Un autre moulin de mon cœur ! (II)

Dans les années qui ont suivi, je ne me suis pas intéressé beaucoup au sort de l’île de la Giudecca !

Même si, « volens –nolens » *, je passais à chaque arrivé ou départ de Venise près de sa pointe Est, en route vers le débarcadère du Lido.

Le Lido de Venise (en italien : Lido di Venezia) est un fin cordon littoral qui s’étire sur une douzaine de kilomètres entre la lagune de Venise et la mer Adriatique dans la région de Vénétie en Italie du nord.

Tout ça, parce que la société « Aliscafi », qui relie l’aéroport « Marco Polo » au centre de Venise, s’arrêtait, à chaque passage, dans le port du Lido.

*« Volens –nolens » : Qu’on le veuille ou pas !

Tirant son origine du latin avec “volens” (voulant) et “nolens” (ne voulant pas), l’expression originelle était “ne voulant, ne le voulant pas”. On utilisait cette expression dans la Rome Antique pour qualifier la fatalité des Dieux : quoi que l’on dise ou fasse, si une chose devait arriver, elle arrivait. Sa signification traverse les siècles et notre temps veut que l’on utilise sa forme traduite pour désigner les choses sur lesquelles on ne peut influer et celles que l’on doit subir.

Dans un film roumain des années ’50, cette formule « condensée » était employée dans le sens « Tu veux ou tu veux pas ? »

 J’ai raconté cette aventure dans un texte récent… en roumain !

Cafeneaua de ieri… sau de azi ! (IX) | ADRIAN ROZEI

Je pense qu’il mérite d’être repris en français …pour la partie qui nous concerne aujourd’hui ! D’autant plus que « l’action décrite » démarre à l’Hôtel des Bains dans l’île du Lido, le « cordon insulaire » parallèle à la Giudecca.

Le café d’hier… ou d’aujourd’hui ! (IX) (fr)

J’ai dû prendre le vaporetto « Alilaguna » pour arriver à l’aéroport à l’heure.

Il est vrai que, dans ce domaine aussi, nous avons vécu une « aventure inoubliable » !

Durant l’été 1988, alors que mon fils n’avait que 3 mois, nous avons été invités au mariage de mon ami Jean-Marc avec Irmi.

Continue reading

Cafeneaua de ieri… sau de azi ! (IX)

Veneția, 17/06/2025

« Il ultimo gelatto »

După această „întâlnire neașteptată”, timpul disponibil pentru alte activități era foarte limitat!

Nici nu mai putea fi vorba de „Slow food”!

M-am mulțumit cu o salată (iar o „caprese”!) și cu un „Aperol Spritz”.

Mărturisesc că, în cei 55 ani de vizite repetate la Veneția, n-am consumat de multe ori această băutură portocalie. În ciuda caracterului ei ”istoric”!

Pentru memorie:

„Aperol Spritz, acest cocktail spumant cu o culoare portocalie strălucitoare, este mult mai mult decât o simplă băutură de vară: este un simbol al Italiei moderne, cu o istorie care îmbină moștenirea austriacă, creativitatea venețiană și marketingul strălucit.

Creat în 1919 la Padova de frații Luigi și Silvio Barbieri, Aperol este un aperitiv cu conținut scăzut de alcool (11 până la 15%, în funcție de țară) preparat cu portocale amare, rubarbă, gențiană și ierburi aromatice.

Numele său este inspirat de cuvântul francez „apéro”, auzit de Silvio în timpul unei călătorii la Paris.  Însă « Spritzul » datează de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, în timpul dominației austriece în Regatul Lombardo-Venețian. Soldații austrieci au considerat vinurile locale prea tari și le „stropeau” cu apă spumantă – de unde și cuvântul Spritz, derivat din germanul spritzen (a stropi).

La începutul secolului al XX-lea, au fost adăugate bitter-uri precum Select sau Aperol, dând naștere variațiilor moderne.

În anii 1950, rețeta de Aperol + Prosecco + apă carbogazoasă a devenit populară, în parte datorită reclamei de televiziune italiene (Il Carosello).

Cocktailul a devenit un aperitiv italian emblematic, în special în nordul țării.

Începând cu anii 2000, grupul Campari, proprietarul mărcii, a dus Aperol Spritz la faimă internațională.”

Asta este „prezentarea oficială”! Care nu menționează derivele recente!

Cum „supraturismul” este boala „erei post-Covid”, inițiată la Veneția, poate mai devreme decât în colțurile lumii unde ea „gangrenează”  azi turismul mondial, aici au apărut și primele „contraotrăvuri”! Continue reading