Cum s-a prăbușit Imperiul Roman

Acest text a fost publicat în revista “Siamo di nuovo insieme” no. 109 – 110, Ianuarie – Martie 2022, editată de Asociația italienilor din România.

Boulogne, 6/02/2022 

Data de referință, afișată de istorici, care marchează prăbușirea Imperiului Roman, este 4 septembrie 476. Ea corespunde zilei când Romulus Augustulus,  ultimul împărat al Imperiului Roman de Apus, a abdicat. Insă ea este actul final al unei lungi perioade de declin, care începuse cu multă vreme mai înainte.

Cauzele acestui declin și sfârșitul lui emoționant, au fascinat timp de câteva secole pe istorici și pe filosofi.

„Cum este posibil ca un Imperiu atât de puternic, cu un nivel de civilizație nemaiîntâlnit până atunci, care a fost capabil să integreze o cultură eminentă, cum era cea elenistică, să cucerească popoare atât de numeroase și variate, care a știut să organizeze transferul  rapid al bunurilor, armatelor și a cetățenilor săi… a putut fi distrus… ca un joc de cărți?”  Continue reading

« 3R » la Montmartre

Corespondență din Paris

Acest text a fost publicat în revista « 3R » no. 49-56, datat ianuarie-iunie 2022, editată de asociația « Memorie și speranță » din București (România).

Cei care au consultat site-ul meu www.adrian-rozei.net, sper că au remarcat un text intitulat « Ma première nuit à Paris… toujours ! ».

In articol, vorbeam despre sosirea mea la Paris, în 1967, și despre primul  contact cu Franța, în cartierul Montmartre.

Revista « Planet Paris Montmartre » mi-a făcut onoarea de a publica acest text în numărul 4 al trimestrialului parizian. Continue reading

C’era una volta la Bellezza!

La Bastide Vieille,  15/01/2022

Acest text a fost publicat în revista « 3R » no. 49 – 54 ianuarie-iunie 2022, editată de asociația « Memorie și speranță » din București.

În numărul datat « 487 Novembre 2021 » al revistei « ANTIQUARIATO », Directorul responsabil, Michele Buonomo, semnează un editorial, în care putem citi :

Che cos’è la Bellezza? 

Posta a Lucifero, la domanda ebbe come risposta “é una copia di corna, quatro zampe pelose e una coda”. Fatta ad Albrecht Dürer, la sua replica fu un lapidario “non so”. Se lo chedete a Giulio Paolini* vi diră che è “qualcosa che si puo confessare solo a noi stessi”. 

Eppure ci fu un tempo e un luogo in cui tutti erano d’accordo sul suo significato e ne erano soddisfatti: nell’antica Grecia la Bellezza apparteneva agli grandi dei, che – magnanimi come non mai – si erano dgnati di conviderla con gli uomini.

Di questo mondo retto dalla Bellezza è testimone la mostra in corso al Museo d’arte cicladica di Atene, con un titolo composto da una sola parola: Kallos, cioè Bellezza assoluta.

Quella appunto che in un’etă e in una terra felici legava gli dei agli uomini e viceversa.

E oggi la Bellezza che cos’e? Forse è meglio evitare il quesito, per non correre il rischio di scoprire che il termine greco kallos è traductibile con l’inglese beauty (nel senso dei prodotti cosmetici) e che a elargire la Bellezza non sono più le divinită dell’Olimpo, ma le influencer (che li vendono). “** 

*  *  * 

Astăzi, site-ul Artmark ne trimite şi el un mesaj “de actualitate”: 

Cum arată “Arta azi”.

Intră aici să o vezi și pregătește-te de un nou capitol al artei contemporane în 2022. Vei fi încântat de noile tendințe ale artei, definite de artiștii momentului, precum Mircea Suciu, Ciprian Mureșan, Mircea Cantor, Felix Aftene, Ana Bănică sau Roman Tolici. Rămâi online pentru a depune oferte și fii gata de deschiderea expoziției. 

 Oare, însă, arta sau frumuseţea de azi este aceeaşi cu cea din muzeele clasice? Continue reading

Connaissez-vous Boby ?

Feuilles de journal

Boulogne, le 28/04/2022

 

CONNAISSEZ-VOUS BOBY?

Le 18/04/2022

Le 16 avril 1922, naissait Boby Lapointe…

En 1984, quand j’ai demandé à l’Office de tourisme de Pézenas où se trouvait la tombe de Boby, on m’a répondu : “Boby… qui ?”

Aujourd’hui, Boby fait de l’ombre à un certain Molière, dans la bonne ville de Pézenas !

Il faut 100 ans pour être reconnu !

Depuis quelques années, quand je passe par Pézenas (à mi-chemin entre Capestang et Clermont – l’Hérault), je m’amuse à prendre la liste des chansons de Boby et (re) vérifier si je n’ai pas oublié certaines de ses œuvres. Je suis très fier : je peux réciter/fredonner au moins quelques vers de la moitié de ses titres ! Quand ce n’est pas le texte (presque) intégral comme pour “Ta Katie t’a quitté”, “Aragon et Castille” ou “La Maman des poissons”…

Je compte entretenir ce niveau… si le docteur Alzheimer me le permet !

On parle d’un chanteur…

Dont l’esprit flotte dans l’Hérault à flanc de colline nous dit le Figaro, dans un coin de garrigue au bout d’un chemin balisé de poissons en bois peint, là nous attend un camp de hippie, il en est encore, avec yourte et caravane, on y médite mais on y chante aussi, et c’est dans ce sanctuaire qu’aujourd’hui lundi de Pâques se donnera “un concert mémorable, où tout le monde est le bienvenu” nous dit Ticha Lapointe qui a inventé ce lieu et l’a baptisé Poisson Fa, du nom d’une chanson de son père, car à 74 ans Ticha se définit toujours comme la fille de Boby Lapointe, mais nous sommes nombreux, musiciens ou mélomanes enfants à être la progéniture de Bobby qu’on célèbre ce jour dans la colline et qui samedi aurait eu 100 ans… Et pour ceux qui ignorent le doux barbu auteur d’“Avanie et Framboises”, le Figaro retrace dans une belle page la carrière d’un homme qui fut de son vivant mathématicien, vendeur de culottes, réparateur d’antennes de télévision et scaphandrier à la Ciotat, et puis chanteur rive gauche de fantaisie échevelée, de calembours et d’allusions coquines “La joie de ton chat se lit dans tes prunelles je sais bien qu’il n’est pas repu d’si peu”, et cette chanson “embrouille minet” ne passait pas à la radio avant minuit. Lapointe fut aimé de Joe Dassin, de Bourvil, de Brassens, mais bien qu’aimé, il ne fut pas célèbre ni populaire, en avance sur son temps et puis mourut à 50 ans en 1972…

https://www.dailymotion.com/video/x8qina

Mais post-mortem, le marginal a conquis la gloire, et autour de ses chansons difficiles à chanter sans prompteur tant la langue frétille et difficiles à jouer tant la rythmique est illogique, un culte est né et encore plus beau, depuis quatre jours Midi Libre en témoigne, sa ville natale, Pézenas, qui ne l’appréciait guère Bobby et préférait Molière pour sa réputation , a compris qu’elle tenait avec lui ce que Narbonne possède avec Charles Trenet et Sète avec Brassens….

Et l’on a fêté le Machou, ce fêtard en occitan, en portant la marinière qu’il affectionnait, en défilant dans la rue, en inaugurant sa statue en alu, et en célébrant sa maison de naissance sa tombe où est écrit en guise d’épitaphe “pon pon pon pon”…

Pardon! J’avais oublié… l’essentiel ! Continue reading

Le tour du monde… en quatre jours ! (III)

La Bastide Vieille, le 14/02/2022

Feuilles de journal

 

Pour le déjeuner, vers 1h00, le choix de l’endroit est évident : le voisinage des Halles de Carlier !

Rien de plus simple !

Depuis des années, à chaque passage à Narbonne, je déjeune au restaurant « CO ».

 « On ne change pas une équipe qui gagne ! » 

 « C’est ma règle et j’y tiens ! », comme chantait Brassens.

Mais, en prenant, à peine, le temps de prendre un café. D’autres activités nous attendent ! 

*   *   *

« Arts de l’Islam » : Un passé pour un présent. Continue reading

Cum s-a prăbușit Imperiul Roman

Boulogne, 6/02/2022

Data de referință, afișată de istorici, care marchează prăbușirea Imperiului Roman, este 4 septembrie 476. Ea corespunde zilei când Romulus Augustulus, ultimul împărat al Imperiului Roman de Apus, a abdicat. Insă ea este ultimul act al unei lungi perioade de declin, care începuse cu multă vreme mai înainte.

Cauzele acestui declin și sfârșitul lui emoționant, au fascinat timp de câteva secole pe istorici și pe filosofi.

„Cum este posibil ca un Imperiu atât de puternic, cu un nivel de civilizație nemaiîntâlnit până atunci, care a fost capabil să integreze o cultură eminentă, cum era cea elenistică, să cucerească popoare atât de numeroase și variate, care a știut să organizeze comunicarea rapidă a bunurilor, armatelor și a cetățenilor săi… a putut fi distrus… ca un joc de cărți?”

Este întrebarea pe care fiecare dintre noi și-a pus-o, la un moment sau altul.

Iar, cei din „spațiul mioritic” poate chiar mai mult decât alte popoare. Pentru că ei au cunoscut Imperiul Roman la apogeul său, în momentul ocupării Daciei de către armatele lui Traian, exact atunci când extinderea sa atinsese dimensiunile lui extreme. Continue reading

S.P.A.D.E.M.? Quèsaco*?

La Bastide Vieille, 15/01/2022

 

C’était un soir de novembre de l’année dernière. Plus précisément, un mercredi ! « Ça a une certaine importance ! », comme chantait Serge Reggiani.

Parce que, dans notre ville, c’est le mercredi soir que l’on doit déposer « les encombrants » sur les trottoirs, en vue du ramassage effectué par la Municipalité pour débarrasser les objets dont on ne sait que faire.

Les trottoirs étaient encombrés de vieilles cuisinières, de canapés défoncés, d’armoires à glaces… sans glaces, de piles de classeurs élimés ou de chaises bancales. Un capharnaüm sans nom !

Parmi toutes ses horreurs, un tableau de fleurs a attiré mon attention. Dans la pénombre des réverbères borgnes, il était difficile de juger de la qualité de la peinture. Et, de toute façon, que peut-on attendre d’un tableau jeté aux ordures ?

J’ai failli suivre ma route. D’autant plus qu’il était 23h, je sortais, un peu éméché, d’un restaurant et qu’il faisait un froid de gueux ! Continue reading

Un nuovo anello sulla “Via della romanità”

Questo testo è stato pubblicato sulla rivista “Siamo di nuovo insieme” nel numero 107 – 108, di dicembre 2021, a cura dell’ “Asociaţia italienilor din România” di Bucarest.

“Via Domitia”, costruita a partire dall’anno 118 a.C. per collegare l’Italia e la Penisola Iberica, attraversando la Gallia Narbonese (Gallia Narbonensis) – provincia romana così chiamata dal 118 a.C. dopo la creazione della colonia romana Narbo Martius, l’odierna città di Narbonne – è stata creata per rendere coerente una rete stradale esistente, che collegava Roma, capitale dell’Impero, con l’attuale Istanbul. 

Così, lungo questa strada di circolazione europea, è possibile incontrare numerosissimi insediamenti, monumenti, costruzioni civili o militari… lasciati da “nos ancêtres les Romains”, anche due mila anni dopo la scomparsa di quest’impero! 

Potremmo dire formino un tutt’uno composto da città come Aquae Sextiae (Aix-en-Provence), Arelate Sextanorum (Arles), Arausio Secundanorum (Orange), Baeterrae Septimanorum (Béziers), Nemausus (Nîmes), Narbo Martius  (Narbonne)… che si trovano proprio sulla strada menzionata o nelle sue immediate vicinanze. Ancora oggi, le vestigia di questi importanti centri abitati dell’antichità possono essere viste e, durante l’esecuzione di qualsiasi scavo, fondamenta, terrazzamento… riappaiono, proprio nei posti in cui meno te le aspetti.  Continue reading

O nouă verigă pe « Drumul romanităţii »

Acest text a fost publicat în revista « Siamo di nuovo insieme », no. 107 – 108, decembrie 2021, editată de « Asociaţia Italienilor din România, în versiune bilingvă, română/italiană.

„Expresia  Galia Narboneză (Gallia narbonensis în latină) desemnează, pentru anumiți istorici ai secolului al XIX-lea, o provincie romană astfel numită din 118 î.Hr. după întemeierea coloniei romane Narbo Martius, oraşul Narbonne de azi.”

De fapt, provincia a primit succesiv numele de: 

-„Galia transalpină” după cucerirea ei de către Roma,

-„Galia romană” după cucerirea restului Galiei de către Iulius Cezar, pentru a o deosebi de Galia păduroasă (dar expresia „Galia transalpină” a continuat să fie folosită),

-„Narboneza” după reorganizarea galilor de către împăratul Augustus, în același timp cu provinciile Galia Belgia, Galia Lyoneză și Aquitania. În urma reorganizării Imperiului de către Dioclețian (în jurul anului 300), a fost creată provincia „Narboneza”, iar mai apoi, provinciile „Narboneza” și „Vieneza”.

Putem afirma, fără să greşim, că „firul conducător” sau „coloana vertebrală” a acestei regiuni era „Via Domitia” (Calea Domiţiană), construită începând cu anul 118 î. Hr. pentru a lega Italia de Peninsula Iberică traversând „Gallia narbonensis”. Continue reading

Rencontre(s) poétique(s) à Evian

Ce texte a été publié dans la revue « 3R – Rădăcini –Racines -Radici » no. 43 – 48, iulie –decembrie 2021 » éditée à Bucarest (Roumanie) par l’Association « Memorie şi speranţă ».

La Bastide Vieille, 19/07/2021

En décembre 2002, j’écrivais dans un texte, intitulé « Rencontre poétique à Evian » :

« Après les quarante cinq minutes de traversée du lac Léman, entre Lausanne et Evian, le voyageur qui souhaite admirer le paysage enchanteur et quelquefois dramatique de la rive opposée, se dirige en général vers un petit parc qui cache à l’ombre d’un gigantesque pin, le vieux port.

A sa grande surprise, il découvre, au milieu d’une pelouse entretenue, en égale mesure, par l’art des jardiniers et par les pluies répétées avec l’exactitude de l’horloge de la mairie, un monument étrange.  Entre deux colonnes antiques, le buste d’un personnage, portant lavallière et moustache “à la Napoléon III”, surplombé d’un lion portant un blason, semble flotter au-dessus d’une galère en plein élan.

Monument de Grégoire Brancovan sur les bords du Lac Léman, à Evian

C’est le monument de “Grégoire Bassaraba Brancovan”, le président et fondateur de la Société nautique d’Evian, en 1888.

Peux nombreux sont ceux qui savent qu’il s’agit du père d’Anne de Noailles, née Anne Elisabeth de Brancovan. Tout aussi peu nombreux sont ceux qui savent qu’Anne de Noailles a passé une grande partie de son enfance à Evian et que sa dernière volonté était que son cœur repose pour l’éternité au bord du lac Léman.

Continue reading