Ho rivisto Siracusa!

Questo testo è stato pubblicato sulla rivista « Siamo di nuovo insieme », n. 139-140 ottubre – dicembre 2025, curata dall’Associazione degli Italiani in Romania RO.AS.IT di Bucarest.

« J’aimerais tant voir Syracuse
L’île de Pâques et Kairouan
Et les grands oiseaux qui s’amusent
A glisser l’aile sous le vent.

Avant que ma jeunesse s’use
Et que mes printemps soient partis
J’aimerais tant voir Syracuse
Pour m’en souvenir à Paris ! »

Vidéos Bing Syracuse Henri Salvador

Per circa mezzo secolo, ho sognato di raggiungere Siracusa, in Sicilia.

Non so perché. Forse perché ho ascoltato e amato la melodia «Syracuse», una canzone francese del 1962, scritta da Bernard Dimey e composta da Henri Salvador, in cui sono evocati luoghi esotici da sogno in un viaggio intorno al mondo, compresa Siracusa, nello spirito malinconico del parigino sedentario, autore della canzone.

Racconta la storia immaginaria di un cambiamento esotico di paesaggio in luoghi dove Dimey, alla fine, non arriverà mai.

Io però sono arrivato per la prima volta in Sicilia nel 1970. E, da allora, ci sono tornato innumerevoli volte.

Nonostante questo, ho visto Siracusa solo nel 2018! Continue reading

Am revăzut Siracuza !

Acest text a fost publicat în revista « Siamo di nuovo insieme » no. 139 – 140, datat octobrie- decembrie 2025, publicată de Asociația Italienilor din România RO.AS.IT. din București.

« J’aimerais tant voir Syracuse
L’île de Pâques et Kairouan
Et les grands oiseaux qui s’amusent
A glisser l’aile sous le vent.

Avant que ma jeunesse s’use
Et que mes printemps soient partis
J’aimerais tant voir Syracuse
Pour m’en souvenir à Paris !
 »

Vidéos Bing Syracuse Henri Salvador

Timp de aproape jumătate de secol, am visat să ajung la Siracuza, în Sicilia ! Nu știu de ce! Poate pentru că am auzit și îndrăgit melodia « Syracuse »?

« Syracuse » este un cântec francez din 1962, scris de Bernard Dimey și compus de Henri Salvador, care evocă localizări de vis. Melodia sugerează o călătorie în jurul lumii, cu destinații exotice, inclusiv « Syracuse » etc., în spiritul melancolic al parizianului sedentar, autorul textului. El spune povestea imaginară a unei schimbări exotice de peisaj în locuri unde Dimey, în cele din urmă, nu va ajunge niciodată! Continue reading

Il libro sospeso…

Questo testo è stato pubblicato sulla rivista « Siamo di nuovo insieme », n. 137-138 giugno – setembre 2025, curata dall’Associazione degli Italiani in Romania RO.AS.IT di Bucarest.

 “S’è spenta la vita della splendida Venezia,
Non odi più canzoni, non vedi più lumi di danza;
Sulle scale di marmo, sugli antichi portali,
Batte solo la luna ed inargenta i muri.

Come su di un cimitero, il Silenzio si stende sulla città
Prete decrepito sopravvissuto al naufragio degli anni,
San Marco batte, sinistro, la mezzanotte

Mi trovavo a Venezia nel Sestiere Cannaregio quando ho sentito da qualche parte, in lontananza, suonare una campana che annunciava la mezzanotte.

Forse per questo mi sono tornati in mente i versi di Eminescu. Intorno a me, l’atmosfera era esattamente quella descritta da “l’ineguagliabile” poeta un secolo e mezzo fa: “Non odi più canzoni, non vedi più lumi di danza…”, i ristoranti chiusi, le serrande dei negozi abbassate… solo qua e là la strada era illuminata da un lampione discreto, nonostante fossi sulla calle principale, che porta dalla Stazione Santa Lucia a Ponte di Rialto, e più giù, verso Piazza San Marco.

Sembra che, a partire dalla pandemia, la maggior parte dei ristoranti abbia conservato la (brutta) abitudine di chiudere alle ore 22:00, e di prendere l’ultima ordinazione alle 21:45. Continue reading

Il libro sospeso…

Acest text a fost publicat în no. 137-138 (iunie -septembrie) al revistei « Siamo di nuovo insieme » editată de Asociația Italienilor din România la București.

În noiembrie 2025, numărul articolelor publicate pe acest site a depășit pragul simbolic de 700! În 2024, site-ul a totalizat 61.000 de « vizitatori unici » și peste 210.000 de vizite. Pentru anul în curs, aceste cifre sunt deja în creștere cu aproximativ 4% față de prima jumătate a anului trecut. Aceasta în ciuda absenței complete a publicității pentru site, precum și a alegerii deliberate de a ignora rețelele de socializare. Le mulțumesc sincer tuturor celor care îmi urmăresc scrierile, săptămână de săptămână, și promit să fac tot posibilul… pentru ca să nu-i dezamăgesc în viitor!

« S-a stins viața falnicei Veneții,
N-auzi cântari, nu vezi lumini de baluri;
Pe scări de marmură, prin vechi portaluri,
Pătrunde luna, înălbind pereții.

Ca-n țintirim tăcere e-n cetate.
Preot ramas din a vechimii zile,
San Marc sinistru miezul nopții bate. »

Ma aflu la Veneția în Sestriere Cannaregio și aud undeva, departe, sunând un clopot care anunță miezul nopții. Poate că de aceea îmi vin în minte versurile lui Eminescu. În jurul meu, atmosfera este exact ca și cea descrisă de poetul « fără pereche », acum un secol și jumătate : « N-auzi cântări, nu vezi lumini de baluri… », restaurantele sunt închise, obloanele prăvăliilor trase… doar din loc în loc mai luminează strada un felinar discret. Cu toate că mă găsesc pe principala « calle » ce duce de la Stazione Sta. Lucia la Ponte di Rialto și, mai departe, spre Piazza San Marco ! Continue reading

Cafeneaua de ieri… sau de azi ! (IX)

Veneția, 17/06/2025

« Il ultimo gelatto »

După această „întâlnire neașteptată”, timpul disponibil pentru alte activități era foarte limitat!

Nici nu mai putea fi vorba de „Slow food”!

M-am mulțumit cu o salată (iar o „caprese”!) și cu un „Aperol Spritz”.

Mărturisesc că, în cei 55 ani de vizite repetate la Veneția, n-am consumat de multe ori această băutură portocalie. În ciuda caracterului ei ”istoric”!

Pentru memorie:

„Aperol Spritz, acest cocktail spumant cu o culoare portocalie strălucitoare, este mult mai mult decât o simplă băutură de vară: este un simbol al Italiei moderne, cu o istorie care îmbină moștenirea austriacă, creativitatea venețiană și marketingul strălucit.

Creat în 1919 la Padova de frații Luigi și Silvio Barbieri, Aperol este un aperitiv cu conținut scăzut de alcool (11 până la 15%, în funcție de țară) preparat cu portocale amare, rubarbă, gențiană și ierburi aromatice.

Numele său este inspirat de cuvântul francez „apéro”, auzit de Silvio în timpul unei călătorii la Paris.  Însă « Spritzul » datează de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, în timpul dominației austriece în Regatul Lombardo-Venețian. Soldații austrieci au considerat vinurile locale prea tari și le „stropeau” cu apă spumantă – de unde și cuvântul Spritz, derivat din germanul spritzen (a stropi).

La începutul secolului al XX-lea, au fost adăugate bitter-uri precum Select sau Aperol, dând naștere variațiilor moderne.

În anii 1950, rețeta de Aperol + Prosecco + apă carbogazoasă a devenit populară, în parte datorită reclamei de televiziune italiene (Il Carosello).

Cocktailul a devenit un aperitiv italian emblematic, în special în nordul țării.

Începând cu anii 2000, grupul Campari, proprietarul mărcii, a dus Aperol Spritz la faimă internațională.”

Asta este „prezentarea oficială”! Care nu menționează derivele recente!

Cum „supraturismul” este boala „erei post-Covid”, inițiată la Veneția, poate mai devreme decât în colțurile lumii unde ea „gangrenează”  azi turismul mondial, aici au apărut și primele „contraotrăvuri”! Continue reading

Cafeneaua de ieri… sau de azi ! (VIII)

Veneția, 17/06/2025

All’Ercole d’Oro

Astăzi, este ultima mea zi la Veneția! Ba chiar, numai jum’ate, pentru că avionul spre Barcelona pleacă după amiază. S-a terminat vremea când soseam la aeroport cu numai 20 minute înaintea decolării !

Acum, mă obligă să ajung cu, cel puțin, două ore înainte. Chiar dacă am imprimat/scanat “the boarding card”!

Asta nu înseamnă că nu pot realiza programul (minim) ales! Care prevede un tur prin cartierul Cannaregio. Mai precis, în zona pieții Santa Fosca.

De ce acolo ? Simplu!

La Sta. Fosca se află I.C.R., adică « Institutul Cultural Român » din Veneția.

De mai bine de 25 ani, trec în mod regulat prin acest loc. Este inutil, ba chiar imposibil, să menționez toate expozițiile, conferințele, concertele… artiștilor români sau legați de « spațiul mioritic », la care am participat în acest locaș de cultură fondat de Nicolae Iorga, acum un secol.

Ba chiar, într-un text scris cu ocazia vernisajului unei expoziții de fotografii ale lui Serge Assier, în anul 2002, aminteam că Franța, în ciuda legăturilor ei istorice cu Veneția, nu mai avea nici măcar un consulat în cetatea Dogilor. Pe când, « Centrul cultural român » (denumirea de atunci !) era foarte activ. 

Continue reading

Cafeneaua de ieri… sau de azi ! (VII)

Veneția, 13/06/2025

« Il pranzo gratis »

Spre deosebire de Viena, la Veneția am sosit cu un program bine stabilit… de vreo trei ani !

În 2022, am aflat din presa franceză că a fost finalizată restaurarea ultimelor săli de la « Palazzo Reale » din Veneția. Restaurare începută cu zece ani mai înainte și realizată cu fondurile și sub supravegherea « Comitetul Francez pentru Salvgardarea Veneției », care a beneficiat de sprijinul diferiților « mécéna » din întreaga lume.

Așteptam, deci, prima ocazie pentru a vizita acest crâmpei de artă decorativă regală venețiană, într-un oraș reputat pentru o lungă istorie… republicană ! Cu atât mai mult cu cât el se găsește în cadrul Muzeului Correr, pe care l-am vizitat de nenumărate ori, de-a lungul celor mai bine de cinci decenii de când revin aproape în fiecare an la Veneția.

Doar că, detaliu important, aceste « stanze” au fost « eliberate » de administrația italiană… doar acum un deceniu !

« Palatul Regal din Veneția își revine la splendoarea de odinioară, cele douăzeci de camere ale Muzeului Correr servind drept apartamente private pentru membrii familiilor Bonaparte, Habsburg și Savoia pe tot parcursul secolului al XIX-lea și până în 1920. Aceste douăzeci de camere, acum accesibile publicului pentru prima dată, formează spațiile a ceea ce a fost cândva Palatul Regal din Veneția…

Unele dintre camerele Palatului Regal din Veneția fuseseră deschise publicului în 2012, dar acum, în 2022, traseul este complet accesibil. », se putea citi în presa italiană, acum trei ani.

Continue reading

Notizie da Caligola !

Questo testo è stato pubblicato sulla rivista « Siamo di nuovo insieme », n. 135-136 aprile-giugno 2025, curata dall’Associazione degli Italiani in Romania RO.AS.IT di Bucarest.
 

Vent’anni fa, quando ci siamo stabiliti nella casa ereditata da mia moglie a Linguadoca, ho trovato in soffitta una collezione della rivista „L’Illustration”, risalente al periodo tra le due guerre mondiali. Le ho sfogliate con molta attenzione e così ho scoperto innumerevoli argomenti che oggi, dopo più di un secolo, sono rimasti… d’attualità oppure sepolti sotto la polvere della storia.

Tra i tanti, ha attirato la mia attenzione un testo degli anni ’20 che parla del recente salvataggio di un’antica nave, affondata sotto le acque di un lago nei pressi della città di Roma. Così ho scoperto la storia delle «navi di Caligola, affondate da 2000 anni», riportate in superficie, restaurate ed esposte in un museo.

Ne avevo già sentito, avevo addirittura visitato questo tipo di navi storiche, come quelle vicino alle piramidi di Giza o nella città di Stoccolma, nel museo «Vasa».

Avevo programmato di visitare il museo delle navi antiche nei pressi della capitale italiana. Tuttavia, sono rimasto rapidamente deluso quando ho scoperto che queste testimonianze storiche uniche… sono state bruciate alla fine della Seconda Guerra Mondiale. Nell’ottobre dello scorso anno, volando tra Bucarest e Roma sorvolando il territorio italiano, poco prima di atterrare all’aeroporto di Fiumicino, ho riconosciuto il Lago di Nemi, dove si sono svolte l’avventura e la tragedia delle navi di Caligola. Continue reading