Cafeluţa-i cu caimac…

File de jurnal

Bucureşti, 3/06/2018

 

                                          …hopa, ţupa şi-un gândac !

Acum vreo 3 ani, pe 25/07/2015, scriam într-un text în care vorbeam despre cafelele copilăriei mele : 

« Imi amintesc de vremea când aveam vreo 6 sau 7 ani şi când, după sacrosanta siestă de după-amiază în casa bunicilor mei, ne regăseam în salon pe la ora 17h00 şi bunicul meu se instala într-un fotoliu cu râşniţa de cafea în mână. El măcina atunci un amestec de boabe special comandat, care urma să dea materia primă pentru obţinerea băuturii pe care bunicii mei aveau să o deguste îndelung, tăifăsuind şi comentând noutăţile zilei. Eu n-aveam voie să beau cafea –« Asta nu-i pentru copii ! »- însă profitam de comentariile bunicului meu privind calitatea amestecului, granulometria obţinută, nivelul torefacţiunii…

Astfel am aflat că cel mai bun melanj de cafea din lume este « o treime Ceylon, o treime Moka, o treime Maragogype » ! Mi-au trebuit aproape 40 ani ca să descopăr ce înseamnă « Maragogype » : este numele unui sat de lângă Bahia, în Brazilia, unde această varietate de cafea arabica, cu boabe mari, a fost descoperită pentru prima dată. Deci « amestecul ideal » trebuia să conţină cafea produsă pe trei continente : Asia, Orientul Mijlociu şi America Latină ! »

In luna martie a acestui an, mă aflam în prăvălia unui comerciant din Rio de Janeiro, marele specialist al cafelei din toate colţurile lumii, « Armazem 331 ».

Mi-am spus că acum e momentul de a gusta o cafea făcută cu soiul « Maragogype », despre care auzisem cu vreo 60 ani în urmă, dar pe care nu-l văzusem nicicând. Am cerut deci… o cafea « Maragogype » ! Continue reading

Guess where is George Clooney!

…sau : « Acum ar fi binevenită o cafea… ! » din « Maică-mea era mare farmazoană » de Mihail Sadoveanu.

Pe vremea când lucram cu ţările din Orientul Mijlociu, de câte ori soseam în biroul unui client, mi se propunea o cafea.

Pe urmă, alta în timpul negocierilor şi una la plecare. The last one for the road ! Desigur că dac-aş fi băut atâtea cafele zilnic, n-aş mai fi închis ochii toată noaptea, poate chiar timp de o săptămână după sfârşitul voiajului !

Insă cum să faci ca să refuzi în mod elegant, mai ales când ştii că în Orient cafeaua este un element cheie al oricărei negocieri ?

Atunci, mi-am amintit o anecdotă auzită încă din copilărie, la Bucureşti, care, povestită la momentul potrivit, avea darul de a destinde atmosfera şi a-mi evita refuzul abrupt, când mi se propunea, pentru a zecea oară în aceeaşi zi, să servesc o cafea :

Un voiajor comercial soseşe în cabinetul doctorului său şi-i spune :

« Acum două săptămâni am sosit acasă pe neaşteptate şi mi-am găsit soţia în pat, cu un amic. Furios, m-am repezit la bucătărie, am pus mâna pe un cuţit de măcelărie şi m-am năpustit spre omul care mi-a terfelit onoarea, cu intenţia evidentă de a-l omorî. Atunci, soţia mea a intervenit : Stai dragă ! Iţi dai seama ce prostie faci ? El va fi mort, tu în puşcărie, eu te voi înşela cu alţi bărbaţi… Mai bine te opreşti, eu vă fac o cafea, vorbim ca oameni civilizaţi…şi totul se aranjează !

Zis şi făcut.

După câteva zile, revin iar acasă pe neaşteptate, iar o găsesc pe nevastă-mea în pat, cu alt amic, iar vreau să-l omor, soţia intervine şi ne liniştim cu o cafea.

In fine, ieri… »

Doctorul, care mai avea şi alte treburi decăt să asculte astfel de poveşti, îl întrerupe spunând :

« Bine, Domnul meu, de ce ai venit la mine ? Du-te şi consultă un avocat ! »

« Nu, spune pacientul ! Vreau să ştiu ? Atâta cafea n-o să-mi facă rău la inimă ? »

Continue reading