Comment j’ai découvert “Baio de Sampeyre” !

Paris, le 4/03/2023

 

Ce texte a été publié, dans ses versions en roumain et en italien, dans la revue « Siamo di nuovo insieme » no. 118 – 120, datée avril – juin 2023, éditée par RO. AS. IT. – Asociația Italienilor din România.  

Je connais Jean-Marc depuis plus de quatre décennies !

A l’époque, nous travaillions ensemble dans le plus important groupe pétrochimique français « Elf Aquitaine ». Je m’occupais de l’export de certains produits chimiques, et Jean-Marc dirigeait le développement technique d’une de ces “spécialités” en plein essor.

Ainsi, nous avons eu l’opportunité de voyager ensemble afin de conquérir de nouveaux marchés pour notre produit commun. Mis à part divers salons, auxquels nous avons assisté ensemble, le voyage le plus marquant a probablement été celui que nous avons passé en Israël pendant une semaine. 

A ces occasions, j’avais tout le temps nécessaire pour parler avec Jean-Marc… et pas seulement “business” !  Continue reading

Come ho scoperto la Baìo di Sampeyre

Parigi, 4/03/2023

 

Questo testo è stato pubblicato sulla rivista “Siamo di nuovo insieme” n. 119 – 120, aprile – giugno 2023, a cura di RO.AS.IT., Associazione Italiani in Romania.

Conosco Jean-Marc da più di quattro decenni. Allora, lavoravamo insieme nel più importante gruppo petrolchimico francese, “Elf Aquitaine”. Io mi occupavo dell’export di alcuni prodotti chimici, mentre Jean-Marc dirigeva lo sviluppo tecnico di alcune di queste “specialità” in piena crescita.

In questo modo, abbiamo avuto l’occasione di viaggiare insieme con l’intento di conquistare nuovi mercati per il nostro prodotto comune. Oltre a diversi saloni, cui abbiamo partecipato insieme, forse il viaggio più significativo che abbiamo fatto, per una settimana, è stato a Israele. Grazie a queste occasioni, ho avuto il tempo necessario per chiacchierare con Jean-Marc… e non solo di affari. Continue reading

Cum am descoperit « Baio de Sampeyre » !

Paris, 4/03/2023

Acest text a fost publicat în revista « Siamo di nuovo insieme” nr. 119 – 120, Aprilie – Iunie 2023, editată de RO.AS.IT., Asociația Italienilor din România.

Pe Jean-Marc îl cunosc de mai bine de patru decenii !

Pe atunci, am lucrat împreună în cel mai important grup petrochimic francez « Elf Aquitaine ». Eu mă ocupam de exportul unor produse chimice, iar Jean-Marc dirija dezvoltarea tehnică a uneia dintre aceste « specialități », în plină creștere. Astfel, am avut ocazia de a voiaja împreună în scopul cuceririi unor noi piețe de desfacere ale produsului nostru comun. In afară de diferite saloane, la care am participat împreună, probabil că voiajul cel mai impactant a fost cel efectuat, timp de o săptămână, în Israel. Cu aceste ocazii, am avut tot timpul necesar pentru a discuta cu Jean-Marc… și nu numai despre « business » !  Continue reading

Ritorno a Roma (II)

Questo testo è stato pubblicato sulla rivista «Siamo di nuovo insieme» n. 117-118 del genaio – marzo 2023, edito a Bucarest dall’Associazione degli Italiani in Romania.

Probabilmente avrei continuato il percorso proposto da Paolo Bernacca e Maurizio Moretti se non mi fossi ricordato che in quest’angolo meno frequentato dai turisti si trova uno dei miei edifici romani preferiti.

Questa villa, che mostra proprio all’ingresso una placca di travertino con l’iscrizione “Residenza Marignoli” mi ricorda… la mia infanzia a Bucarest! Com’è possibile? Semplice! A Bucarest ho abitato per 20 anni su strada Alexandru Donici. Proprio all’angolo in cui questa strada incontra strada Icoanei, si trova la villa “Elie Radu”, costruita e decorata in stile “Liberty” proprio dall’architetto italiano Giulio Magni. Continue reading

Ritorno a Roma (I)

Questo testo è stato pubblicato sulla rivista «Siamo di nuovo insieme» n. 117-118 del gennaio – marzo 2023, edito a Bucarest dall’Associazione degli Italiani in Romania.

2 anni, 4 mesi e 7 giorni! 

Ecco il tempo trascorso dalla mia ultima visita a Roma! Come avrei potuto immaginare, alla fine del gennaio 2020, che tra le due visite ci sarebbe stata una “sosta” così lunga? Finalmente, era il momento di riprendere qualche buona abitudine di viaggio. Per il primo tentativo, solo in Europa. Di certo, la tappa “Roma” era un must. 

Seguendo le mie vecchie abitudini, una volta arrivato a Roma vado alla “Feltrinelli”! Qui posso consultare gli ultimi successi letterari italiani, posso leggere guide, comprare CD di musica italiana… in una parola “m’immergo nell’atmosfera del paese”. 

Questa volta non posso/non devo comprare NIENTE! Già porto con me in valigia 22 kg, ma la compagnia aerea ne permette solo… 20! È “colpa dei regali” (soprattutto libri!) ricevuti nelle precedenti tappe del mio viaggio.

E ad ogni modo… non posso resistere! Compro un libricino intitolato “Da Coppedè alla Stazione Tiburtina”.

Continue reading

Intoarcerea la Roma (II)

Acest text a fost publicat în revista « Siamo di nuovo insieme », no. 117 – 118, datat ianuarie – martie 2023, editată de Asociaţia Italienilor din România (Ro. As. It.) din Bucureşti.

 

Roma, 07/06/2022

Urmare…

Proabil că aş fi continuat traseul propus de Paolo Bernaca şi Maurizio Moretti dacă nu mi-aş fi amintit că în acest colţ mai puţin frecventat de turişti se găseşte unul dintre edificiile mele favorite din Roma. Această vilă, care afişeză, chiar la intrare, o placă de travertin cu inscripţia « Residenza Marignoli » îmi aminteşte… copilăria mea la Bucureşti !

Cum aşa ? Simplu ! La Bucureşti, am locuit timp de 20 ani, pe strada Alexandru Donici. Chiar în colţul acestei străzi cu str. Icoanei, se află vila « Elie Radu », construită şi decorată în stil « Liberty » de către arhitectul italian Giulio Magni.

În 1899, Giulio Magni construieşte gările din Comăneşti, lângă Bacău, şi din Brustureasa, purtând numele lui Elie Radu, binecunoscutul Inspector al Lucrărilor Publice, „care a conceput şi realizat lucrările de alimentare cu apă a oraşului Bucureşti şi numeroase construcţii de seamă de căi ferate şi poduri şi sosele”, după cum indică placa de marmoră instalată pe zidul vilei sale din strada Donici.   

Cunosc « Residenza Marignoli » de mai bine de 20 ani !

Pe atunci, ea era un hotel numit « Villa Marignoli ». 

« Villa Marignoli este o clădire Art Nouveau din Roma, situată la colțul dintre Via Po și Corso d’Italia, în cartierul Pinciano.

Astăzi plasată sub protecția « Soprintendenza » pentru Monumentele Romei și Lazio, clădirea este considerată, împreună cu Vila Pacelli, una dintre cele mai reprezentative clădiri Art Nouveau ale lui Giulio Magni, arhitectul care a construit-o în 1907.

Inițial reședința nobiliară a familiei aristocratice Marignoli, Vila găzduiește acum o reședință și un hotel turistic.

Caracterizată de un stil inspirat de clădirile medievale nordice, Vila a fost proiectată de arhitectul Giulio Magni, una dintre cele mai interesante figuri artistice de la începutul anilor 1900.

Magni a fost autorul unor mari lucrări de arhitectură ale vremii: Ministerul Marinei (1911), casele populare din Testaccio (1903 – 1914), Palatul Păcii de la Haga și alte vile: Vila Almajà (1910) și Villa Pacelli pe Via Aurelia. »

Astfel este prezentat arhitectul italian, care a locuit un deceniu, şi a creat aproape 30 edificii în România secolului XIX.

Am avut ocazia, de câteva ori, de a vizita interiorul clădirii, pe când era doar « hotel », şi am cunoscut-o pe directoarea sa, care şi-a prezentat teza de doctorat cu subiectul « Giulio Magni ». Insă, spre marea mea uimire, cunoştinţele sale privind activitatea lui Giulio Magni în România erau… practic nule ! 

Numai că eu, doar câteva zile înainte de vizita la Roma, cu ocazia unui sejur la Bucureşti, remarcasem un « detaliu » legat de prezenţa lui Giulio Magni în România.

In « Muzeul Naţional de istorie a României », acolo unde se află copia Columnei lui Traian, poate fi văzut un panou purtând titlul « De ce există o copie a Columnei lui Traian la Bucureşti ? » 

Cel de-al doilea alineat al panoului spune :

« Un proiect realizat de arhitectul italian Iulius Magni (1896) propunea crearea unei pieţi publice în apropierea parcului Cişmigiu. Această piaţă ar fi fost amenajată cu monumente precum statuia lui Mihai Viteazul şi cea a regelui Carol I, alături de copia Columnei lui Traian. » 

Poate că astăzi, după aproape un secol şi jumătate de la prezenţa lui Giulio Magni în România, o piaţă din Bucureşti ar merita să poarte numele său. 

Şi de ce nu… şi la Roma ?

 

Adrian Irvin ROZEI

La Bastide Vieille, ianuarie 2023

Intoarcerea la Roma (I)

Acest text a fost publicat în revista « Siamo di nuovo insieme », no. 117 – 118, datat ianuarie – martie 2023, editată de Asociaţia Italienilor din România (Ro. As. It.) din Bucureşti.

Roma, 07/06/2022

2 ani, 4 luni şi 7 zile!

Iată intervalul de timp de la ultima mea vizită la Roma!

Cum mi-aș fi putut imagina, la sfârșitul lui ianuarie 2020, că între aceste două vizite va trece o „oprire” atât de lungă?

În sfârșit, acum este momentul să reiau câteva bune obiceiuri de călătorie. Pentru prima încercare, doar în Europa. Vom vedea mai târziu!

Desigur, etapa „Roma” era un „must”.

După un vechi obicei, de îndată ce ajung la Roma, merg la „ Feltrinelli”! Continue reading

Incontri con Alberto Sordi: ieri, oggi, domani

Questo testo è stato pubblicato sulla rivista “Siamo di nuovo insieme” nel numero 105 – 106, di setembre 2021, a cura dell’ “Asociaţia italienilor din România” di Bucarest. 

La rivista “Antiquariato”, datata “Agosto 2020”, pubblicava un breve testo riguardante una mostra che sarebbe stata inaugurata a “Villa Sordi”, a Roma. 

“Conosco” Alberto Sordi dalla fine degli anni ’50. 

“Alberto Sordi, nato il 15 giugno 1920 a Roma e deceduto il 24 febbraio 2003 nella stessa città, è un attore, regista e sceneggiatore italiano. Accanto a Marcello Mastroianni, Ugo Tognazzi, Nino Manfredi e Vittorio Gassman, è stato uno dei pilastri della «commedia italiana» ed è, allo stesso tempo, l’archetipo del romano nella cinematografia italiana.” 

Il primo film in cui appare Alberto Sordi sugli schermi della Capitale, s’intitolava “Venezia, la luna e tu”. Tra i 158 film in cui Alberto Sordi ha recitato, nei suoi 60 anni di carriera, non si può dire che “Venezia, la luna e tu” sia un capolavoro… sebbene, il regista del film fosse Dino Risi, un grande maestro della cinematografia italiana del XX secolo. 

L’argomento era piuttosto sdolcinato: un gondoliere di Venezia esita tra la sua fidanzata ufficiale e due turiste americane, prima di decidere con chi si sposerà. C’è da dire che nel cast del film, presentato nell’ottobre del 1958, apparivano diverse stelle del cinema italiano dell’epoca, tra cui una di prima grandezza: Nino Manfredi, che io, a circa 10 anni, non conoscevo nemmeno!  Continue reading