Cafeneaua de ieri… sau de azi ! (IX)

Veneția, 17/06/2025

« Il ultimo gelatto »

După această „întâlnire neașteptată”, timpul disponibil pentru alte activități era foarte limitat!

Nici nu mai putea fi vorba de „Slow food”!

M-am mulțumit cu o salată (iar o „caprese”!) și cu un „Aperol Spritz”.

Mărturisesc că, în cei 55 ani de vizite repetate la Veneția, n-am consumat de multe ori această băutură portocalie. În ciuda caracterului ei ”istoric”!

Pentru memorie:

„Aperol Spritz, acest cocktail spumant cu o culoare portocalie strălucitoare, este mult mai mult decât o simplă băutură de vară: este un simbol al Italiei moderne, cu o istorie care îmbină moștenirea austriacă, creativitatea venețiană și marketingul strălucit.

Creat în 1919 la Padova de frații Luigi și Silvio Barbieri, Aperol este un aperitiv cu conținut scăzut de alcool (11 până la 15%, în funcție de țară) preparat cu portocale amare, rubarbă, gențiană și ierburi aromatice.

Numele său este inspirat de cuvântul francez „apéro”, auzit de Silvio în timpul unei călătorii la Paris.  Însă « Spritzul » datează de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, în timpul dominației austriece în Regatul Lombardo-Venețian. Soldații austrieci au considerat vinurile locale prea tari și le „stropeau” cu apă spumantă – de unde și cuvântul Spritz, derivat din germanul spritzen (a stropi).

La începutul secolului al XX-lea, au fost adăugate bitter-uri precum Select sau Aperol, dând naștere variațiilor moderne.

În anii 1950, rețeta de Aperol + Prosecco + apă carbogazoasă a devenit populară, în parte datorită reclamei de televiziune italiene (Il Carosello).

Cocktailul a devenit un aperitiv italian emblematic, în special în nordul țării.

Începând cu anii 2000, grupul Campari, proprietarul mărcii, a dus Aperol Spritz la faimă internațională.”

Asta este „prezentarea oficială”! Care nu menționează derivele recente!

Cum „supraturismul” este boala „erei post-Covid”, inițiată la Veneția, poate mai devreme decât în colțurile lumii unde ea „gangrenează”  azi turismul mondial, aici au apărut și primele „contraotrăvuri”! Continue reading

Cafeneaua de ieri… sau de azi ! (VIII)

Veneția, 17/06/2025

All’Ercole d’Oro

Astăzi, este ultima mea zi la Veneția! Ba chiar, numai jum’ate, pentru că avionul spre Barcelona pleacă după amiază. S-a terminat vremea când soseam la aeroport cu numai 20 minute înaintea decolării !

Acum, mă obligă să ajung cu, cel puțin, două ore înainte. Chiar dacă am imprimat/scanat “the boarding card”!

Asta nu înseamnă că nu pot realiza programul (minim) ales! Care prevede un tur prin cartierul Cannaregio. Mai precis, în zona pieții Santa Fosca.

De ce acolo ? Simplu!

La Sta. Fosca se află I.C.R., adică « Institutul Cultural Român » din Veneția.

De mai bine de 25 ani, trec în mod regulat prin acest loc. Este inutil, ba chiar imposibil, să menționez toate expozițiile, conferințele, concertele… artiștilor români sau legați de « spațiul mioritic », la care am participat în acest locaș de cultură fondat de Nicolae Iorga, acum un secol.

Ba chiar, într-un text scris cu ocazia vernisajului unei expoziții de fotografii ale lui Serge Assier, în anul 2002, aminteam că Franța, în ciuda legăturilor ei istorice cu Veneția, nu mai avea nici măcar un consulat în cetatea Dogilor. Pe când, « Centrul cultural român » (denumirea de atunci !) era foarte activ. 

Continue reading