În numărul 123 -124, publicat în luna Octombrie 2023, al revistei « Siamo di nuovo insieme », putem citi un text, scris de Silviu Niță, cu titlul : « O călătorie în Friuli / Un viaggio in Friuli ».
O stranie coincidență a făcut ca, în același număr, să fie publicat articolul meu :
În acest text menționam deja activitatea specialiștilor italieni în domeniul mozaicurilor originari din Friuli, stabiliți în Franța !Continue reading →
Acest text a fost publicat în nr. 131-132, octombrie – decembrie 2024, al revistei « Siamo di nuovo insieme… » editată de Asociația Italienilor din România – RO.AS.IT. din București.
Am ales doar două edificii în care arta mozaicului, împletită cu celelalte « specialități Art Nouveau » (pictură, ceramică, mobilier, tâmplărie…), a fost ridicată la o culme a acestui stil în Franța. Și care sunt două dintre « localizările » mele preferate în acest domeniu, deși mai puțin promovate de ghidurile turistice. Departe de mine ideea de a « înlocui » adresele renumite ale lui Guimard, Chartier sau Mucha ! Însă, fiecare dintre noi are « slăbiciunile » sale !
Mai întâi, voi menționa restaurantul « Mollard », care « trăiește », în acest moment emoții similare cu cele ale inaugurării sale… care a avut loc în 1895 !
« Brasserie Mollard este una dintre cele mai vechi « brasseries » din Paris, situată rue Saint-Lazare în arondismentul VIII, lângă gara Saint-Lazare.Decorul său este opera lui Édouard-Jean Niermans, arhitectul de la Hôtel Negresco din Nisa, Hôtel de Paris din Monte-Carlo și cabaretul Moulin-Rouge, asistat de Eugène Martial Simas.
În 1895, « Maison Mollard » a creat un eveniment devenind cel mai șic restaurant și cel mai modern loc de întâlnire de lux în cel mai « la modă » cartier din Paris. Gil Blas a anunțat deschiderea stabilimentului în 1895. »
Questo testo è stato pubblicato sulla rivista “Siamo di nuovo insieme” n. 131 – 132, ottobre – dicembre 2024, a cura di RO.AS.IT., Associazione Italiani in Romania.
Ho scelto solo due edifici in cui l’arte del mosaico, intrecciato alle altre «specialità Art Nouveau» (pittura, ceramica, mobili, falegnameria…), è stata elevata ai suoi massimi livelli in Francia e che sono anche tra i miei preferiti in quest’ambito, sebbene meno promossi nelle guide turistiche. Non è mia intenzione «sostituire» le rinomate opere di Guimard, Chartier o Mucha, ma ciascuno di noi ha le proprie «debolezze».
Innanzitutto, menzionerò il ristorante «Mollard» che «vive» in questo momento emozioni simili a quelle legate alla sua inaugurazione… avvenuta nel 1895!Continue reading →
Questo testo è stato pubblicato sulla rivista “Siamo di nuovo insieme” n. 127 – 128, aprile – maggio 2024, a cura di RO.AS.IT., Associazione Italiani in Romania.
All’inizio degli anni ’70, avevo l’abitudine di andare da Parigi in Italia con un treno notturno. Quando arrivavo a Torino, il mattino seguente, il primo movimento era estrarre dalla tasca una banconota da 10.000 lire italiane, conservata dal soggiorno precedente, con cui andavo al ristornate della stazione. Dopo aver comprato il quotidiano torinese La Stampa, mi sedevo al bar del ristorante e ordinavo un caffè: il primo vero espresso italiano dopo alcuni mesi di «astinenza»! Nella maggior parte dei casi, il caffè era accompagnato da un cioccolatino, che gustavo leggendo il giornale. Confesso di non ricordare se la cioccolata offerta mostrasse il marchio «Venchi». È molto probabile, perché la famosa cioccolateria torinese con questo nome esisteva già da quasi un secolo!
Solo 20 anni fa, passeggiando per Torino alla ricerca di «Locali storici d’Italia» ho scoperto la bottega «Venchi».Continue reading →
Acest text a fost publicat în revista « Siamo di nuovo insieme » no. 127 -128, Aprilie-Iunie 2024, editată de Asociația italienilor din România (RO.AS.IT.)din București.
Hopa! Toată lumea iubește ciocolata! O, daaa! Ne place ! E dulce și ne face fericiti! Un`, doi, Un`, doi, trei patru! Cioco – cioco! Cioco – cioco (clap, clap) Cioco – cioco (clap, clap)
Prin anii ’70, obișnuiam să plec de la Paris cu trenul de noapte, în drum spre Italia. Când ajungeam la Torino, în dimineața următoare, prima « mișcare » era să scot din buzunar bancnota de 10 000 Lit., păstrată de la precedentul voiaj, cu care mă duceam la restaurantul gării. După ce cumpăram ziarul torinez « La Stampa », mă așezam la barul restaurantului și comandam o cafea : primul « espresso » cu adevărat italian, după câteva luni de « abstinență » !
De cele mai multe ori, cafeaua sosea însoțită de o ciocolată, pe care o savuram, citind ziarul local.
Mărturisesc că nu-mi amintesc dacă ciocolata oferită arbora marca « Venchi » ! E foarte probabil, pentru că reputata ciocolaterie torineză cu acest nume exista deja de aproape un secol !
Doar acum vreo 20 ani, în plimbare prin Torino, în căutarea unor « Locali storici d’Italia » am descoperit prăvălia « Venchi ».Continue reading →
Acest text a fost publicat în revista « Siamo di nuovo insieme » no. 125 – 126, datat ianuarie – martie 2024, editată de Asociația Italienilor din România (RO. AS. IT) la București.
Sunt mai bine de zece ani de când primesc cu regularitate revista « Antiquariato », editată în Italia, care prezintă, lună de lună, lumea artistică mondială în forma ei expozițională.
In toată această perioadă, dar mai ales în ultimii ani, am remarcat anunțurile unei prăvălii de artă din Rosignano Marittimo (LI). Ele prezentau deseori personaje din ceramică, de obicei tinere îmbrăcate cu straie multicolore, în stilul perioadei « Art Déco », cu dimensiuni în jur de 30 cm. înălțime. Am fost intrigat de alura acestor personaje, care nu aveau nimic în comun cu genul ceramicilor germane (Meissen, Alt Wien…) sau franceze (Sèvres, Limoges) !
De cele mai mule ori, fetele expuse de anticarul italian aveau o ținută mândră sau visătoare, orgolioasă sau modestă… complet diferită de cea a personajelor tradiționale ale stilului. Am căutat să aflu cine erau creatorii acestui gen, puțin practicat în afara Italiei.Continue reading →
Questo testo è stato pubblicato sulla rivista “Siamo di nuovo insieme” n. 125 – 126, gennaio – marzo 2024, a cura di RO.AS.IT., Associazione Italiani in Romania.
Da più di dieci anni ricevo regolarmente la rivista Antiquariato, pubblicata in Italia, che mese dopo mese presenta la realtà artistica mondiale nella sua forma espositiva. Per tutto questo tempo, ma soprattutto negli ultimi anni, ho notato gli annunci di una bottega artistica di Rosignano Marittimo (Livorno). Soprattutto erano presentati personaggi in ceramica, di solito ragazze con indosso abiti multicolori, in stile Art Déco, con dimensioni che si aggirano intorno ai 30 cm di altezza. Mi ha incuriosito il portamento di questi personaggi, che non avevano nulla in comune con le ceramiche tedesche (Meissen, Alt Wien…) o francesi (Sèvres, Limoges).
Nella maggior parte dei casi, le ragazze esposte dall’antiquario italiano avevano un atteggiamento fiero o sognante, orgoglioso o modesto… completamente diverso da quello dei personaggi tradizionali di questo stile. Ho cercato di scoprire chi fossero i creatori di questo genere, poco praticato fuori Italia, e ho scoperto il nome della creatrice di tale stile, risalente alla prima metà del XX secolo.Continue reading →
Questo testo è stato pubblicato sulla rivista “Siamo di nuovo insieme” n. 123 – 124, ottobre – dicembre 2023, a cura di RO.AS.IT., Associazione Italiani in Romania.
Angers è una città di media grandezza, con appena 150 000 abitanti, della Francia occidentale, situata sul fiume Maine, a solo 300 km da Parigi e a 100 km da Nantes. La maggior parte dei turisti che si ferma in questa città, vicino all’Oceano Atlantico, viene a visitare le vestigia dell’«epoca d’oro», risalenti al XV secolo. Capitale storica e fortezza dell’Angiò, culla della dinastia dei Plantageneti, Angers è stata uno dei centri intellettuali dell’Europa del XV secolo, sotto la guida illuminata del «buon re Renato d’Angiò» (1409-1480). La città di Angers ospita con orgoglio i resti, assai ben conservati, del castello in cui Renato d’Angiò nacque e passò la sua infanzia.
D’altra parte, Carlo I d’Angiò, predecessore di Renato, ha costruito, sul modello del castello di Angers, il famoso Castel Nuovo di Napoli, chiamato dagli abitanti del posto «Maschio Angioino».
Tuttavia la città di Angers custodisce anche un altro tesoro artistico, ben più recente, ma ugualmente legato all’Italia. Purtroppo, meno conosciuto. Si tratta di un vero «complesso artistico» che corrisponde alla prima metà del XX secolo, realizzato nel famoso stile decorativo chiamato «Art Déco».Continue reading →
