Cafeneaua de ieri… sau de azi ! (IX)

Veneția, 17/06/2025

« Il ultimo gelatto »

După această „întâlnire neașteptată”, timpul disponibil pentru alte activități era foarte limitat!

Nici nu mai putea fi vorba de „Slow food”!

M-am mulțumit cu o salată (iar o „caprese”!) și cu un „Aperol Spritz”.

Mărturisesc că, în cei 55 ani de vizite repetate la Veneția, n-am consumat de multe ori această băutură portocalie. În ciuda caracterului ei ”istoric”!

Pentru memorie:

„Aperol Spritz, acest cocktail spumant cu o culoare portocalie strălucitoare, este mult mai mult decât o simplă băutură de vară: este un simbol al Italiei moderne, cu o istorie care îmbină moștenirea austriacă, creativitatea venețiană și marketingul strălucit.

Creat în 1919 la Padova de frații Luigi și Silvio Barbieri, Aperol este un aperitiv cu conținut scăzut de alcool (11 până la 15%, în funcție de țară) preparat cu portocale amare, rubarbă, gențiană și ierburi aromatice.

Numele său este inspirat de cuvântul francez „apéro”, auzit de Silvio în timpul unei călătorii la Paris.  Însă « Spritzul » datează de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, în timpul dominației austriece în Regatul Lombardo-Venețian. Soldații austrieci au considerat vinurile locale prea tari și le „stropeau” cu apă spumantă – de unde și cuvântul Spritz, derivat din germanul spritzen (a stropi).

La începutul secolului al XX-lea, au fost adăugate bitter-uri precum Select sau Aperol, dând naștere variațiilor moderne.

În anii 1950, rețeta de Aperol + Prosecco + apă carbogazoasă a devenit populară, în parte datorită reclamei de televiziune italiene (Il Carosello).

Cocktailul a devenit un aperitiv italian emblematic, în special în nordul țării.

Începând cu anii 2000, grupul Campari, proprietarul mărcii, a dus Aperol Spritz la faimă internațională.”

Asta este „prezentarea oficială”! Care nu menționează derivele recente!

Cum „supraturismul” este boala „erei post-Covid”, inițiată la Veneția, poate mai devreme decât în colțurile lumii unde ea „gangrenează”  azi turismul mondial, aici au apărut și primele „contraotrăvuri”! Continue reading

Cafeneaua de ieri… sau  de azi ! (I)

La Bastide Vieille, 20/07/2025

Am sosit, acum o lună, din turul european prin 5 țări, care m-a dus la Paris, București, Viena, Veneția, Barcelona… pentru a reveni în Languedoc, la casa noastră de la Bastide Vieille.

De la sosire, aproape că n-am ieșit din casă ! A trebuit să developez și să clasez cele aproape 4000 de fotografii făcute în cele 4 săptămâni de voiaj. Asta-i un semn bun ! Înseamnă că, pe drum, am profitat de multe « momente remarcabile », a căror amintire nu trebuie uitată.

Dispun, deci, de 9 albume, cu care-mi pot « împrospăta » amintirile, uneori aproximative, ale evenimentelor trăite !

Acum, selecționez ultimele documente (flyere, hărți, facturi…) care nu merită să fie păstrate. Precum și articole de jurnal, reviste, cărți… « pescuite » prin țările traversate.

Deodată, remarc o foaie, recuperată într-o revistă consultată la recepția unui hotel din București. Este vorba despre revista @alistmagazine Nr. 34 Primăvara 2025.

Articolul pe care l-am păstrat se intitulează : « La o cafea, în Bucureștiul de altădată » și este semnat de Ioana Popa.

De aceast dată, citesc cu atenție textul, care spune :

« Alăturarea cuvintelor « cafea și Viena » sau « cafea și Veneția » nu prea mai uimește publicul contemporan. Odată cu introducerea culturii cafenelei vieneze pe lista patrimonului mondial material UNESCO, în 2011, savurarea unei cafele în atmosfera tradițională a unei astfel de cafenele s-a instalat rapid pe lista cu activități de neratat a turiștilor ce vizitează capitala Austriei.

În mod similar, vizitatorul ce ajunge la Veneția are pe listă o oprire la faimoasa cafenea Florian, ce de mai bine de 300 de ani își întâmpină oaspeții în piața San Marco. Care însă este povestea cafelei în București și cum a lăsat ea amprenta asupra capitalei ?”

Urmează povești cu “Cafeneaua Veche”, cu “Capșa” și “Fialkovski” etc., etc. Continue reading