Cafeluţa-i cu caimac…

File de jurnal

Bucureşti, 3/06/2018

 

                                          …hopa, ţupa şi-un gândac !

Acum vreo 3 ani, pe 25/07/2015, scriam într-un text în care vorbeam despre cafelele copilăriei mele : 

« Imi amintesc de vremea când aveam vreo 6 sau 7 ani şi când, după sacrosanta siestă de după-amiază în casa bunicilor mei, ne regăseam în salon pe la ora 17h00 şi bunicul meu se instala într-un fotoliu cu râşniţa de cafea în mână. El măcina atunci un amestec de boabe special comandat, care urma să dea materia primă pentru obţinerea băuturii pe care bunicii mei aveau să o deguste îndelung, tăifăsuind şi comentând noutăţile zilei. Eu n-aveam voie să beau cafea –« Asta nu-i pentru copii ! »- însă profitam de comentariile bunicului meu privind calitatea amestecului, granulometria obţinută, nivelul torefacţiunii…

Astfel am aflat că cel mai bun melanj de cafea din lume este « o treime Ceylon, o treime Moka, o treime Maragogype » ! Mi-au trebuit aproape 40 ani ca să descopăr ce înseamnă « Maragogype » : este numele unui sat de lângă Bahia, în Brazilia, unde această varietate de cafea arabica, cu boabe mari, a fost descoperită pentru prima dată. Deci « amestecul ideal » trebuia să conţină cafea produsă pe trei continente : Asia, Orientul Mijlociu şi America Latină ! »

In luna martie a acestui an, mă aflam în prăvălia unui comerciant din Rio de Janeiro, marele specialist al cafelei din toate colţurile lumii, « Armazem 331 ».

Mi-am spus că acum e momentul de a gusta o cafea făcută cu soiul « Maragogype », despre care auzisem cu vreo 60 ani în urmă, dar pe care nu-l văzusem nicicând. Am cerut deci… o cafea « Maragogype » !

S-a uitat lung la mine si mi-a răspuns : « Nu avem aşa ceva ! Am auzit despre acest soi, dar nu-l comercializăm ! »

Am fost cam uimit, -era totuşi o cafea braziliană !- dar i-am spus ce ştiam despre acest tip de cafea. Cu alte cuvinte :

« Moi, je lui ai appris l’écho mondial du café de Maragogypé, dont mon grand-père maternel m’avait parlé, quand j’étais enfant. »

Am rămas cam uimit, însă mi-am spus că trebuie să clarific acest subiect, desigur minor, dar care mă intrigă !

In luna mai, mă găseam la Roma.

Ca de obicei, am trecut pe la « Tazza d’oro », unde se spune că poţi degusta cea mai bună cafea din lume.

E drept că la ei poţi vedea măcinându-se şi amestecându-se nenumărate soiuri de cafea, venite din toate colţurile lumii ! Şi -Oh ! Divină surpriză !- am remarcat un sac şi un afiş pe care era scris : « Maragogype Mexico ».

Când l-am întrebat pe cel ce se ocupa de acest produs, mi-a răspuns că : « Maragogype provine din Mexic » ! Altă minune !

Astăzi, sunt la Bucureşti.

Timp de câteva zile, are loc aici salonul cărţii, numit « Bookfest 2018 ».

Ca în fiecare an, cu ocazia vizitei în acest salon, trec şi pe la standul « Dlui. Florescu ». Pe acest domn îl cunosc de câţiva ani. Am trecut deseori pe la magazinul său de lângă Piaţa Rosetti. Am vorbit cu el, de fiecare dată, despre cafea, despre armenii din România, despre dulceţurile şi delicatesele gastronomice pe care el le cunoaşte…nu din 1530, cum scrie pe prospect, dar de cel puţin şase decenii.

Desigur că i-am povestit istoriile mele cu « Maragogype » şi l-am întrebat despre  ce-şi mai aminteşte din trecut, legat de acest subiect. El mi-a confirmat existenţa, pe la sfârşitul anilor ’50, a magazinului cu cafea şi zahăr candy, de lângă Piaţa Matache, pe care eu îl cunoscusem în copilărie, însă mi-a afirmat că soiul de cafea « Maragogype »… provine din Guatemala ! E drept că, faţă de Mexicul despre care mi s-a vorbit la Roma… nu e o mare diferenţă. E tot America Centrală ! Şi îmi amintesc de colinele acoperite de arbori de cafea, pe care le traversam timp de ore întregi, pe când călătoream prin Guatemala, ţara mea preferată în această zonă, pe la începutul anilor 2000. Acolo am descoperit, de altfel, metoda de cultivare a cafelei la umbra unor arbori mai înalţi decât tufişurile cu boabe roşii. Pentru că, în momentul culegerii lor, boabele de cafea au un fel de piele roşie !

Altă surpriză !

In no. 1319, iunie 2018, al săptămânalului « Formula AS », la pagina 28, dau peste un articol intitulat « La o cafea, cu Mihai Şora ». In acest text, se vorbeşte mult despre cafea, pentru că întâlnirea autorului  cu binecunoscutul centenar se petrece în cafeneaua lui Gheorghe Florescu !

Citesc în textul articolului :

« Dar cu toate greutăţile politice pe care le-a întâmpinat, Şora a rezistat în faţa nebuniei comuniste. Cafenelele dispăruseră, singurul loc de taifas rămânând acasă. Lipsea însă cafeaua de soi, imposibil de cumpărat la Bucureşti : Maragogype din Guatemala… » !

Acum nu se mai poate ! Trebuie să aflu adevărul ! Ca de obicei, când am o îndoială,  mă adresez « unchiului Google », care le ştie pe toate !

Desigur că specialiştii cârcotaşi îmi vor replica, aşa cum am auzit de atâtea ori : « In Wikipedia ai multe greşeli ! Nu poţi avea încredere… ». Aş dori să-mi recomande ei o altă referinţă, tot atât de accesibilă şi completă. S-ar zice că-şi petrec zilele la… Biblioteca Academiei !

Aflu, deci, că « fructul unui derivat natural a varietăţii Typica, Maragogype Cultivar produce boabele de cafea cele mai mari din lume. Această varietate de Arabica uriaşă a fost descoperită în 1870 într-o plantaţie de lângă oraşul Maragogype, în statul brazilian Bahia, care i-a lăsat acest nume exotic şi încântător… Cu un randament scăzut (3 tone la hectar) este un soi de cafea rară şi de înaltă calitate, căutat de aficionados, deci scump. Boabele de Maragogype ajung până la de trei ori lărgimea normală a soiurilor comune.  Acest tip de cafea este produs mai ales în America latină şi centrală, cea mai bună calitate provenind din Guatemala şi din Mexic. »

Iată deci de ce acest soi este ocultat în Brazilia şi de ce chiar şi specialiştii cafelei confundă America centrală cu statul Bahia !

Probabil că ei sunt mai puţin încăpăţânaţi decât mine !

                                                   Adrian Irvin ROZEI

                                                  Bucureşti, iunie 2018

SERVICE APRES VENTE

Nantes,  9/07/2018

Astăzi, de cum am sosit la Nantes, m-am dus în centrul oraşului.

Aici, chiar pe strada principală, am descoperit un magazin intitulat « La BrûLeRie », care vinde nenumărate soiuri de ceai sau cafea. 

Mai mult din curiozitate, am intrat şi am întrebat:

« Aveţi Maragogype ? »

« Desigur! Il vedeţi aici. »

« De unde provine ? »

« Din Nicaragua ! »

Ia te uită ! Incă o ţară centro-americană ! 

In acel moment, un cumpărător, aflat chiar lângă mine, a cerut… 250g de Maragogype !

« De ce aţi ales acest soi, printre atâtea altele propuse în acest magazin ? », l-am întrebat.

« Pentru că este cel care conţine cea mai puţină cafeină. » 

Cum vânzătoarea ne-a oferit câte o ceaşcă de cafea, am avut câteva minute timpul necesar pentru a discuta cu amatorul de cafea întâlnit. 

Astfel, am aflat că Georgi Popov este matematician, că lucrează de 21 ani la Universitatea din Nantes şi că este originar din Ruse (Bulgaria), chiar peste drum de Giurgiu.

I-am povestit amintirile mele din Ruse (vezi : Mon ami Pepo), iar el mi-a descris vizita lui în România, cu ocazia unui concurs internaţional de matematică, în… 1977 ! 

Ne-am promis să ne vedem iar, pentru a savura împreună o ceaşcă de cafea. Chiar dacă nu e Maragogype !

4 thoughts on “Cafeluţa-i cu caimac…

  1. Ca de obicei, domnul Rozei, cărturar elitist și umblător de-o viață pe meridianele lumii ne încântă cu amintirile sale. Pe când cartea cu memorii? Teșu Solomovici

  2. Iată deci de ce acest soi este ocultat în Brazilia şi de ce chiar şi specialiştii cafelei confundă America centrală cu statul Bahia !

    Iar dvs, dle Rozei considerati ca Mexico este in America Centrala. Mai tare ca naftalina….

  3. Sper ca e vorba de “cafeaua turceasca”. Si unchi’miu macina personal cafeaua care avea ieeeexact gustul celei de la Brüle Rie. O macina cu o masina lunga de culoarea bronzului, si numai el stia cind e gata. Cafeaua o cumparam de al un armean, pe Brezoianu, peste bulevard, spre M.A.I.
    De facut o facea tanti’mea care numai ea stia cum se face. In ibric de bronz si cupru in interior. O facea la foc mic de tot, si astepta sa faca spuma, din care se punea in fiecare cescuta, … dupa aia venea cafeaua, spuma ridicindu-se pina sus.
    Si aveaaaa un gust!! : titademita. Acum, in Germania, o gasim de baut la restaurante grecesti, unde comanzi un mocca metrio ( daca rostesti “turceasca” esti pierdut).

    • Nu! Eu nu mai beau cafea turceascà…de secole!
      Prefer “expresso court”, stil Nespresso.
      Orişice faci, tot cea mai bunà cafea se bea în Italia. Cât despre varietàţile disponibile…am numàrat pe o listà, într-un bar…15!
      Calde sau reci!
      “Metrio” înseamnà “potrivit”: se referà la cantitatea de zahàr adàugatà.
      In arabà e “mazbout”. (tot aia ca “metrio”!)

Leave a Reply to Teșu SolomoviciCancel reply