Cafeneaua de ieri… sau de azi ! (IX)

Veneția, 17/06/2025

« Il ultimo gelatto »

După această „întâlnire neașteptată”, timpul disponibil pentru alte activități era foarte limitat!

Nici nu mai putea fi vorba de „Slow food”!

M-am mulțumit cu o salată (iar o „caprese”!) și cu un „Aperol Spritz”.

Mărturisesc că, în cei 55 ani de vizite repetate la Veneția, n-am consumat de multe ori această băutură portocalie. În ciuda caracterului ei ”istoric”!

Pentru memorie:

„Aperol Spritz, acest cocktail spumant cu o culoare portocalie strălucitoare, este mult mai mult decât o simplă băutură de vară: este un simbol al Italiei moderne, cu o istorie care îmbină moștenirea austriacă, creativitatea venețiană și marketingul strălucit.

Creat în 1919 la Padova de frații Luigi și Silvio Barbieri, Aperol este un aperitiv cu conținut scăzut de alcool (11 până la 15%, în funcție de țară) preparat cu portocale amare, rubarbă, gențiană și ierburi aromatice.

Numele său este inspirat de cuvântul francez „apéro”, auzit de Silvio în timpul unei călătorii la Paris.  Însă « Spritzul » datează de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, în timpul dominației austriece în Regatul Lombardo-Venețian. Soldații austrieci au considerat vinurile locale prea tari și le „stropeau” cu apă spumantă – de unde și cuvântul Spritz, derivat din germanul spritzen (a stropi).

La începutul secolului al XX-lea, au fost adăugate bitter-uri precum Select sau Aperol, dând naștere variațiilor moderne.

În anii 1950, rețeta de Aperol + Prosecco + apă carbogazoasă a devenit populară, în parte datorită reclamei de televiziune italiene (Il Carosello).

Cocktailul a devenit un aperitiv italian emblematic, în special în nordul țării.

Începând cu anii 2000, grupul Campari, proprietarul mărcii, a dus Aperol Spritz la faimă internațională.”

Asta este „prezentarea oficială”! Care nu menționează derivele recente!

Cum „supraturismul” este boala „erei post-Covid”, inițiată la Veneția, poate mai devreme decât în colțurile lumii unde ea „gangrenează”  azi turismul mondial, aici au apărut și primele „contraotrăvuri”! Continue reading

Cafeneaua de ieri… sau de azi ! (VIII)

Veneția, 17/06/2025

All’Ercole d’Oro

Astăzi, este ultima mea zi la Veneția! Ba chiar, numai jum’ate, pentru că avionul spre Barcelona pleacă după amiază. S-a terminat vremea când soseam la aeroport cu numai 20 minute înaintea decolării !

Acum, mă obligă să ajung cu, cel puțin, două ore înainte. Chiar dacă am imprimat/scanat “the boarding card”!

Asta nu înseamnă că nu pot realiza programul (minim) ales! Care prevede un tur prin cartierul Cannaregio. Mai precis, în zona pieții Santa Fosca.

De ce acolo ? Simplu!

La Sta. Fosca se află I.C.R., adică « Institutul Cultural Român » din Veneția.

De mai bine de 25 ani, trec în mod regulat prin acest loc. Este inutil, ba chiar imposibil, să menționez toate expozițiile, conferințele, concertele… artiștilor români sau legați de « spațiul mioritic », la care am participat în acest locaș de cultură fondat de Nicolae Iorga, acum un secol.

Ba chiar, într-un text scris cu ocazia vernisajului unei expoziții de fotografii ale lui Serge Assier, în anul 2002, aminteam că Franța, în ciuda legăturilor ei istorice cu Veneția, nu mai avea nici măcar un consulat în cetatea Dogilor. Pe când, « Centrul cultural român » (denumirea de atunci !) era foarte activ. 

Continue reading

Cafeneaua de ieri… sau de azi ! (VII)

Veneția, 13/06/2025

« Il pranzo gratis »

Spre deosebire de Viena, la Veneția am sosit cu un program bine stabilit… de vreo trei ani !

În 2022, am aflat din presa franceză că a fost finalizată restaurarea ultimelor săli de la « Palazzo Reale » din Veneția. Restaurare începută cu zece ani mai înainte și realizată cu fondurile și sub supravegherea « Comitetul Francez pentru Salvgardarea Veneției », care a beneficiat de sprijinul diferiților « mécéna » din întreaga lume.

Așteptam, deci, prima ocazie pentru a vizita acest crâmpei de artă decorativă regală venețiană, într-un oraș reputat pentru o lungă istorie… republicană ! Cu atât mai mult cu cât el se găsește în cadrul Muzeului Correr, pe care l-am vizitat de nenumărate ori, de-a lungul celor mai bine de cinci decenii de când revin aproape în fiecare an la Veneția.

Doar că, detaliu important, aceste « stanze” au fost « eliberate » de administrația italiană… doar acum un deceniu !

« Palatul Regal din Veneția își revine la splendoarea de odinioară, cele douăzeci de camere ale Muzeului Correr servind drept apartamente private pentru membrii familiilor Bonaparte, Habsburg și Savoia pe tot parcursul secolului al XIX-lea și până în 1920. Aceste douăzeci de camere, acum accesibile publicului pentru prima dată, formează spațiile a ceea ce a fost cândva Palatul Regal din Veneția…

Unele dintre camerele Palatului Regal din Veneția fuseseră deschise publicului în 2012, dar acum, în 2022, traseul este complet accesibil. », se putea citi în presa italiană, acum trei ani.

Continue reading

Cafeneaua de ieri… sau de azi ! (VI)

Viena, 10/06/2025

„Im Kinsky”

În dimineața următoare, ieșind din hotel, am dat peste un oraș total diferit de cel din ajun!

O circulație nebună, poate nu atât a mașinilor, cât a bicicletelor, care ocupă cu benzile lor rezervate cam vreun sfert din carosabil, când nu se instalează… pe trotuar. Și care, uneori, circulă în “contra-sens” cu traficul motorizat!

Astfel, o traversare pietonală devine …o aventură cu consecințe greu de calculat !

Cum zicea Philippe le Hardi :

« Père, gardez-vous à droite ! Père, gardez-vous à gauche ! »

Adică : « Tată, păzește-te la dreapta ! Tată, păzește-te la stânga! »

Se spune că această frază a fost rostită de Philippe, al patrulea fiu al regelui Jean al II-lea al Franței și al Bonnei de Luxemburg, pe 19 septembrie 1356 în timpul bătăliei de la Poitiers. Continue reading

Cafeneaua de ieri… sau de azi ! (V)

Viena, 09/06/2025

 Vidéos Bing Wien, Wien, Nur Du Allein – The 3 Tenors in Vienna 1996

 « Mitt Herr Dr. Sigmund Freud »

Când am ieșit din terminalul aeroportului din Viena, am avut sentimentul că mă aflu la Fukushima, a doua zi după tzunami !

Parodiindu-l pe Alfred de Musset, aș zice :

« Dans Vienne la rouge
Pas un cheval ne bouge ! »  

Niciun trecător, niciun taxi ! Doar o briză rece de toamnă !

După vreo 5 minute, când a sosit un taxi cu un șofer aziat, acesta mi-a explicat că e o zi liberă : « Pfingsten » (adică Rusalii). Uitasem că, în acest an, sărbătorile religioase, ortodoxe și catolice, cad în aceeași zi!

Foarte bine! Mă voi putea plimba prin oraș, cu nasu’ pe pereți, chiar și în mijlocul « carosabilului », fără să fiu deranjat de vreo mașină !

Așa am și făcut,  după ce mi-am lăsat bagajele la hotel ! Continue reading

Cafeneaua de ieri… sau de azi ! (IV)

București, 06/06/2025

Cu “Povernei”…

Aceste « amintiri din copilărie » ne-au îndepărtat de destinația plimbării mele « de arhitectură ».

Este numele sub care colindam străzile Bucureștiului, în anii ’60 ai secolului trecut, împreună cu vărul meu, Costin Cazaban, fiul eminentului actor Jules Cazaban.

« Plimbările de arhitectură », mai întâi numite « încurcă lume », erau o ocazie de a descoperi noi cartiere ale orașului nostru.

Primul pretext « oficial », pe când aveam vreo 9 sau 10 ani, era argumentat sub forma următoare:

“Dacă ne urmăresc niște bandiți, trebuie să cunoaștem locurile unde ne putem ascunde, pe unde putem ieși într-o stradă vecină sau de unde nu mai e niciun mod de a scăpa !” Continue reading

Cafeneaua de ieri… sau de azi ! (III)

București, 06/06/2025

Cu “Lupa”…

Programul zilei de azi prevede o vizită în cartierul străzii Vasile Alecsandri, în apropierea Pieței Romană, între str. Căderea Bastiliei și Bd. Lascăr Catargiu.

Cunosc acest cartier… de vreo 65 ani !

Aici, chiar lângă Biserica Visarion, pe vremea aia într-o școală, am dat examenul de intrare la Liceul « Mihail Sadoveanu », al cărui nume era încă « Școala nr. 5 » ! De fapt, liceul de pe Bvd. Dacia (azi liceul « Victor Madgearu ») încă nu era complet finisat. Dacă nu mă înșel, anul școlar a început în 1960, în acest liceu, cu vreo două săptămâni după celelalte școli din țară !

În Piața Romană, am cunoscut multe schimbări, de la statuia lui Lascăr Catargiu, trecând prin « Crucea Eroilor », după 1990, chiar și statuia Lupoaicei, într-una dintre multiplele ei localizări !

Am și scris un text, legat de acest subiect, acum mai bine de 20 ani:

Serviți lupă cu băieței! | ADRIAN ROZEI

În reluarea din 2010, scriam :

Continue reading

Cafeneaua de ieri… sau de azi ! (II)

București, 05/06/2025

 

Cu “Pandelică” …

Pe 29/05, am avut ocazia de a asista, în Cimitirul Israelit “Filantropia”, la ceremonia militară şi religioasă desfășurată cu prilejul Zilei Eroilor, sărbătoare naţională a poporului român.

În trecere pe aleea principală a cimitirului, am remarcat, între două pietre funerare, vârful turnului Primăriei Sectorului 1, dominat de statuia lui « Pandelică » ! Doream, de multă vreme, să-l cunosc.

 Acum îi pot chiar fredona : « Te-am zărit printre morminte ! », refrenul unei melodii din « folklorul lăutăresc », pe care am auzit-o, pentru prima dată, la începutul anilor ’60, în interpretarea amicului meu și coleg de clasă, regretatul Mihai Oroveanu.

Vidéos Bing Maria Tănase – Te-am zărit printre morminte (1943)

Despre « Pandelică », voi reveni cu altă ocazie. Sunt muuuulte lucruri de povestit !

Continue reading