La neige est tombée partout…

Ce texte a été écrit (en roumain) et posté sur mon site en 2009.

Neaua peste tot s-a pus… | ADRIAN ROZEI

J’ai pensé qu’une reprise (accompagnée d’une actualisation !), présenterait un caractère instructif… après un laps de temps de quelques 17 ans depuis sa rédaction. Je laisse l’appréciation… au bon soin des lecteurs !

*   *   *

Publié le 14/02/2009

Cela fait des années que je n’ai pas vu de grosses chutes de neige à Paris.

De temps à autre, quelques flocons tombent, surtout la nuit. Quelques centimètres de neige se déposent sur les vitres et les capots des voitures en périphérie de la ville, là où la température est inférieure de deux ou trois degrés à celle du centre. Mais le lendemain, les rues ont séché, on ne voit plus un seul flocon, et tout est redevenu…  comme d’habitude ! En réalité, la plupart du temps, il a déjà plu ou il y a une bruine ou un brouillard si épais que l’on ne voit pas à quelques mètres !

Ah, il y a une vingtaine ou une trentaine d’années, l’hiver était vraiment froid !

Les lacs de la périphérie parisienne étaient si gelés qu’on pouvait même patiner dans le bois de Boulogne ou à Vincennes. La neige, pas plus de cinq ou dix centimètres, recouvrait les pelouses, les places et même les ruelles bordant les autoroutes et les grands axes routiers.

Et soudain, comme sortis de nulle part, des enfants en luge (d’où sortaient-ils donc ces luges ?), et même des adultes en tenue de ski, les « planches » sous le bras, sillonnaient les allées du bois de Boulogne ou les pelouses des grands parcs, véritables poumons verts de la capitale. Continue reading

Cișmigiu & Co. (II)

La Bastide Vieille, 22/07/2022

In aceeași seară, m-am dus în parcul Herăstrău, devenit « Regele Mihai I ».

Așteptam acest moment din luna februarie 2020 !

Atunci, au fost « reinstalați » copiile urșilor din aria de joc pentru copii, după ce sculpturile originale, cu o vechime de un secol, au fost restaurate.

Această operație, pe care am inițiat-o și la care am participat în mod activ, mi-a luat mai bine de 3 ani de eforturi, înainte de a se finaliza.

Desigur că eram nerăbdător să văd rezultatul… nu numai în pozele trimise de asociația locală cu care am colaborat.

Am fost foarte mulțumit de realizare, cu atât mai mult cu cât am constatat « de visu » că urșii nou instalați erau frecventați cu asiduitate de copiii din zonă.

Desfășurarea acestei « acțiuni » va face obiectul unui alt text. Continue reading

Cișmigiu & Co. (I)

La Bastide Vieille, 20/07/2022 

 

De două săptămâni, mă pot îmbăia zilnic în inima Cișmigiului !

Asta, nimeni n-o s-o creadă, în plin Languedoc, la egală distanță de orașele Béziers și Narbonne, la doar vreo 20 Km de marea Mediterană, în mijlocul viilor care se întind până sub contraforturile munților Cévennes ! 

Ce plăcere enormă ! De care profit zilnic, în plină vară, la apusul soarelui, când căldura și soarele arzător din timpul zilei se mai potolesc.

Cum am reușit acest « tour de force » ? Povestea… e mai lungă !

S-o luăm de la început !

*   *   *

Sunt deja vreo 20 ani de când toți vizitatorii care trec prin casa noastră de la « Bastide Vieille », după ce au descoperit grădina cu nenumărate soiuri de arbori, plante, tufișuri, labirinte… afirmă categoric : « Nu vă lipsește decât o piscină ! »

Desigur că această idee mi-a încolțit în minte… chiar de la prima vizită în aest « colț de Paradis », acum 40 ani !

Numai că, cei care dau sfaturi, nu cunosc (sau nu vor să ia în considerație !) toate consecințele unei astfel de decizii. Care trebuie comparate cu avantajele așteptate. Continue reading

Tre amori di… (I)

La Bastide Vieille, 12/08/2018

                      To all the girls I loved before –Julio Iglesias / Willie Nelson

Prima carte în limba italiană pe care am citit-o, se intitula « Tre amori di Casanova ».

Era o foarte mică selecţie printre nenumăratele avanturi sentimentale ale faimosului cuceritor de inimi.

Departe de mine ideea de a mă compara cu personajul istoric, vedetă incontestabilă al « Europei luminilor » din secolul XVIII !

Consider însă că am ceva în comun cu celebrul « cavaler, autoproclamat „de Saingalt” » !

Achim Dumitru afirmă, într-un text dedicat reputatului libertin:

« …Casanova era înainte de toate un sentimental. Sau aşa încearcă să pozeze. Ataca femeile în forţă, uneori, alteori curtându-le după toate regulile artei, dar fără a fi îndrăgostit. »

Aici mă înscriu în « Fals ! »  Continue reading