieneze pe lista patrimonului mondial material UNESCO, în 2011, savurarea unei cafele în atmosfera tradițională a unei astfel de cafenele s-a instalat rapid pe lista cu activități de neratat a turiștilor ce vizitează capitala Austriei.

În mod similar, vizitatorul ce ajunge la Veneția are pe listă o oprire la faimoasa cafenea Florian, ce de mai bine de 300 de ani își întâmpină oaspeții în piața San Marco. Care însă este povestea cafelei în București și cum a lăsat ea amprenta asupra capitalei ?”

Urmează povești cu “Cafeneaua Veche”, cu “Capșa” și “Fialkovski” etc., etc. Continue reading

Vara la țară… (VI)

File de jurnal

La Bastide Vieille, 27/07/2025

                                                     Partirono le rondini
                                                     Dal mio paese freddo e senza sole…
                                                     La mia piccola rondine partì
                                                     Senza lasciarmi un bacio
                                                     Senza un addio partì…

Luciano Pavarotti sings Ernesto De Curtis: “Non ti scordar di me” (The Three Tenors in Concert 1994)

Chronique d’une mort annoncée *

Chiar și într-un peisaj paradisiac, pe care încerci să-l modelezi pentru a-l face… tot mai « ceresc », se petrec drame pe care, orișicât ne-am strădui, nu le putem împiedica !

În lumea de azi, ni s-a « insuflat », picătură cu picătură, ideea de « imortalitate », sub o formă ocolită : « Medicina/știința pot face miracole ! »

Asta, permite celor interesați să ne vândă… tot ce-i aranjează : doctorii, « unelte sportive », cursuri de yoga, meditație, sofrologie… etc.

Revin la lumea noastră… cu picioarele pe pământ ! Mai bine zis, cu aripile în aer !

La Bastide Vieille, beneficiem, an de an, de vizitele unor păsări călătoare după cum am povestit în episodele precedente ale acestui text. Continue reading

Vara la țară… (V)

Vara la țară… (V)

File de jurnal

  

Alt proiect recent în grădina noastră se intitulează: „Canna indica”

Din păcate, acest proiect este consecința unui eveniment nefericit : dispariția marilor agave în regiunea noastră !

Agave la Bastide în 2020

Încă odată, atacul fulger al unui predator, necunoscut nu demult în Languedoc:

« Dăunători : Gărgărița agavei și larvele sale, numite viermii agavelor, reprezintă amenințări majore pentru aceste plante, în special în anumite regiuni.

În prezent (în 2019), zona în care agavele sunt afectate de acest vierme privește în principal Franța și exclusiv regiunea mediteraneană. Este găsit de la Perpignan până la Nisa, cu focare mai pronunțate în Perpignan, Béziers, Montpellier și Fréjus. Autoritățile olandeze recunosc că acest dăunător a fost importat în Europa în mod periodic (de 13 ori în ultimii 30 de ani).

Gărgărița agavei, Scyphophorus acupunctatus, este o insectă aparținând vastului grup de gândaci. Forma sa este foarte asemănătoare cu cea a gărgăriței palmierului, dar este mai mică și complet neagră. În ciuda numelui său, nu atacă doar agavele… »

Recunosc că am făcut o ENORMA greșală: am ascultat sfaturile unui “specialist”, care a afirmat că: « nu există niciun tratament împotriva acestui dăunător » ! Continue reading