« Human scale » la Bienala de la Veneția

« Termenul Bienala de la Veneția este folosit în mod obișnuit pentru a se referi la Expoziția Internațională de Artă Contemporană a Bienalei de la Veneția (Esposizione internazionale d’arte di Venezia). Bienala este considerată unul dintre cele mai prestigioase evenimente artistice din Europa și din lume. Este, de asemenea, unul dintre cele mai vechi, fiind creată în 1893 și organizată pentru prima dată în 1895 sub numele de „Expoziția Internațională de Artă a Orașului Veneția”.

A doua ediție, care i-a adus numele de „Bienală”, a avut loc doi ani mai târziu. Începând cu Bienala din 1934, expoziția a fost denumită „arte contemporanea” (arte contemporane).

În 1938, a fost redenumită « Bienala de la Veneția », fără alte specificații, iar în 1940 a avut loc în ciuda războiului. O extindere în 1938 a permis găzduirea a două noi pavilioane: Iugoslavia (astăzi doar Serbia) și România. »

În 2025, « La Biennale di Venezia » îmbracă o formă neobișnuită ! În loc să prezinte « arta contemporană », ea este dedicată… arhitecturii !

E drept că, deseori, în ultimele decenii, construcțiile arhitecturale îmbracă forma unor opere de artă contemporană ! Continue reading

Il libro sospeso…

Acest text a fost publicat în no. 137-138 (iunie -septembrie) al revistei « Siamo di nuovo insieme » editată de Asociația Italienilor din România la București.

În noiembrie 2025, numărul articolelor publicate pe acest site a depășit pragul simbolic de 700! În 2024, site-ul a totalizat 61.000 de « vizitatori unici » și peste 210.000 de vizite. Pentru anul în curs, aceste cifre sunt deja în creștere cu aproximativ 4% față de prima jumătate a anului trecut. Aceasta în ciuda absenței complete a publicității pentru site, precum și a alegerii deliberate de a ignora rețelele de socializare. Le mulțumesc sincer tuturor celor care îmi urmăresc scrierile, săptămână de săptămână, și promit să fac tot posibilul… pentru ca să nu-i dezamăgesc în viitor!

« S-a stins viața falnicei Veneții,
N-auzi cântari, nu vezi lumini de baluri;
Pe scări de marmură, prin vechi portaluri,
Pătrunde luna, înălbind pereții.

Ca-n țintirim tăcere e-n cetate.
Preot ramas din a vechimii zile,
San Marc sinistru miezul nopții bate. »

Ma aflu la Veneția în Sestriere Cannaregio și aud undeva, departe, sunând un clopot care anunță miezul nopții. Poate că de aceea îmi vin în minte versurile lui Eminescu. În jurul meu, atmosfera este exact ca și cea descrisă de poetul « fără pereche », acum un secol și jumătate : « N-auzi cântări, nu vezi lumini de baluri… », restaurantele sunt închise, obloanele prăvăliilor trase… doar din loc în loc mai luminează strada un felinar discret. Cu toate că mă găsesc pe principala « calle » ce duce de la Stazione Sta. Lucia la Ponte di Rialto și, mai departe, spre Piazza San Marco ! Continue reading

Il était une fois à Montmartre…

Ce texte a été publié dans le no. 18 de la revue « Planet Paris Montmartre » daté du 3e trimestre 2025.

Au mois de novembre 2025, les textes publiés sur ce site ont dépassé la barre symbolique de 700 ! Le site a totalisé, en 2024, 61 000 « unic visitors » et plus de 210 000 « visits ». Pour l’année en cours ces chiffres sont déjà en augmentation d’env. 4%, pour le premier semestre. Ceci, malgré l’absence de toute publicité pour le site, tout comme le choix assumé d’ignorer les réseaux sociaux.

Je remercie du fond du cœur tous ceux qui suivent mes écrits, semaine après semaine, et je promets de faire de mon mieux… pour ne pas les décevoir à l’avenir !

…et dans sa grande banlieue !

L’autre jour, dans une boutique « Second hand » qui vend des vieilleries, je suis tombé sur une pile de disques « Vinyle 45 Tours Microsillons », semblables à tous ceux que nous avons si bien connus. Je parle des enfants nés au milieu du siècle dernier ! Continue reading

En balade avec Hugues Aufray !

Ce texte a été publié dans le no. 18 de la revue « Planet Paris Montmartre » daté du 3e trimestre 2025.

On ne refuse, sous aucun prétexte, un rendez-vous avec Hugues Aufray !

Non seulement parce que ses chansons, connues et fredonnées par chacun d’entre nous… depuis des décennies, sont l’assurance d’une musique de qualité, mais aussi parce que ce musicien est aussi une vraie force de la nature et un modèle de longévité artistique. Combien sont ceux qui, à un âge dépassant les quatre-vingt-dix « printemps », sont encore capables de soutenir un récital de plus de deux heures ? Et cela, en enflammant une salle, souvent debout, avec des tubes d’il y a plus de 60 ans ?

C’est pour toutes ces raisons que, en découvrant l’annonce du récital d’Hugues Aufray le 18 mai 2025 dans la salle devenue mythique de « Zinga Zanga » près de Béziers, mon épouse et moi nous nous sommes dépêchés de réserver nos places.

Continue reading

J’ai deux amours…

Montmartre et Boulogne !

Ce texte a été publié dans le no. 18 de la revue « Planet Paris Montmartre » daté du 3e trimestre 2025.

Pour moi, ce n’est pas une nouveauté. Pour les lecteurs de Planet Paris Montmartre, non plus !

Il y a 4 ans, déjà, dans le no. 4 de la revue, datée du 4ème trimestre 2021, je signais un texte intitulé : « Ma première nuit à Paris », dans lequel je racontais mes déambulations dans Montmartre, le soir du 10 septembre 1967.

Mais, quelques mois plus tard, au début de 1968, je déménageais à Boulogne-Billancourt où, 58 ans plus tard, se trouve toujours ma résidence officielle. Bien sûr, dans ce long laps de temps, j’ai passé un nombre incalculable de nuits… ailleurs. Je suis retourné, aussi… un nombre incalculable de fois à Montmartre seul, avec ma famille ou avec des amis venus des quatre coins du monde. Alors, je n’ai eu de cesse à chercher un lien entre ces deux « localisations » chères à mon cœur. Et voilà que, depuis peu de temps, je viens de le trouver !

Je sais ! Nombreux sont ceux qui, en lisant ces lignes, diront qu’il s’agit d’un « gadget » journalistique. Pas du tout !

Ou, plutôt, si ! Et je m’explique… dans les lignes qui suivent !

*   *   * Continue reading

Le soleil a rendez-vous avec la lune…

Le soleil a rendez-vous avec la lune…

Paris, 07/09/2025

Le soleil a rendez-vous avec la lune
Mais la lune n’est pas là et le soleil l’attend
Ici-bas souvent chacun pour sa chacune
Chacun doit en faire autant

La lune est là, la lune est là
La lune est là, mais le soleil ne la voit pas

Pour la trouver il faut la nuit
Il faut la nuit mais le soleil ne le sait pas et toujours luit !

Le soleil a rendez-vous avec la lune
Mais la lune n’est pas là et le soleil l’attend…

Charles Trenet

Vidéos Bing Le soleil a rendez-vous avec la lune

J’ai appris, par voie de presse, que le 7 septembre nous allons vivre un phénomène astronomique exceptionnel :

« Le dimanche 7 septembre 2025, Paris assistera à une éclipse totale de Lune, surnommée Lune de sang pour sa teinte rouge cuivrée. Voici les horaires clés pour Boulogne-Billancourt / Paris : Horaires de l’éclipse (heure locale)

Événement                                  Heure à Paris
Début de l’éclipse (non visible) 17h28
Début de la totalité                     19h30
Maximum de l’éclipse                20h11
Lever de Lune à Paris                20h19
Fin de la totalité                          20h52
Sortie complète de l’ombre       21h56

À Paris, la Lune se lèvera déjà éclipsée, donc tu verras la fin de la phase totale et la sortie de l’ombre, à condition d’avoir un horizon dégagé vers l’est. »

Voilà une information intéressante !

Je rêve depuis (très) longtemps d’assister à ce phénomène peu commun !

Je le connais, aussi, sous son appellation italienne : « Luna rossa ».

« L’appellation italienne “Luna Rossa” est principalement associée à un vin rouge produit en Lombardie, dans le nord de l’Italie. Elle n’est pas une appellation officielle comme DOC ou DOCG, mais plutôt un nom de cuvée utilisé par certains producteurs. »

Mais, aussi, dans le monde de la voile :

« C’est une légende de la voile italienne ! Luna Rossa Prada Pirelli est le nom du célèbre voilier et de l’équipe italienne qui participe à la prestigieuse Coupe de l’America (America’s Cup), la plus ancienne compétition sportive internationale encore disputée.

À propos de Luna Rossa : Continue reading

Cafeneaua de ieri… sau de azi ! (IX)

Veneția, 17/06/2025

« Il ultimo gelatto »

După această „întâlnire neașteptată”, timpul disponibil pentru alte activități era foarte limitat!

Nici nu mai putea fi vorba de „Slow food”!

M-am mulțumit cu o salată (iar o „caprese”!) și cu un „Aperol Spritz”.

Mărturisesc că, în cei 55 ani de vizite repetate la Veneția, n-am consumat de multe ori această băutură portocalie. În ciuda caracterului ei ”istoric”!

Pentru memorie:

„Aperol Spritz, acest cocktail spumant cu o culoare portocalie strălucitoare, este mult mai mult decât o simplă băutură de vară: este un simbol al Italiei moderne, cu o istorie care îmbină moștenirea austriacă, creativitatea venețiană și marketingul strălucit.

Creat în 1919 la Padova de frații Luigi și Silvio Barbieri, Aperol este un aperitiv cu conținut scăzut de alcool (11 până la 15%, în funcție de țară) preparat cu portocale amare, rubarbă, gențiană și ierburi aromatice.

Numele său este inspirat de cuvântul francez „apéro”, auzit de Silvio în timpul unei călătorii la Paris.  Însă « Spritzul » datează de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, în timpul dominației austriece în Regatul Lombardo-Venețian. Soldații austrieci au considerat vinurile locale prea tari și le „stropeau” cu apă spumantă – de unde și cuvântul Spritz, derivat din germanul spritzen (a stropi).

La începutul secolului al XX-lea, au fost adăugate bitter-uri precum Select sau Aperol, dând naștere variațiilor moderne.

În anii 1950, rețeta de Aperol + Prosecco + apă carbogazoasă a devenit populară, în parte datorită reclamei de televiziune italiene (Il Carosello).

Cocktailul a devenit un aperitiv italian emblematic, în special în nordul țării.

Începând cu anii 2000, grupul Campari, proprietarul mărcii, a dus Aperol Spritz la faimă internațională.”

Asta este „prezentarea oficială”! Care nu menționează derivele recente!

Cum „supraturismul” este boala „erei post-Covid”, inițiată la Veneția, poate mai devreme decât în colțurile lumii unde ea „gangrenează”  azi turismul mondial, aici au apărut și primele „contraotrăvuri”! Continue reading

Cafeneaua de ieri… sau de azi ! (VIII)

Veneția, 17/06/2025

All’Ercole d’Oro

Astăzi, este ultima mea zi la Veneția! Ba chiar, numai jum’ate, pentru că avionul spre Barcelona pleacă după amiază. S-a terminat vremea când soseam la aeroport cu numai 20 minute înaintea decolării !

Acum, mă obligă să ajung cu, cel puțin, două ore înainte. Chiar dacă am imprimat/scanat “the boarding card”!

Asta nu înseamnă că nu pot realiza programul (minim) ales! Care prevede un tur prin cartierul Cannaregio. Mai precis, în zona pieții Santa Fosca.

De ce acolo ? Simplu!

La Sta. Fosca se află I.C.R., adică « Institutul Cultural Român » din Veneția.

De mai bine de 25 ani, trec în mod regulat prin acest loc. Este inutil, ba chiar imposibil, să menționez toate expozițiile, conferințele, concertele… artiștilor români sau legați de « spațiul mioritic », la care am participat în acest locaș de cultură fondat de Nicolae Iorga, acum un secol.

Ba chiar, într-un text scris cu ocazia vernisajului unei expoziții de fotografii ale lui Serge Assier, în anul 2002, aminteam că Franța, în ciuda legăturilor ei istorice cu Veneția, nu mai avea nici măcar un consulat în cetatea Dogilor. Pe când, « Centrul cultural român » (denumirea de atunci !) era foarte activ. 

Continue reading