Il mio primo giorno a Roma… (I)

Rome, 07/06/2022 

2 ans, 4 mois et 7 jours !

Voici le laps de temps depuis mon dernier passage à Rome !

Comment pouvais-je imaginer, à la fin du mois de janvier 2020, qu’un si long « arrêt » s’écoulerait entre ces deux visites ? 

Surtout que je sortais d’une année si brillante, pendant laquelle j’avais voyagé autour du monde, parcourant 4 continents et quelques 10 pays. 

C’est vrai que je n’ai pas été le seul au monde à être surpris par la pandémie déclenchée sur un obscur marché de Chine ! Mais, le savoir ne me console pas.

Enfin, voici le moment venu de reprendre quelques bonnes habitudes de voyage. Pour un premier essai, seulement en Europe. Nous verrons par la suite ! 

Bien sûr, l’étape « Rome » était un « must ». Non seulement parce qu’en 2020 ce fût mon dernier jour de voyage avant « une si longue absence », mais aussi pour « exorciser » un événement (prémonitoire ?) arrivé ce jour-là : le vol de mon portefeuille dans le métro de Rome !

On ne peut pas rester sur une défaite, même si cette « mésaventure » s’est (plutôt !) bien terminée. Mais, « du passé faisons table rase », comme dit une bien connue chanson révolutionnaire.  Continue reading

Dafinul – Laurul magic al lui Virgiliu

Acest text a fost publicat în revista „Căminul Românesc – Foaia de legătură a românilor din Elveţia” numărul 160, anul 41, datată iunie 2022, din Geneva.

Dafinul (lat. Laurus nobilis), cunoscut și sub numele de laur, este o specie de plante aromatice din familia Lauraceaearbore sau arbust, care ajunge până la 10–18 m înălțime, originar din zona Mediteranei. Frunzele de dafin sunt folosite pentru aroma lor la prepararea mâncărurilor. De asemenea, au fost folosite în Grecia antică pentru cununile de lauri, de unde și expresia “a se culca pe lauri”. O asemenea cunună de laur era oferită ca premiu la Jocurile pitice. În plus, tot de la laur derivă și cuvântul  bacalaureat (bacă de laur) și cel de laureat ( încununat cu lauri) ; există un premiu cinematografic « Premiul Laurul de aur ». 

Aceasta este definiţia plantei aromatice, reputată în lumea Mediteranei, pe care o găsim prin dicţionare. Insă, deşi există acolo şi un paragraf “Utilizări şi simbolism”, nu ni se spune nimic despre legătura ei cu poetul antic Virgiliu!

Insă, vizitatorul iscoditor al oraşului Napoli poate afla aici multe alte detalii despre acest subiect.

Colombariul roman de la Via Percolana, care se află chiar alături de cripta napolitană, a fost din totdeauna asimilată cu mormântul lui Virgiliu. Cei mai faimoşi poeţi din toate vremurile veneau aici ca să se reculeagă. Staţiu, care era el însuşi napolitan, povesteşte că mărmântul poetului era un loc sfânt. Tocmai de aceea, se ducea şi el acolo în pelerinaj.  Continue reading

Cișmigiu & Co. (IV)

La Bastide Vieille, 20/07/2022

Simțeam însă că mai lipsea o « prezență » în grădina noastră : o statuie a lui Buddah !

Un alt « proiect » care mi-a luat… 3 ani de gestație, până s-a concretizat !

E drept că aveam o idee precisă despre statuia mult visată :

-un « standing Buddah », nici « seatted », nici « laying »,

-dintr-un material care-i va permite să stea sub ploaie (cel puțin, în timpul verii !). 

Desigur că aș fi droit să fie « protejat  de Cobra », dar asta nu există decât la « seatted Buddah ». Nu contează ! Ii pot instala o umbrelă galbenă, ca cele des întâlnite în Extremul Orient. 

Una dintre condițiile capitale auto-impuse era… prețul statuii. Pentru că, un rapid studiu de piață (pe Internet !) indică, pentru un astfel de obiect, prețuri în jurul a 500Euro. Nici nu putea fi vorba !

Incă odată, soarta mi-a surâs !  Continue reading

Cișmigiu & Co. (III)

La Bastide Vieille, 20/07/2022

Inarmat cu toate aceste informații și multe altele care ar face textul prezent prea obositor, m-am adresat amicilor mei de la « Argoprint », rugându-i să-mi găsească pe Net o geishe adaptată grădinii mele.

După vreo 15 minute de cercetări dificile, ne-am pus de acord asupra unei imagini potrivite, cu o mărime de 1,50m X 0,60m.

Ea a fost imprimată pe o foaie autoadezivă de 1,50m X 1m, care urma să fie dezlipită și instalată pe un support adecvat (care ?) la Béziers.

Iată-mă deci cu un sul de plastic de 1,30m lungime, conținând cele două postere (Cișmigiul și Geisha) pe umăr, cu care urma să iau avionul de două ori (București-Roma ; Roma-Paris) înainte de a le duce cu trenul la Béziers !

Insă, asta e o « operație » pe care o cunosc bine. Am mai făcut-o în 2018, cu  două postere cu imagini din Abu Dhabi și alte două cu cai, care urmau să fie instalate tot în Languedoc.  Continue reading

Cișmigiu & Co. (II)

La Bastide Vieille, 22/07/2022

In aceeași seară, m-am dus în parcul Herăstrău, devenit « Regele Mihai I ».

Așteptam acest moment din luna februarie 2020 !

Atunci, au fost « reinstalați » copiile urșilor din aria de joc pentru copii, după ce sculpturile originale, cu o vechime de un secol, au fost restaurate.

Această operație, pe care am inițiat-o și la care am participat în mod activ, mi-a luat mai bine de 3 ani de eforturi, înainte de a se finaliza.

Desigur că eram nerăbdător să văd rezultatul… nu numai în pozele trimise de asociația locală cu care am colaborat.

Am fost foarte mulțumit de realizare, cu atât mai mult cu cât am constatat « de visu » că urșii nou instalați erau frecventați cu asiduitate de copiii din zonă.

Desfășurarea acestei « acțiuni » va face obiectul unui alt text. Continue reading

Cișmigiu & Co. (I)

La Bastide Vieille, 20/07/2022 

 

Toamna in Cismigiu – Nicolae Nitescu – YouTube

De două săptămâni, mă pot îmbăia zilnic în inima Cișmigiului !

Asta, nimeni n-o s-o creadă, în plin Languedoc, la egală distanță de orașele Béziers și Narbonne, la doar vreo 20 Km de marea Mediterană, în mijlocul viilor care se întind până sub contraforturile munților Cévennes ! 

Ce plăcere enormă ! De care profit zilnic, în plină vară, la apusul soarelui, când căldura și soarele arzător din timpul zilei se mai potolesc.

Cum am reușit acest « tour de force » ? Povestea… e mai lungă !

S-o luăm de la început !

*   *   *

Sunt deja vreo 20 ani de când toți vizitatorii care trec prin casa noastră de la « Bastide Vieille », după ce au descoperit grădina cu nenumărate soiuri de arbori, plante, tufișuri, labirinte… afirmă categoric : « Nu vă lipsește decât o piscină ! »

Desigur că această idee mi-a încolțit în minte… chiar de la prima vizită în aest « colț de Paradis », acum 40 ani !

Numai că, cei care dau sfaturi, nu cunosc (sau nu vor să ia în considerație !) toate consecințele unei astfel de decizii. Care trebuie comparate cu avantajele așteptate. Continue reading

Povestea monedelor „Ardealul nostru“ care au făcut înconjurul lumii

Acest articol a fost publicat în ziarul « Adevărul », datat 1 august 2022. El este semnat de jurnalista Mariana Iancu. Originalul textului poate fi citit la: O poveste cu… medalii | ADRIAN ROZEI (adrian-rozei.net)

 

Cum reuşeau evreii să scoată din ţară cocoşei de aur. Povestea monedelor „Ardealul nostru“ care au făcut înconjurul lumii pe un portavion SUA

1 august 2022, 06:13 de Mariana Iancu

În fiecare familie de evrei care a părăsit România după cel de-al Doilea Război Mondial şi până la căderea comunismului există o poveste legată de averile pe care urmaşii lui David au reuşit să le ducă în Ţara Sfântă sau în Occident.

În decursul istoriei, statul român nu a avut o politică consecventă faţă de evrei, fiindu-le permis să emigreze doar în anumite perioade. Continue reading

Călătorii urban-poetice cu « Tramvaiul… »

La Bastide Vieille, 20/07/2022

Ziarul on-line « Metropolis », datat 15/07/2022, publică un articol al cărui conţinut îmi face o imensă plăcere! Il reiau în integralitate, chiar dacă el poate apare ca având (prea) multe detalii:


„Încep călătoriile urban-poetice cu „Tramvaiul Bookurești”

ARCUB – Centrul Cultural al Bucureştiului continuă implementarea proiectelor câştigătoare ale Burselor de idei „Bucureşti RE:imaginat” cu inaugurarea unui nou eveniment pentru oraş, „Tramvaiul Bookureşti”.

Un articol de Liliana Matei | 15 iulie 2022

Iniţiat de Asociaţia „Arta nu muşcă”, „Tramvaiul Bookureşti” propune bucureştenilor cinci călătorii urban-poetice cu tramvaiul de epocă (pe linia 1) în fiecare zi de sâmbătă, în perioada 23 iulie – 20 august 2022. 

„Tramvaiul Bookureşti” reimaginează traseul tramvaiului clasic într-o experienţă interdisciplinară, cu lecturi de poezie, momente de muzică și povești despre oraș ce transpun participanţii într-o călătorie prin care redescoperă oraşul dintr-o altă perspectivă. 

Într-un regim special de weekend, tramvaiul de epocă din baza serviciului de transport public din Capitală este reactivat pe linia 1. Continue reading

C-aşa-i lumea trecătoare… (II)

Bucureşti, 29/05/2022

File de jurnal

Probabil că aceste “experienţe” nostalgice mi-ar fi lăsat un gust amar, dacă niscaiva surprize agreabile nu m-ar fi aşteptat… tot în “mahalaua” mea! 

Era chiar în prima zi, după revenirea la Bucureşti. 

Am plecat spre cartierul meu, din Piaţa Romană, în căutarea altui edificiu anunţat la vânzare, tot la sothebyrealty.ro: 

https://www.sothebysrealty.ro/property/vila-cu-turn-din-fosta-mahala-silvestru

Vila era prezentată în felul următor : 

« Bulevardul Dacia a fost ultimul bulevard proiectat înainte de Primul Război Mondial, în timpul primarului Vintilă Brătianu. 

Bulevardul Nou, așa cum se numea inițial, a fost gândit să creeze o legătură importantă între Gara de Nord și Gara Obor. Fiind un bulevard proiectat, a trebuit să-și facă loc prin vechile cartiere ale Bucureștiului, prin preajma actualei Piețe a Spaniei, până la confluența cu strada Mihai Eminescu și Calea Moșilor.

Strada Mihai Eminescu, denumită până în 1948 strada Romană, este o stradă istorică a Bucureștiului care făcea legătura între Ulița Herăstrăului, actuala Calea Dorobanților, cu Podul Târgului de Afară, astăzi Calea Moșilor.

La mica distanță de confluența bulevardului Dacia cu strada Mihai Eminescu, în fosta mahala Silvestru, lua ființă la începutul secolului XX această vilă istorică cu patru niveluri, cu camere înalte de peste 3,5 m, dispusă pe D+P+1E+M, realizată într-un stil neoclasic, tipic începutului de secol, la comanda generalului Coandă, fost prim ministru în perioada interbelică.

Casa se integra foarte bine în stilul arhitectural al zonei, alături de casa geamănă din imediata vecinătate. Fiind construită pe colț, are avantajul unei deschideri panoramice către două străzi. Imobilul a scăpat de naționalizare, rămânând în familie prin succesiune, acest avantaj ajutând-o să păstreze toate detaliile arhitecturale originale. 

Mai apoi, în anul 2010, a trecut printr-o amplă acțiune de consolidare și restaurare, ocazie cu care a beneficiat de atenție sporită la întărirea fundației, dar și la o serie de finisaje și utilări foarte practice cu materiale de calitate… 

Pe lângă toate acestea, la momentul renovării s-a investit în construirea unui turn la mansardă, care a devenit un punct important de atracție al casei. A primit și o scară artistică din sticlă cu elemente florale din fier forjat, care asigură un acces la nivelurile superioare, proiectată și executată de celebra creatoare plastică Cornelia Moldoveanu.

Exteriorul, reabilitat termic prin placarea completă cu terosistem rigid Austro-therm, este decorat simetric cu frize și ancadramente ale ferestrelor cu lauri fără o încărcătură exagerată însă. Tonurile florale predominante se continuă la interior începând cu ușa dublă de la intrare, restaurată, vitrată cu flori, cu pardoseala din marmură decorată cu elemente florale încadrate de linia vieții, deasupra căreia se află un luminator cu vitraliu floral, și o sobă vieneză din ceramică albă situată în camera de zi. 

Această casă te primeste în interior cu o energie pozitivă de invidiat, oferind plăcerea parcurgerii unui decor gândit să te fascineze încă de la primul pas. Poate avea în viitor multiple destinații, precum rezidență, sediu de companie, notariat sau casă de avocatură. »

Mărturisesc că eram extrem de curios să văd acest ansamblu « vechi şi nou » !

Continue reading

C-aşa-i lumea trecătoare… (I)

Bucureşti, 29/05/2022

File de jurnal

C-aşa-i lumea trecătoare
Unul naşte ş’altu’ moare,
Unul naşte, altul moare
Lume, soro lume…

Ăl de naşte necăjeşte,
Ăl de moare putrezeşte
Lume, soro lume…

                                                                       …dixit Maria Tănase

Sotheby realty România propune la vânzare, pe 2/07/2022, o vilă pentru suma “abordabilă” de 1 050 000 Euro! Preţ redus de la 1 200 000 Euro.

Iată o afacere interesantă !

https://www.sothebysrealty.ro/property/casa-bancherului-ilie-mecu

Casa propusă este prezentată în felul următor pe site-ul vânzătorului: 

« Vila de pe strada Viitorului ne introduce în capătul străzii dinspre centrul Bucureștiului care leagă bulevardele Dacia și Ștefan cel Mare. Aproape de mici cartiere istorice ca Grădina Icoanei, Piața Gemeni sau zona Toamnei-Popa Petre, capătul dintre bulevardul Dacia și strada Alexandru Donici emană istorii de altă dată. 

Case și vile ale micii protipendade bucureștene erau ridicate în această zonă începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea, însă în perioada interbelică zona cunoștea cel mai însemnat avânt arhitectural. De altfel, înfățișarea de astăzi a străzii era conturată în deceniile 1920-1940, perioadă de prosperitate economică și demografică. 

Ilie Mecu, economist și specialist bancar, cu o carieră de peste 4 decenii în cadrul Băncii Naționale a României, a fost unul dintre cei care au reușit să își ridice un cămin în zona sus menționată. Cu un venit considerabil – în 1927 devenea inspector general în centrala B.N.R., câștigând circa 25-30.000 lei – Mecu își construia o vilă cochetă: retrasă de la stradă, cu o grădină în față, cu 12 camere dispuse la parter și etaj, dar și cu un pod spațios.» 

Acest cartier (mahala, cum îl numesc eu, spre disperarea unor foşti vecini şi amici!) îmi este (foarte) bine cunoscut : în primii 20 ani de viaţă, timp în care am trăit la Bucureşti, am locuit pe str. Alexandru Donici, menţionată în paragraful precitat. 

Mai mult ! Continue reading