De la explozivi la pietricele : o istorie friulană !

La Bastide Vieille, iulie 2024

 

Acest text a fost publicat în nr. 129-130, iunie – septembrie 2024, al revistei « Siamo di nuovo insieme… » editată de Asociația Italienilor din România – RO.AS.IT. din București.

Timp de 14 ani, între 1994 și 2007, am vizitat aproape an de an, micul oraș Sequals din nordul Italiei. Sequals este o comună în provincia Pordenone din regiunea Friuli-Venezia Giulia din Italia, cu mai puțin de 2500 locuitori.

Mulți vor fi cei care, citind aceste rânduri, se vor întreba ce-l poate determina pe cineva să vină și să revină de atâtea ori într-un oraș atât de mic despre care puțin numeroși sunt cei ce au auzit vorbindu-se.

Deși, cum se va vedea în continuare, din acest loc a plecat, acum mai bine de un secol și jumătate o « specialitate » pe care enorm de mulți locuitori ai planetei Terra o pot întâlni, fără să-i dea mare atenție, de la Paris la New York, de la Copenhaga la București, ba chiar și de la Londra la Alger. Ca să nu mai vorbim despre Italia… de la Veneția până în Sicilia !

Insă, eu mă duceam la Sequals din cu totul alt motiv !

In toată perioada menționată, am dirijat exportul unui produs utilizat în industria explozivilor civili în jumătate din țările lumii, printre care și Italia.  La Sequals se afla una dintre cele mai importante societăți italiene producătoare de explozivi civili, utilizați în mine, lucrări publice, construcții locative etc. Continue reading

Dagli esplosivi ai sassolini: una storia friulana (I)

Questo testo è stato pubblicato sulla rivista “Siamo di nuovo insieme” no. 129 – 130, luglio-settembre 2024, a cura di RO.AS.IT., Associazione Italiani in Romania.

Per 14 anni, tra il 1994 e il 2007, ho visitato quasi ogni anno la piccola città di Sequals, nel nord dell’Italia.

Sequals è un comune in provincia di Pordenone, nella regione italiana del Friuli-Venezia Giulia, con meno di 2500 abitanti. Leggendo queste righe, molti si chiederanno cosa possa spingere qualcuno a tornare costantemente in una città così piccola, di cui in pochissimi hanno sentito parlare.

Come vedremo, in questo luogo è nata, più di mezzo secolo fa, una «specialità» in cui molti abitanti della Terra possono imbattersi senza darle troppo peso, da Parigi a New York, da Copenaghen a Bucarest, e perfino da Londra ad Algeri. Per non parlare dell’Italia… da Venezia fino in Sicilia! Continue reading

Il ritorno a Roma… (II)

Rome, 10/10/2024

Eh, bien ! Vous avez, certainement, la (bonne) réponse !

Parce que, en ayant lu mes nombreux post, vous avez remarqué mon faible pour une « spécialité » que je chasse depuis de nombreuses années aux quatre coins du monde : « los murales ».

Je les désigne par le terme espagnol parce que cette « spécialité », devenue, ces dernières années, dans la culture occidentale une mode, existe dans le monde latino-américain depuis des décennies, sinon depuis un siècle !

Il suffit de se rappeler l’œuvre des muralistes mexicains !

El pais de todos los colores | ADRIAN ROZEI (adrian-rozei.net)

Mais, je dois reconnaître que ce sujet n’a même pas effleuré mon esprit à Rome, malgré les séjours répétés dans cette ville !

Grave erreur ! Je viens d’apprendre, grâce au livre mentionné précédemment que :

« Aujourd’hui, Rome n’est plus seulement connue pour l’art antique, mais aussi pour le Street-Art : selon la presse internationale, la Ville éternelle surpasserait même Berlin avec ses innombrables peintures murales, qu’on ne compte plus. » Continue reading

Il ritorno a Roma… (I)

Rome, 10/10/2024

 

Me voilà de retour en Italie, plus précisément à Rome, après deux années d’absence !

Pourquoi « une si longue absence » ? Je ne saurai pas le dire moi-même !

Je n’ai même pas l’excuse du « Covid », comme la dernière fois.

Peut-être, à cause des commentaires lus dans la presse ou répétés par des amis, des connaissances, des inconnus rencontrés ici et là, au retour de séjours dans la « botte italienne » ! En un mot : « le surtourisme ! »

Tous ces gens, plutôt bien intentionnés m’ont dit et répété : « On ne peut plus voyager en Italie !  La foule des visiteurs est trop « compacte » !

C’est vrai que, pendant ces deux années, j’ai tenté, à plusieurs reprises, d’organiser un séjour en Italie. En choisissant des endroits, des hôtels, des villes… que je connais et que j’ai fréquenté… pendant des décennies. A chaque fois, j’ai dû abandonner à cause des prix prohibitifs, des conditions draconiennes que l’on m’imposait, des horaires peu pratiques…

Je me suis dit qu’il fallait éviter la période des vacances. Mais, …quelles vacances ? Il y a toujours des « vacances » quelque part dans le monde !  Et, de nos jours, le tourisme est, probablement, l’activité la plus « mondialisée » !

Alors, j’ai choisi d’y aller en octobre. Un moment idéal. Entre les vacances d’été et celles du début du mois de novembre. Et puis, « l’automne est une saison propice aux rêveries éthérées dans des paysages ensorcelants… » Continue reading

Ciocco, ciocco! Cioccolato!

Boulogne, 25 aprile 2024

Questo testo è stato pubblicato sulla rivista “Siamo di nuovo insieme” n. 127 – 128, aprile – maggio 2024, a cura di RO.AS.IT., Associazione Italiani in Romania.

 (1) SEEYA – Chocolata (Official Music Video) – YouTube 

All’inizio degli anni ’70, avevo l’abitudine di andare da Parigi in Italia con un treno notturno. Quando arrivavo a Torino, il mattino seguente, il primo movimento era estrarre dalla tasca una banconota da 10.000 lire italiane, conservata dal soggiorno precedente, con cui andavo al ristornate della stazione. Dopo aver comprato il quotidiano torinese La Stampa, mi sedevo al bar del ristorante e ordinavo un caffè: il primo vero espresso italiano dopo alcuni mesi di «astinenza»! Nella maggior parte dei casi, il caffè era accompagnato da un cioccolatino, che gustavo leggendo il giornale. Confesso di non ricordare se la cioccolata offerta mostrasse il marchio «Venchi». È molto probabile, perché la famosa cioccolateria torinese con questo nome esisteva già da quasi un secolo!

Solo 20 anni fa, passeggiando per Torino alla ricerca di «Locali storici d’Italia» ho scoperto la bottega «Venchi».  Continue reading

Cioco, cioco ! Ciocolata !

Acest text a fost publicat în revista « Siamo di nuovo insieme » no. 127 -128, Aprilie-Iunie 2024, editată de Asociația italienilor din România (RO.AS.IT.)din București.

 

                                                 Hopa! Toată lumea iubește ciocolata!
                                                 O, daaa! Ne place ! E dulce și ne face fericiti!
                                                 Un`, doi, Un`, doi, trei patru!
                                                 Cioco – cioco! Cioco – cioco (clap, clap)
                                                 Cioco – cioco (clap, clap)

(1) SEEYA – Chocolata (Official Music Video) – YouTube

Prin anii ’70, obișnuiam să plec de la Paris cu trenul de noapte, în drum spre Italia. Când ajungeam la Torino, în dimineața următoare, prima « mișcare » era să scot din buzunar bancnota de 10 000 Lit., păstrată de la precedentul voiaj, cu care mă duceam la restaurantul gării. După ce cumpăram ziarul torinez « La Stampa », mă așezam la barul restaurantului și comandam o cafea : primul « espresso » cu adevărat italian, după câteva luni de « abstinență » !

De cele mai multe ori, cafeaua sosea însoțită de o ciocolată, pe care o savuram, citind ziarul local.

Mărturisesc că nu-mi amintesc dacă ciocolata oferită arbora marca « Venchi » ! E foarte probabil, pentru că reputata ciocolaterie torineză cu acest nume exista deja de aproape un secol !

Doar acum vreo 20 ani, în plimbare prin Torino, în căutarea unor « Locali storici d’Italia » am descoperit prăvălia « Venchi ». Continue reading

Întâlniri cu Lenci

Acest text a fost publicat în revista « Siamo di nuovo insieme » no. 125 – 126, datat ianuarie – martie 2024, editată de Asociația Italienilor din România (RO. AS. IT) la București.

Sunt mai bine de zece ani de când primesc cu regularitate revista « Antiquariato », editată în Italia, care prezintă, lună de lună, lumea artistică mondială în forma ei expozițională.

In toată această perioadă, dar mai ales în ultimii ani, am remarcat anunțurile unei prăvălii de artă din Rosignano Marittimo (LI). Ele prezentau deseori personaje din ceramică, de obicei tinere îmbrăcate cu straie multicolore, în stilul perioadei « Art Déco », cu dimensiuni în jur de 30 cm. înălțime. Am fost intrigat de alura acestor personaje, care nu aveau nimic în comun cu genul ceramicilor germane (Meissen, Alt Wien…) sau franceze (Sèvres, Limoges) !

De cele mai mule ori, fetele expuse de anticarul italian aveau o ținută mândră sau visătoare, orgolioasă sau modestă… complet diferită de cea a personajelor tradiționale ale stilului. Am căutat să aflu cine erau creatorii acestui gen, puțin practicat în afara Italiei. Continue reading

Incontri con Lenci

Questo testo è stato pubblicato sulla rivista “Siamo di nuovo insieme” n. 125 – 126, gennaio – marzo 2024, a cura di RO.AS.IT., Associazione Italiani in Romania.

Da più di dieci anni ricevo regolarmente la rivista Antiquariato, pubblicata in Italia, che mese dopo mese presenta la realtà artistica mondiale nella sua forma espositiva. Per tutto questo tempo, ma soprattutto negli ultimi anni, ho notato gli annunci di una bottega artistica di Rosignano Marittimo (Livorno). Soprattutto erano presentati personaggi in ceramica, di solito ragazze con indosso abiti multicolori, in stile Art Déco, con dimensioni che si aggirano intorno ai 30 cm di altezza. Mi ha incuriosito il portamento di questi personaggi, che non avevano nulla in comune con le ceramiche tedesche (Meissen, Alt Wien…) o francesi (Sèvres, Limoges).

Nella maggior parte dei casi, le ragazze esposte dall’antiquario italiano avevano un atteggiamento fiero o sognante, orgoglioso o modesto… completamente diverso da quello dei personaggi tradizionali di questo stile. Ho cercato di scoprire chi fossero i creatori di questo genere, poco praticato fuori Italia, e ho scoperto il nome della creatrice di tale stile, risalente alla prima metà del XX secolo. Continue reading