Le lendemain, je suis passé par la Médiathèque de Boulogne.
A chaque passage à cet endroit, je jette un coup d’œil dans la boite où sont exposés les livres et revues que les lecteurs ont déjà lus et dont ils veulent se débarrasser. Gratuitement !
Cette fois-ci, je tombe sur une revue intéressante :
« L’Art et la Mer »
Numéros joints
N° 35 – Nos 37 et 38
Le n° 36 a été diffusé au Salon de la Marine 1986
Le sommaire de la revue comprend :
Numéros 37 & 38
La place de la Concorde à Paris ou la curieuse histoire d’une place maritime. Texte par Jean Ducros
Numéro 35
Visite à l’hôtel de la Marine. Photographies par Benoît Dufeutrelle
En sortant de l’exposition « Ca’ d’Oro », je n’ai pas pu résister à la tentation de revoir les salles de l’Hôtel de la Marine. Même si c’est la quatrième fois en moins de deux ans !
Ma première visite dans ce lieu « mythique » date du 23/06/2021 ! Autrement dit, à peine 13 jours après son inauguration officielle par le Président de la République, comme l’indique la plaque apposée sur un mur, près de l’entrée.
La même plaque, précise : « Ancien Garde-Meuble de la Couronne, il fut le siège du Ministère puis de l’Etat-major de la Marine de 1789 à 2015. »
Mais, cette présentation au raccourci ne détaille pas les innombrables « avatars » du lieu !
Je ne parle pas des décisions contradictoires qui ont jailli à partir du moment où la construction du bâtiment a été prise ; encore moins des malheurs qui l’ont accompagné pendant la Révolution. Ni de sa résurrection, à l’époque du Second Empire.Continue reading →
L’étape « Artcurial », non prévue à l’origine de mon périple, a « consommé » beaucoup plus de temps que ce que j’avais imaginé.
Mais, ça valait vraiment la peine !
La mise en valeur par un scénographie adapté, l’ambiance d’époque XIXe siècle, avec des accessoires multicolores, d’une foule d’objets, somme toute, d’une grande banalité dans leur grande majorité, m’ont fait plonger dans une atmosphère d’un autre temps, peut-être même, davantage que si je les avais découvert à l’intérieur de l’hôtel qui, en ce moment, est en train de « changer de décor » !
Une toute autre histoire m’attendait à la prochaine étape de mon parcours !
Mais, comme le temps disponible se faisait court, j’ai pris le métro jusqu’à la Place de la Concorde, abandonnant la promenade au long des Champs-Elysées prévue dans le programme initial. Tant pis ! Les Champs ne vont pas fermer, mais l’exposition « Ca’ d’Oro », « Chefs-d’œuvre de la Renaissance à Venise », si !
Une présentation de l’exposition, dont le sous-titre est « Du Palais au musée », dit : « Prenez confortablement place sur une gondole et traversez le Grand Canal, non pas à Venise, mai à l’Hôtel de la Marine ! Une excursion sur les rives de l’Adriatique : immanquable ! »Continue reading →
Aujourd’hui, c’est une vraie journée de printemps ! Le soleil brille, il fait 20°C… c’est le moment de partir se promener dans Paris.
Mais, pour que le plaisir soit complet, il vaut mieux avoir un but précis.
Même ça, c’était prévu de longue date ! Je comptais aller voir l’exposition « Ca’ d’Oro », à l’Hôtel de la Marine, Place de la Concorde.
Cette exposition, ouverte depuis le 30 novembre 2022, fermera ses portes, après une prolongation d’un mois, le 07/05/2023, et je risque de la rater. Sous aucun prétexte !
Mais, comme je dispose de tout l’après-midi, je choisi de prendre mon temps, pour y arriver.
Je prends le bus 42, près de ma maison de Boulogne.
C’est vrai ! Ce bus met plus de 70 minutes pour arriver à la Gare Saint-Lazare, son terminus ! Mais, il traverse des quartiers très variés, aussi bien sur la Rive Gauche, que sur la Rive Droite, et il passe près de nombreux points d’intérêt (Porte de Saint-Cloud, Pont de Garigliano, Tour Eiffel, Pont de l’Alma, Av. Marceau…) avant d’arriver au Rond-Point des Champs-Elysées, où je compte descendre, pour continuer à pied vers la Place de la Concorde, le but de mon « voyage ».Continue reading →
Questo testo è stato pubblicato sulla rivista «Siamo di nuovo insieme» n. 117-118 del genaio – marzo 2023, edito a Bucarest dall’Associazione degli Italiani in Romania.
Probabilmente avrei continuato il percorso proposto da Paolo Bernacca e Maurizio Moretti se non mi fossi ricordato che in quest’angolo meno frequentato dai turisti si trova uno dei miei edifici romani preferiti.
Questa villa, che mostra proprio all’ingresso una placca di travertino con l’iscrizione “Residenza Marignoli” mi ricorda… la mia infanzia a Bucarest! Com’è possibile? Semplice! A Bucarest ho abitato per 20 anni su strada Alexandru Donici. Proprio all’angolo in cui questa strada incontra strada Icoanei, si trova la villa “Elie Radu”, costruita e decorata in stile “Liberty” proprio dall’architetto italiano Giulio Magni.Continue reading →
Questo testo è stato pubblicato sulla rivista «Siamo di nuovo insieme» n. 117-118 del gennaio – marzo 2023, edito a Bucarest dall’Associazione degli Italiani in Romania.
2 anni, 4 mesi e 7 giorni!
Ecco il tempo trascorso dalla mia ultima visita a Roma! Come avrei potuto immaginare, alla fine del gennaio 2020, che tra le due visite ci sarebbe stata una “sosta” così lunga? Finalmente, era il momento di riprendere qualche buona abitudine di viaggio. Per il primo tentativo, solo in Europa. Di certo, la tappa “Roma” era un must.
Seguendo le mie vecchie abitudini, una volta arrivato a Roma vado alla “Feltrinelli”! Qui posso consultare gli ultimi successi letterari italiani, posso leggere guide, comprare CD di musica italiana… in una parola “m’immergo nell’atmosfera del paese”.
Questa volta non posso/non devo comprare NIENTE! Già porto con me in valigia 22 kg, ma la compagnia aerea ne permette solo… 20! È “colpa dei regali” (soprattutto libri!) ricevuti nelle precedenti tappe del mio viaggio.
E ad ogni modo… non posso resistere! Compro un libricino intitolato “Da Coppedè alla Stazione Tiburtina”.
Acest text a fost publicat în revista « Siamo di nuovo insieme », no. 117 – 118, datat ianuarie – martie 2023, editată de Asociaţia Italienilor din România (Ro. As. It.) din Bucureşti.
Roma, 07/06/2022
Urmare…
Proabil că aş fi continuat traseul propus de Paolo Bernaca şi Maurizio Moretti dacă nu mi-aş fi amintit că în acest colţ mai puţin frecventat de turişti se găseşte unul dintre edificiile mele favorite din Roma. Această vilă, care afişeză, chiar la intrare, o placă de travertin cu inscripţia « Residenza Marignoli » îmi aminteşte… copilăria mea la Bucureşti !
Cum aşa ? Simplu ! La Bucureşti, am locuit timp de 20 ani, pe strada Alexandru Donici. Chiar în colţul acestei străzi cu str. Icoanei, se află vila « Elie Radu », construită şi decorată în stil « Liberty » de către arhitectul italian Giulio Magni.
În 1899, Giulio Magni construieşte gările din Comăneşti, lângă Bacău, şi din Brustureasa, purtând numele lui Elie Radu, binecunoscutul Inspector al Lucrărilor Publice, „care a conceput şi realizat lucrările de alimentare cu apă a oraşului Bucureşti şi numeroase construcţii de seamă de căi ferate şi poduri şi sosele”, după cum indică placa de marmoră instalată pe zidul vilei sale din strada Donici.
Cunosc « Residenza Marignoli » de mai bine de 20 ani !
Pe atunci, ea era un hotel numit « Villa Marignoli ».
« Villa Marignoli este o clădire Art Nouveau din Roma, situată la colțul dintre Via Po și Corso d’Italia, în cartierul Pinciano.
Astăzi plasată sub protecția « Soprintendenza » pentru Monumentele Romei și Lazio, clădirea este considerată, împreună cu Vila Pacelli, una dintre cele mai reprezentative clădiri Art Nouveau ale lui Giulio Magni, arhitectul care a construit-o în 1907.
Inițial reședința nobiliară a familiei aristocratice Marignoli, Vila găzduiește acum o reședință și un hotel turistic.
Caracterizată de un stil inspirat de clădirile medievale nordice, Vila a fost proiectată de arhitectul Giulio Magni, una dintre cele mai interesante figuri artistice de la începutul anilor 1900.
Magni a fost autorul unor mari lucrări de arhitectură ale vremii: Ministerul Marinei (1911), casele populare din Testaccio (1903 – 1914), Palatul Păcii de la Haga și alte vile: Vila Almajà (1910) și Villa Pacelli pe Via Aurelia. »
Astfel este prezentat arhitectul italian, care a locuit un deceniu, şi a creat aproape 30 edificii în România secolului XIX.
Am avut ocazia, de câteva ori, de a vizita interiorul clădirii, pe când era doar « hotel », şi am cunoscut-o pe directoarea sa, care şi-a prezentat teza de doctorat cu subiectul « Giulio Magni ». Insă, spre marea mea uimire, cunoştinţele sale privind activitatea lui Giulio Magni în România erau… practic nule !
Numai că eu, doar câteva zile înainte de vizita la Roma, cu ocazia unui sejur la Bucureşti, remarcasem un « detaliu » legat de prezenţa lui Giulio Magni în România.
In « Muzeul Naţional de istorie a României », acolo unde se află copia Columnei lui Traian, poate fi văzut un panou purtând titlul « De ce există o copie a Columnei lui Traian la Bucureşti ? »
Cel de-al doilea alineat al panoului spune :
« Un proiect realizat de arhitectul italian Iulius Magni (1896) propunea crearea unei pieţi publice în apropierea parcului Cişmigiu. Această piaţă ar fi fost amenajată cu monumente precum statuia lui Mihai Viteazul şi cea a regelui Carol I, alături de copia Columnei lui Traian. »
Poate că astăzi, după aproape un secol şi jumătate de la prezenţa lui Giulio Magni în România, o piaţă din Bucureşti ar merita să poarte numele său.
Acest text a fost publicat în revista « Siamo di nuovo insieme », no. 117 – 118, datat ianuarie – martie 2023, editată de Asociaţia Italienilor din România (Ro. As. It.) din Bucureşti.
Roma, 07/06/2022
2 ani, 4 luni şi 7 zile!
Iată intervalul de timp de la ultima mea vizită la Roma!
Cum mi-aș fi putut imagina, la sfârșitul lui ianuarie 2020, că între aceste două vizite va trece o „oprire” atât de lungă?
În sfârșit, acum este momentul să reiau câteva bune obiceiuri de călătorie. Pentru prima încercare, doar în Europa. Vom vedea mai târziu!
Desigur, etapa „Roma” era un „must”.
După un vechi obicei, de îndată ce ajung la Roma, merg la „ Feltrinelli”!Continue reading →
Textul « Good old days… ! » a fost publicat şi în revista “Căminul Românesc” nr. 162 din luna Decembrie 2022. Această revistă, editată la Geneva de asociaţia « Comunităţii Românilor din Elveţia », este o publicaţie trimestrială fondată în 1981.
Au trecut deja şase luni de la tristul eveniment care a făcut obiectul textului menţionat.
Intretimp, diferite publicaţii au descris, cu lux de amănunte, desfăşurarea ceremoniilor, lista participanţilor, nenumăratele reacţii, comentarii, relatări… legate de acest moment istoric. Inutil să le mai repetăm ! Ele au făcut « le choux gras » al mass-media (oficiale sau particulare) timp de câteva săptămâni.
Insă, în cazul personajului principal al textului menţionat, o fotografie reprezentativă poate fi găsită acum pe Net :
Mai sus, am afirmat că : «… regiunea Molise : Trebuie să recunosc că n-am vizitat niciodată această regiune… »
Nici această afirmaţie nu este 100% adevărată !
Iată, de ce :
In luna iunie 2022, mă aflam pentru câteva zile la Roma.
Intr-o dimineaţă, alergam de câteva ore prin oraş, în căutarea « obiectivelor turistico-culturale » înscrise în programul zilei. Mă găseam în vecinătatea pieţii Fiume din cartierul aflat pe locul unde se găsea, până la sfârşitul secolului XIX, « Porta Salaria », o deschidere antică practicată în « zidul lui Aurelian ».
In Piazza Fiume se pot vedea clădiri din trecut, amestecate cu construcții de arhitectură modernă. Ea a fost construită pentru a îmbunătăți rețeaua rutieră a Romei după demolarea « Porţii Salaria ».
În 1871, în timpul demolării celor două turnuri de pe ambele părți ale porții, au fost dezgropate morminte încorporate în ziduri.
Astăzi, aceste morminte sunt cuprinse în ruinele « zidului lui Aurelian ». În partea de est, sub turn, se află mormântul lui „Quinto Sulpicio Massimo”, un băiat care a murit la vârsta de unsprezece ani. În cea de-a treia ediție a „Certamenului”, tânărul a primit coroana de merit pentru că a stârnit mult interes din partea arbitrilor, deşi nu a câștigat concursul.Continue reading →
