Cum s-a prăbușit Imperiul Roman

Acest text a fost publicat în revista “Siamo di nuovo insieme” no. 109 – 110, Ianuarie – Martie 2022, editată de Asociația italienilor din România.

Boulogne, 6/02/2022 

Data de referință, afișată de istorici, care marchează prăbușirea Imperiului Roman, este 4 septembrie 476. Ea corespunde zilei când Romulus Augustulus,  ultimul împărat al Imperiului Roman de Apus, a abdicat. Insă ea este actul final al unei lungi perioade de declin, care începuse cu multă vreme mai înainte.

Cauzele acestui declin și sfârșitul lui emoționant, au fascinat timp de câteva secole pe istorici și pe filosofi.

„Cum este posibil ca un Imperiu atât de puternic, cu un nivel de civilizație nemaiîntâlnit până atunci, care a fost capabil să integreze o cultură eminentă, cum era cea elenistică, să cucerească popoare atât de numeroase și variate, care a știut să organizeze transferul  rapid al bunurilor, armatelor și a cetățenilor săi… a putut fi distrus… ca un joc de cărți?”  Continue reading

Escale à Sète (II)

Sète, 14/04/2022

 

A trecut, de la aceste « întâmplări », aproape un deceniu şi jumătate.

Când am descoperit, în presa locală, anunţul confirmând că manifestaţia intitulată “Escale à Sète” va avea loc, după doi ani de întrerupere din motive de pandemie, în luna aprilie 2022, am început să sper că această lungă aşteptare se apropie de sfârşit.

Numai că, din păcate, programul complet al evenimentului anunţat şi, mai ales, lista participanţilor nu au fost publicate decât după câteva săptămâni. Emoţii suplimentare ! 

« Escale à Sète » este un eveniment major al prezenţei maritime franceze în Mediterana. 

« Escale à Sète » este un festival maritim organizat odată la doi ani la Sète, în regiunea Hérault din Franța. Această adunare maritimă este în prezent cea mai importantă reuniune de ambarcațiuni tradiționale de pe coasta mediteraneană a Franței.

Prima ediție a « Escale à Sète » a avut loc în 2010. Cu o durată de o singură zi, ea a reunit 10.000 de persoane pe chei, cu participarea a 50 de ambarcațiuni. Apoi a adunat 250.000 de vizitatori în 2012 și în 2014. 

Peste o sută de veliere, printre care Sedov și Kruzenshtern, cele mai mari două nave cu pânze din lume, s-au alăturat portului Sète pentru ediția din 2014. »

Au urmat două ediţii, cu o participare tot atât de prestigioasă :

-în 2016 : goeleta poloneză cu trei catarge Dar Młodzieży, goeleta portugheză cu patru catarge Santa Maria Manuela, brickul ceh La Grace, replica fregatei rusești Shtandart etc., etc. 

-în 2018 : corabia cu patru catarge Krusenstern (Rusia), brickul ceh La Grace ( Republica Cehă), replica fregatei Shtandart ( Rusia), replica galeonului El Galeón (Spania) etc., etc.  Continue reading

Escale à Sète (I)

Sète, 14/04/2022 

Aştept ziua asta de 14 ani ! Mai precis, din luna iulie a anului 2008. 

E drept că această aşteptare nu e mare lucru faţă de cele câteva decenii de « aşteptare » care au precedat ! 

Atunci, în anul 2008, am pus, pentru prima dată, piciorul pe puntea Navei Şcoală « Mircea », în portul Rouen, cu ocazia unei manifestaţii intitulate „Armada 2008”, care a avut loc între 4 și 7 iulie 2008.

Iată cum descriam, într-un text postat în septembrie 2009, acest eveniment:

 ……………………………………

TU EȘTI “MIRCEA”? DA’MPĂRATE!

 

Dintotdeauna m-au fascinat corăbiile care traversează mările și oceanele. Nu cojile de nucă de 10 sau 15 metri, de cele mai multe ori ticsite de instrumente de navigație moderne cu care niște obsedați ai performanțelor sportive încearcă să se bată cu elementele dezlănțuite într-o luptă care-i depășește. Nici vapoarele de croazieră moderne, cu 10 sau 12 etaje în care nu mai ai practic niciun contact cu elementul lichid, în afara dușului din sala de baie a cabinei care seamănă mai degrabă cu apartamentul dintr-un hotel de 5 stele. Continue reading

În căutarea unui « … sable naturiste » !

Valras-Plage, 11/05/2022 

Iată ce scriam pe 02/10/2021 (în francezà !), într-un text intitulat «  1, 2, 3… Octobre ! * »:

……………………………….

C’EST QUOI « …UN SABLE NATURISTE » ?

Valras-Plage, 02/10/2021

« Guide du Routard » scrie, la capitolul: “În apropiere de Béziers”: 

VALRAS-PLAGE (34350)

Se află la 10 km sud, la gura de vărsare a râului Orb. Puteți ajunge acolo cu autobuzul. Din ce în ce mai mult construită, dar cu o promenadă destul de frumoasă pe malul mării. Spre Sérignan, o plajă de nisip naturist foarte frumoasă. 

Noi mergem la Valras în mod regulat. Dar trebuie să recunosc că nu am văzut niciodată “nisipul naturist”! Pentru a înțelege (în sfârșit!) despre ce este vorba, ne-am întors acolo astăzi, într-o zi foarte frumoasă de toamnă. 

Ca de obicei, am făcut o primă oprire pe principala stradă pietonală, în piața orașului.

Era la sfârșitul dimineții, şi majoritatea comercianților își făceau deja  bagajele.  Mai rămăseseră câteva mese cu produse care ne aminteau culorile “piețelor din Provence”, atât de dragi lui Gilbert Bécaud.  Continue reading

« 3R » la Montmartre

Corespondență din Paris

Acest text a fost publicat în revista « 3R » no. 49-56, datat ianuarie-iunie 2022, editată de asociația « Memorie și speranță » din București (România).

Cei care au consultat site-ul meu www.adrian-rozei.net, sper că au remarcat un text intitulat « Ma première nuit à Paris… toujours ! ».

In articol, vorbeam despre sosirea mea la Paris, în 1967, și despre primul  contact cu Franța, în cartierul Montmartre.

Revista « Planet Paris Montmartre » mi-a făcut onoarea de a publica acest text în numărul 4 al trimestrialului parizian. Continue reading

C’era una volta la Bellezza!

La Bastide Vieille,  15/01/2022

Acest text a fost publicat în revista « 3R » no. 49 – 54 ianuarie-iunie 2022, editată de asociația « Memorie și speranță » din București.

În numărul datat « 487 Novembre 2021 » al revistei « ANTIQUARIATO », Directorul responsabil, Michele Buonomo, semnează un editorial, în care putem citi :

Che cos’è la Bellezza? 

Posta a Lucifero, la domanda ebbe come risposta “é una copia di corna, quatro zampe pelose e una coda”. Fatta ad Albrecht Dürer, la sua replica fu un lapidario “non so”. Se lo chedete a Giulio Paolini* vi diră che è “qualcosa che si puo confessare solo a noi stessi”. 

Eppure ci fu un tempo e un luogo in cui tutti erano d’accordo sul suo significato e ne erano soddisfatti: nell’antica Grecia la Bellezza apparteneva agli grandi dei, che – magnanimi come non mai – si erano dgnati di conviderla con gli uomini.

Di questo mondo retto dalla Bellezza è testimone la mostra in corso al Museo d’arte cicladica di Atene, con un titolo composto da una sola parola: Kallos, cioè Bellezza assoluta.

Quella appunto che in un’etă e in una terra felici legava gli dei agli uomini e viceversa.

E oggi la Bellezza che cos’e? Forse è meglio evitare il quesito, per non correre il rischio di scoprire che il termine greco kallos è traductibile con l’inglese beauty (nel senso dei prodotti cosmetici) e che a elargire la Bellezza non sono più le divinită dell’Olimpo, ma le influencer (che li vendono). “** 

*  *  * 

Astăzi, site-ul Artmark ne trimite şi el un mesaj “de actualitate”: 

Cum arată “Arta azi”.

Intră aici să o vezi și pregătește-te de un nou capitol al artei contemporane în 2022. Vei fi încântat de noile tendințe ale artei, definite de artiștii momentului, precum Mircea Suciu, Ciprian Mureșan, Mircea Cantor, Felix Aftene, Ana Bănică sau Roman Tolici. Rămâi online pentru a depune oferte și fii gata de deschiderea expoziției. 

 Oare, însă, arta sau frumuseţea de azi este aceeaşi cu cea din muzeele clasice? Continue reading

Connaissez-vous Boby ?

Feuilles de journal

Boulogne, le 28/04/2022

 

CONNAISSEZ-VOUS BOBY?

Le 18/04/2022

Le 16 avril 1922, naissait Boby Lapointe…

En 1984, quand j’ai demandé à l’Office de tourisme de Pézenas où se trouvait la tombe de Boby, on m’a répondu : “Boby… qui ?”

Aujourd’hui, Boby fait de l’ombre à un certain Molière, dans la bonne ville de Pézenas !

Il faut 100 ans pour être reconnu !

Depuis quelques années, quand je passe par Pézenas (à mi-chemin entre Capestang et Clermont – l’Hérault), je m’amuse à prendre la liste des chansons de Boby et (re) vérifier si je n’ai pas oublié certaines de ses œuvres. Je suis très fier : je peux réciter/fredonner au moins quelques vers de la moitié de ses titres ! Quand ce n’est pas le texte (presque) intégral comme pour “Ta Katie t’a quitté”, “Aragon et Castille” ou “La Maman des poissons”…

Je compte entretenir ce niveau… si le docteur Alzheimer me le permet !

On parle d’un chanteur…

Dont l’esprit flotte dans l’Hérault à flanc de colline nous dit le Figaro, dans un coin de garrigue au bout d’un chemin balisé de poissons en bois peint, là nous attend un camp de hippie, il en est encore, avec yourte et caravane, on y médite mais on y chante aussi, et c’est dans ce sanctuaire qu’aujourd’hui lundi de Pâques se donnera “un concert mémorable, où tout le monde est le bienvenu” nous dit Ticha Lapointe qui a inventé ce lieu et l’a baptisé Poisson Fa, du nom d’une chanson de son père, car à 74 ans Ticha se définit toujours comme la fille de Boby Lapointe, mais nous sommes nombreux, musiciens ou mélomanes enfants à être la progéniture de Bobby qu’on célèbre ce jour dans la colline et qui samedi aurait eu 100 ans… Et pour ceux qui ignorent le doux barbu auteur d’“Avanie et Framboises”, le Figaro retrace dans une belle page la carrière d’un homme qui fut de son vivant mathématicien, vendeur de culottes, réparateur d’antennes de télévision et scaphandrier à la Ciotat, et puis chanteur rive gauche de fantaisie échevelée, de calembours et d’allusions coquines “La joie de ton chat se lit dans tes prunelles je sais bien qu’il n’est pas repu d’si peu”, et cette chanson “embrouille minet” ne passait pas à la radio avant minuit. Lapointe fut aimé de Joe Dassin, de Bourvil, de Brassens, mais bien qu’aimé, il ne fut pas célèbre ni populaire, en avance sur son temps et puis mourut à 50 ans en 1972…

https://www.dailymotion.com/video/x8qina

Mais post-mortem, le marginal a conquis la gloire, et autour de ses chansons difficiles à chanter sans prompteur tant la langue frétille et difficiles à jouer tant la rythmique est illogique, un culte est né et encore plus beau, depuis quatre jours Midi Libre en témoigne, sa ville natale, Pézenas, qui ne l’appréciait guère Bobby et préférait Molière pour sa réputation , a compris qu’elle tenait avec lui ce que Narbonne possède avec Charles Trenet et Sète avec Brassens….

Et l’on a fêté le Machou, ce fêtard en occitan, en portant la marinière qu’il affectionnait, en défilant dans la rue, en inaugurant sa statue en alu, et en célébrant sa maison de naissance sa tombe où est écrit en guise d’épitaphe “pon pon pon pon”…

Pardon! J’avais oublié… l’essentiel ! Continue reading

A Boulogne, en goguette…

Boulogne, le 10/04/2022

Ça va faire bientôt 55 ans que j’habite à Boulogne !

Pendant tout ce (long) laps de temps, j’ai  suivi de près l’évolution de mon quartier.

J’ai vu des pans entiers de la carte de la ville changer et s’améliorer, j’ai constaté la modification sa structure démographique, l’évolution du niveau économique de sa population et, surtout, de son profil architectural.

Les grands projets d’urbanisme, où l’on peut suivre les « modes » de notre temps et reconnaître les « tendances » péchées sous d’autres cieux, ont fait l’objet d’innombrables articles, reportages, visites guidées… pendant toute cette période.

Ce serait amusant de se donner la peine de feuilleter les revues locales pour mettre en évidence les textes tonitruants qui encensaient tous ces projets « uniques et irremplaçables » qui auraient dû voir le jour, année après année. Pour analyser, ensuite, ce qu’ils sont devenus, une fois réalisés ou… restés en projet !     

Continue reading

REPUBLICARE Amintiri cu Nea Mitică Tramvai…

Acest text a fost publicat în no. 159 a revistei “Căminul românesc”, editată ca “Foaie de legătură a românilor din Elveţia” la Geneva.

Textul integral al acestui articol poate fi citit la :

Amintiri cu Nea Mitică Tramvai… (II)

Amintiri cu Nea Mitică Tramvai…(I)

Fragmentul editat de revista « Căminul românesc » este precedat de un rezumat al primului episod, care spune: Continue reading

Un giorno (molto) speciale…

Paris, 03/04/2022

 

De zece zile, nu știu cum să mai scap de ploaie !

Mai întâi, în Languedoc, am « beneficiat » de două, așa numite « épisodes cévenols ». Cu alte cuvinte, a plouat toată ziua non-stop, timp de vreo 7 zile ! Asta e cam rar la noi. Când plouă, durează cel mult o zi sau două.

Intretimp, în nordul Franței, era un soare de primăvară și o temperatură de mai mult de 20°C ! Iar, neobișnuit, pentru luna martie.

Când am sosit la Paris, acum vreo 3 zile, a început să plouă… zilnic. Iar în sud, e vreme bună !

Clima asta « fără cap și coadă » mi-a ieșit pe nas !

Insă astăzi, cum, în fine, s-a anunțat « soare », am decis să ies din casă începând de la ora 14h și să rămân în oraș… cât se poate ! 

Pregătisem cu atenție programul zilei :am avut tot timpul, stând în casă !

Am decis că va fi « o zi italiană » ! 

Primul obiectiv era « La Fondation Custodia », chiar lângă Musée d’Orsay.

Am luat cu mine câteva ziare și reviste pentru a ocupa timpul în lunga călătorie cu metroul. Continue reading