Întâlniri cu Florio (II)

Acest text a fost publicat în revista „Siamo di nuovo insieme” no. 115 – 116, Octombrie – Decembrie 2022, editată de Ro. As. It. (Asociaţia Italienilor din România) la Bucureşti.

Următoarea etapă a odiseei mele cu familia Florio se afla în „Via dei Materassai”, la câţiva paşi de portul unde, ne putem imagina, au debarcat Paolo şi Ignazio Florio, sosind din Calabria lor natală, în căutarea unei vieţi decente. Astăzi, această zonă este o imagine apocaliptică a sărăciei afişată de filmele neorealiste care descriu viaţa din sudul Italiei. Aici, cei doi fraţi au deschis o prăvălie de mirodenii.

Cei care cunosc gloria şi măreţia familiei Florio, aproape fără egal în Europa, se pot întreba, pe drept cuvânt, „cum au reuşit ei şi descendenţii lor un astfel de miracol? Continue reading

Good old days are back again !

Textul alăturat este al 551-lea publicat pe site-ul meu (358 în română, 175 în franceză și 18 în italiană sau engleză). Aceste articole au totalizat cca. 24.000 de „vizitatori unici” pe an și între 160.000 și 200.000 de „vizite” în fiecare an, începând cu 2020. Aș vrea să mulțumesc tuturor cititorilor care urmăresc, săptămână de săptămână, toate aceste subiecte care mă fascinează. Din păcate, eu nu cunosc decât o mică parte dintre ei! Profit de această ocazie pentru a le manifesta recunoștința pentru loialitatea lor, în ciuda deciziei mele de a nu folosi niciun mijloc de promovare în masă (rețele de socializare, anunțuri, reclame pentru site etc.). Promit că voi continua, în același mod, cât mai mult timp și atâta vreme cât ei vor continua să-mi citească scrierile.
Acest text a fost publicat în revista « 3R » no. 55, datat iulie-decembrie 2022, editată de asociația « Memorie și speranță » din București (România).

Intr-un text intitulat « Cu Brâncuși la capătul pământului », redactat în 2010, scriam :

Cu Brâncuși la capătul pământului

Falmouth este, cu celălalt punct de apărare al estuarului Fal River, castelul Pendennis, nu numai un obiectiv turistic major din Cornwall, dar şi un port activ pe malul Canalului Mânecii. La sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, întreaga regiune a concentrat eforturile armatelor americane şi engleze în vederea debarcării în Normandia, pe 6 iunie 1944. Continue reading

Intâlniri cu Florio (I)

Acest text a fost publicat în revista « Siamo di nuovo insieme » no. 113-114 datat iulie-septembrie 2022, editată la București de Asociația italienilor din România.

Prima mea întâlnire cu familia Florio a avut loc, oarecum din întâmplare, în anul 2015.

Atunci, în vacanţă la Palermo, am luat cina în restaurantul « Donna Franca Florio ». Restaurantul se afla în hotelul « Villa Igiea », unul dintre stabilimentele cele mai prestigioase din Sicilia.

Am avut curiozitatea de a-l întreba pe “maître d’hôtel” cine era acest personaj despre a cărui existenţă nu auzisem niciodată. Extrem de amabil, el mi-a adus o prezentare a localului în care mă aflam, precum şi istoria hotelului, care se îmbina cu aventura de necrezut al unui tablou în curs de vânzare într-o licitaţie internaţională de mare prestigiu. Continue reading

Dafinul – Laurul magic al lui Virgiliu

Acest text a fost publicat în revista „Căminul Românesc – Foaia de legătură a românilor din Elveţia” numărul 160, anul 41, datată iunie 2022, din Geneva.

Dafinul (lat. Laurus nobilis), cunoscut și sub numele de laur, este o specie de plante aromatice din familia Lauraceaearbore sau arbust, care ajunge până la 10–18 m înălțime, originar din zona Mediteranei. Frunzele de dafin sunt folosite pentru aroma lor la prepararea mâncărurilor. De asemenea, au fost folosite în Grecia antică pentru cununile de lauri, de unde și expresia “a se culca pe lauri”. O asemenea cunună de laur era oferită ca premiu la Jocurile pitice. În plus, tot de la laur derivă și cuvântul  bacalaureat (bacă de laur) și cel de laureat ( încununat cu lauri) ; există un premiu cinematografic « Premiul Laurul de aur ». 

Aceasta este definiţia plantei aromatice, reputată în lumea Mediteranei, pe care o găsim prin dicţionare. Insă, deşi există acolo şi un paragraf “Utilizări şi simbolism”, nu ni se spune nimic despre legătura ei cu poetul antic Virgiliu!

Insă, vizitatorul iscoditor al oraşului Napoli poate afla aici multe alte detalii despre acest subiect.

Colombariul roman de la Via Percolana, care se află chiar alături de cripta napolitană, a fost din totdeauna asimilată cu mormântul lui Virgiliu. Cei mai faimoşi poeţi din toate vremurile veneau aici ca să se reculeagă. Staţiu, care era el însuşi napolitan, povesteşte că mărmântul poetului era un loc sfânt. Tocmai de aceea, se ducea şi el acolo în pelerinaj.  Continue reading

Cișmigiu & Co. (IV)

La Bastide Vieille, 20/07/2022

Simțeam însă că mai lipsea o « prezență » în grădina noastră : o statuie a lui Buddah !

Un alt « proiect » care mi-a luat… 3 ani de gestație, până s-a concretizat !

E drept că aveam o idee precisă despre statuia mult visată :

-un « standing Buddah », nici « seatted », nici « laying »,

-dintr-un material care-i va permite să stea sub ploaie (cel puțin, în timpul verii !). 

Desigur că aș fi droit să fie « protejat  de Cobra », dar asta nu există decât la « seatted Buddah ». Nu contează ! Ii pot instala o umbrelă galbenă, ca cele des întâlnite în Extremul Orient. 

Una dintre condițiile capitale auto-impuse era… prețul statuii. Pentru că, un rapid studiu de piață (pe Internet !) indică, pentru un astfel de obiect, prețuri în jurul a 500Euro. Nici nu putea fi vorba !

Incă odată, soarta mi-a surâs !  Continue reading

Cișmigiu & Co. (III)

La Bastide Vieille, 20/07/2022

Inarmat cu toate aceste informații și multe altele care ar face textul prezent prea obositor, m-am adresat amicilor mei de la « Argoprint », rugându-i să-mi găsească pe Net o geishe adaptată grădinii mele.

După vreo 15 minute de cercetări dificile, ne-am pus de acord asupra unei imagini potrivite, cu o mărime de 1,50m X 0,60m.

Ea a fost imprimată pe o foaie autoadezivă de 1,50m X 1m, care urma să fie dezlipită și instalată pe un support adecvat (care ?) la Béziers.

Iată-mă deci cu un sul de plastic de 1,30m lungime, conținând cele două postere (Cișmigiul și Geisha) pe umăr, cu care urma să iau avionul de două ori (București-Roma ; Roma-Paris) înainte de a le duce cu trenul la Béziers !

Insă, asta e o « operație » pe care o cunosc bine. Am mai făcut-o în 2018, cu  două postere cu imagini din Abu Dhabi și alte două cu cai, care urmau să fie instalate tot în Languedoc.  Continue reading

Cișmigiu & Co. (II)

La Bastide Vieille, 22/07/2022

In aceeași seară, m-am dus în parcul Herăstrău, devenit « Regele Mihai I ».

Așteptam acest moment din luna februarie 2020 !

Atunci, au fost « reinstalați » copiile urșilor din aria de joc pentru copii, după ce sculpturile originale, cu o vechime de un secol, au fost restaurate.

Această operație, pe care am inițiat-o și la care am participat în mod activ, mi-a luat mai bine de 3 ani de eforturi, înainte de a se finaliza.

Desigur că eram nerăbdător să văd rezultatul… nu numai în pozele trimise de asociația locală cu care am colaborat.

Am fost foarte mulțumit de realizare, cu atât mai mult cu cât am constatat « de visu » că urșii nou instalați erau frecventați cu asiduitate de copiii din zonă.

Desfășurarea acestei « acțiuni » va face obiectul unui alt text. Continue reading

Cișmigiu & Co. (I)

La Bastide Vieille, 20/07/2022 

 

De două săptămâni, mă pot îmbăia zilnic în inima Cișmigiului !

Asta, nimeni n-o s-o creadă, în plin Languedoc, la egală distanță de orașele Béziers și Narbonne, la doar vreo 20 Km de marea Mediterană, în mijlocul viilor care se întind până sub contraforturile munților Cévennes ! 

Ce plăcere enormă ! De care profit zilnic, în plină vară, la apusul soarelui, când căldura și soarele arzător din timpul zilei se mai potolesc.

Cum am reușit acest « tour de force » ? Povestea… e mai lungă !

S-o luăm de la început !

*   *   *

Sunt deja vreo 20 ani de când toți vizitatorii care trec prin casa noastră de la « Bastide Vieille », după ce au descoperit grădina cu nenumărate soiuri de arbori, plante, tufișuri, labirinte… afirmă categoric : « Nu vă lipsește decât o piscină ! »

Desigur că această idee mi-a încolțit în minte… chiar de la prima vizită în aest « colț de Paradis », acum 40 ani !

Numai că, cei care dau sfaturi, nu cunosc (sau nu vor să ia în considerație !) toate consecințele unei astfel de decizii. Care trebuie comparate cu avantajele așteptate. Continue reading

Călătorii urban-poetice cu « Tramvaiul… »

La Bastide Vieille, 20/07/2022

Ziarul on-line « Metropolis », datat 15/07/2022, publică un articol al cărui conţinut îmi face o imensă plăcere! Il reiau în integralitate, chiar dacă el poate apare ca având (prea) multe detalii:


„Încep călătoriile urban-poetice cu „Tramvaiul Bookurești”

ARCUB – Centrul Cultural al Bucureştiului continuă implementarea proiectelor câştigătoare ale Burselor de idei „Bucureşti RE:imaginat” cu inaugurarea unui nou eveniment pentru oraş, „Tramvaiul Bookureşti”.

Un articol de Liliana Matei | 15 iulie 2022

Iniţiat de Asociaţia „Arta nu muşcă”, „Tramvaiul Bookureşti” propune bucureştenilor cinci călătorii urban-poetice cu tramvaiul de epocă (pe linia 1) în fiecare zi de sâmbătă, în perioada 23 iulie – 20 august 2022. 

„Tramvaiul Bookureşti” reimaginează traseul tramvaiului clasic într-o experienţă interdisciplinară, cu lecturi de poezie, momente de muzică și povești despre oraș ce transpun participanţii într-o călătorie prin care redescoperă oraşul dintr-o altă perspectivă. 

Într-un regim special de weekend, tramvaiul de epocă din baza serviciului de transport public din Capitală este reactivat pe linia 1. Continue reading

C-aşa-i lumea trecătoare… (II)

Bucureşti, 29/05/2022

File de jurnal

Probabil că aceste “experienţe” nostalgice mi-ar fi lăsat un gust amar, dacă niscaiva surprize agreabile nu m-ar fi aşteptat… tot în “mahalaua” mea! 

Era chiar în prima zi, după revenirea la Bucureşti. 

Am plecat spre cartierul meu, din Piaţa Romană, în căutarea altui edificiu anunţat la vânzare, tot la sothebyrealty.ro: 

https://www.sothebysrealty.ro/property/vila-cu-turn-din-fosta-mahala-silvestru

Vila era prezentată în felul următor : 

« Bulevardul Dacia a fost ultimul bulevard proiectat înainte de Primul Război Mondial, în timpul primarului Vintilă Brătianu. 

Bulevardul Nou, așa cum se numea inițial, a fost gândit să creeze o legătură importantă între Gara de Nord și Gara Obor. Fiind un bulevard proiectat, a trebuit să-și facă loc prin vechile cartiere ale Bucureștiului, prin preajma actualei Piețe a Spaniei, până la confluența cu strada Mihai Eminescu și Calea Moșilor.

Strada Mihai Eminescu, denumită până în 1948 strada Romană, este o stradă istorică a Bucureștiului care făcea legătura între Ulița Herăstrăului, actuala Calea Dorobanților, cu Podul Târgului de Afară, astăzi Calea Moșilor.

La mica distanță de confluența bulevardului Dacia cu strada Mihai Eminescu, în fosta mahala Silvestru, lua ființă la începutul secolului XX această vilă istorică cu patru niveluri, cu camere înalte de peste 3,5 m, dispusă pe D+P+1E+M, realizată într-un stil neoclasic, tipic începutului de secol, la comanda generalului Coandă, fost prim ministru în perioada interbelică.

Casa se integra foarte bine în stilul arhitectural al zonei, alături de casa geamănă din imediata vecinătate. Fiind construită pe colț, are avantajul unei deschideri panoramice către două străzi. Imobilul a scăpat de naționalizare, rămânând în familie prin succesiune, acest avantaj ajutând-o să păstreze toate detaliile arhitecturale originale. 

Mai apoi, în anul 2010, a trecut printr-o amplă acțiune de consolidare și restaurare, ocazie cu care a beneficiat de atenție sporită la întărirea fundației, dar și la o serie de finisaje și utilări foarte practice cu materiale de calitate… 

Pe lângă toate acestea, la momentul renovării s-a investit în construirea unui turn la mansardă, care a devenit un punct important de atracție al casei. A primit și o scară artistică din sticlă cu elemente florale din fier forjat, care asigură un acces la nivelurile superioare, proiectată și executată de celebra creatoare plastică Cornelia Moldoveanu.

Exteriorul, reabilitat termic prin placarea completă cu terosistem rigid Austro-therm, este decorat simetric cu frize și ancadramente ale ferestrelor cu lauri fără o încărcătură exagerată însă. Tonurile florale predominante se continuă la interior începând cu ușa dublă de la intrare, restaurată, vitrată cu flori, cu pardoseala din marmură decorată cu elemente florale încadrate de linia vieții, deasupra căreia se află un luminator cu vitraliu floral, și o sobă vieneză din ceramică albă situată în camera de zi. 

Această casă te primeste în interior cu o energie pozitivă de invidiat, oferind plăcerea parcurgerii unui decor gândit să te fascineze încă de la primul pas. Poate avea în viitor multiple destinații, precum rezidență, sediu de companie, notariat sau casă de avocatură. »

Mărturisesc că eram extrem de curios să văd acest ansamblu « vechi şi nou » !

Continue reading