Acum vreo douăzeci de ani, când ne-am instalat în casa moștenită în Languedoc de soția mea, am găsit în pod o colecție de reviste « l’Illustration », datând din perioada dintre cele Două Războaie mondiale.

Le-am răsfoit cu multă atenție și astfel a descoperit nenumărate subiecte care azi, după mai bine de un secol, au rămas… de actualitate sau au fost îngropate sub praful istoriei !

Printre ele, un text din anii ’20, care vorbea despre recenta salvare a unor nave antice, scufundate sub apele unui lac din vecinătatea orașului Roma, mi-a atras atenția. Așa am descoperit istoria « navelor lui Caligula, scufundate de 2000 ani », readuse la suprafață, restaurate și expuse într-un muzeu !

Auzisem deja, ba chiar și vizitasem astfel de nave istorice, fie lângă piramidele de la Gizeh, fie în orașul Stockholm, în muzeul « Vasa ».

Mi-am propus să vizitez muzeul cu navele antice din vecinătatea capitalei italiene. Doar că, am fost repede decepționat, aflând că aceste mărturii istorice unice… au fost incendiate la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.

În luna octombrie a anului trecut, zburând între București și Roma deasupra teritoriului Italiei, puțin timp înainte de a ateriza la aeroportul Fiumicino, am recunoscut lacul Nemi, acolo unde s-a desfășurat aventura și tragedia navelor lui Caligula.

Mi-am propus să reiau această temă… pasionantă ! Încă o dată, « le hasard a bien fait les choses ! ».

La începutul lunii decembrie, am descoperit în săptămânalul « Courrier international », extrase dintr-un articol, publicat pe 18 noiembrie 2024 în revista ABC din Madrid, care relua și actualiza acest subiect. Am consultat articolul din revista madrileană și iată ce am aflat :

---

« Timp de două mii de ani, cele două corăbii ale lui Caligula fuseseră scufundate pe fundul lacului Nemi, la sud de Roma.

Mai exact, din anul 41 î.Hr., când celebrul și controversatul împărat roman a fost asasinat de propriii săi pretorieni, pe când avea 28 de ani. Alături de el, și în același palat, au căzut și soția sa Cesonia și fiica lui, cărora le-a fost zdrobit capul. Aceste crime au pus capăt celor patru ani de teroare, pe care autorii asasinatului au dorit să-i șteargă prin, între alte acțiuni, confiscarea celor mai valoroase obiecte de pe ambele nave și apoi trimiterea lor pe fundul lacului menționat anterior, ștergând astfel toate urmele predecesorului lor.

La scurt timp după venirea sa la putere, în 1922, Benito Mussolini s-a referit la tentativele  făcute încă din secolul al XV-lea pentru a încerca să le recupereze, poate în căutarea unei justificări pentru sarcina pe care urma să și-o impună.

Primul care a încercat-o a fost cardinalul Prospero Colonna în 1477.

În 1535, inginerul Francesco Demarchi, a folosit un costum de scafandru ingenios, care i-a permis să se scufunde mai mult de o oră, dar „când a revenit la suprafață, gura și urechile sale erau acoperite cu apă, sângele curgea copios ca urmare a presiunii. Și a fost atacat și mușcat de mai multe ori de pești mari […], până când a renunțat la campania sa”, relata ABC în 1929.

În 1827, arheologul Annesio Fusconi s-a scufundat folosind un clopot proiectat de Edmund Halley care putea proteja opt scafandri, dar a reușit să recupereze doar câteva bucăți și să deterioreze o parte a cadrului.

„Obiectele care au fost descoperite de-a lungul secolelor au ispitit mulți arheologi și ingineri”, a adăugat ziarul.

Există rapoarte afirmând că arhiepiscopul Alberti a făcut și el eforturi fără precedent în secolul al XV-lea. Mulți pescuitori de perle, atrași de faima locului, au efectuat explorări care nu au putut continua din cauza răcelii extraordinare a apelor.

Cea mai veche referință la sărbătorile, pentru care au fost create lacuri artificiale enorme, în amfiteatre precum Colosseum-ul din Roma care au fost inundate și au fost angajați mii de figuranți, datează din anul 46 î.Hr. 

Timp de douăzeci de secole corăbiile lui Caligula au rămas astfel, nu departe de mâna omului.

Prima, la 50 de metri de mal și la 20 de metri adâncime. Iar a doua, la 20 de metri de mal și la 12 metri adâncime. Se spune că până și pescarii din satele învecinate, în zilele senine și când apa era liniștită, puteau să distingă ramele navelor și să „pescuiască” niște resturi de mozaicuri, coloane, cuie de diferite dimensiuni și obiecte din teracotă.

Anul trecut, de fapt, pe albia lacului a fost descoperit un cap de statuie care ar putea data din secolul I î.Hr. şi să fie înrudit cu vasele împăratului.

La 30 septembrie 1926, însă, ABC a raportat: „Mussolini a ordonat să fie întreprinsă lucrările necesare pentru drenarea lacului Nemi, în fundul căruia s-au odihnit două mii de ani, la o adâncime de 25 de metri, locurile de agrement care i-au aparținut lui Caligula”.

Potrivit informațiilor culese, navele măsurau peste 70 de metri lungime și 20 de metri lățime. Erau două vile plutitoare autentice, care Caligula a ordonat să fie construite pe malul lacului pentru a da frâu liber orgiilor sale de sex și alcool și pentru a se închina zeiței Diana. Cele două nave i-au înmulțit reputația de excentric și megaloman. Nu trebuie decât să vezi materialele și tehnologia folosite pentru a construi sălile somptuoase și cele două temple dedicate zeiței, ridicate pe coloane de marmură.

Toate camerele de pe nave au fost, de asemenea, decorate cu foiță de aur, marmură bogată, tavane aurite, mobilier de lux, podele cu mozaic roman și chiar grădini. Saloanele erau pline de statui mari și obiecte de o valoare incalculabilă pentru epocă, la care a adăugat conducte de apă caldă și rece pentru confortul său și al oaspeților lui.

În anul în care Mussolini a hotărât că era timpul să le recupereze, el a spus Societății Istorice Romane: « Ori de câte ori s-au făcut eforturi, în ultimele cinci secole, pentru a pătrunde misterul galerelor imperiale aflate pe fundul lacului Nemi, toți cei care venerează numele Romei și aduc un omagiu străvechii ei măreții, și-au simțit inimile bătând, cuprinși de o emoție infinită. Și este logic să fie așa. »

Aceste vase scufundate sunt ceva mai mari și mai semnificative decât două simple nave din primul secol.

Mussolini, cu o anumită afecțiune frizând megalomania, ca mulți dictatori, nu avea de gând să îngăduie ca asemenea palate plutitoare, dintr-una dintre cele mai glorioase perioade din istoria Romei, să mai rămână pe fundul apei. În aprilie 1927 a anunțat decizia de a le recupera cu mare solemnitate.

„Și acum, să trecem la treabă. Dar amintiți-vă că dacă nu reușiți să recapturați galerele, trebuie să vă pregătiți să vă scufundați cu ele în lac”, a amenințat „Il Duce” pe ministrul Instrucțiunii Publice, Pietro Fedele. Pentru a nu ajunge la acea extremă, s-a angajat o firmă milaneză și s-a pus la cale un proiect ingineresc impresionant care avea la bază golirea lacului cu o pompă hidraulică prodigioasă. Nu mai puțin de 40 de milioane de metri cubi de apă au fost extrași și canalizați către mare prin vechi apeducte romane.

Revista ‘Blanco y Negro’ a publicat impresiile unui corespondent special care a fost martor cum, încetul cu încetul, ambele vase au apărut sub noroi. „La vizita anterioară a fost vizibilă doar o parte a uneia dintre galere, prezentând un amestec de platforme și cherestea în stare excelentă, în ciuda faptului că a fost scufundată în apă timp de două mii de ani… Secțiunea vizibilă, care are aproximativ 30 de metri lungime, oferă o idee magnifică despre arhitecții navali ai epocii precreștine”, a explicat el.

Odată ce lacul a fost drenat, carcasele navelor au fost duse la un mare muzeu construit pe malul său, pentru a fi expuse. Lacul a fost apoi umplut.

Au rămas expuse acolo până în noaptea de 31 mai 1944, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când au fost arse din ordinul lui Hitler.

Atacul asupra vaselor îndrăgite ale lui Mussolini a avut loc în timpul zborului trupelor naziste, înainte de înaintarea Aliaților asupra Romei și a fost interpretat ca o ultimă ofensivă de către dictatorul german împotriva dictatorului italian „trădător”, cu care în etapele finale ale conflictului se afla la cuțite.

Cu câteva luni mai devreme, de fapt, Hitler ordonase împușcarea a 8.200 de soldați ai lui Mussolini în Cefalonia, Grecia. Liderul nazist știa că transformarea navelor lui Caligula în cenuşă îl lovea pe dictatorul italian acolo unde îl durea cel mai mult. Doar câteva bucăți de lemn și câteva monede au supraviețuit acelui incendiu. S-a pierdut astfel o lucrare arhitecturală unică, o structură gigantică concepută în mod expres pentru uz recreațional într-un spațiu de doar doi kilometri lungime.

După război, au fost reproduse la scară mai mică cele două corăbii, care se află acum la Muzeul Corăbiilor Romane. Se mai păstrează câteva elemente originale care se aflau la bord: o ancoră, țevi de plumb cu numele de Caligula, porțiuni de mozaicuri și pardoseli încrustate cu marmură, patru coloane de marmură, ceramică, cărămizi, decorațiuni din lut și monede.

Ultimele studii efectuate în 2017 au afirmat că ar putea exista o a treia navă a lui Caligula în Lacul Nemi, într-una din zonele care nu a fost drenată de „Duce”. Aceasta este ipoteza susținută de consiliul local, care a strâns fonduri pentru a o găsi și a o scoate la suprafață ca în 1929.

„Este o operație de mare importanță. Suntem convinși că a treia navă se află pe fundul lacului. Dovezile ne împing să încercăm această posibilitate și cred că este de datoria noastră să facem acest lucru”, a spus primarul, Alberto Bertucci.

*   *   *

Aștept cu nerăbdare rezultatul cercetărilor în curs !

Întretimp, voi profita de viitorul meu voiaj la Roma pentru a vizita „Museo Lago Nemi”.

Astăzi, « Muzeul Lacului Nemi » mai există în aceeași clădire. Ea a fost restaurată și redeschisă în 1953. Clădirea are acum un inel gol, iar spațiile ocupate cândva de cele două nave puternice sunt acum ocupate de modele la scară de o cincime, construite în șantierul naval de lângă Napoli, precum și diverse obiecte, care au scăpat de la distrugere. Din fericire, există desene complete executate după navele autentice. În prezent, este în desfășurare un proiect pentru a construi o replică la dimensiune reală a uneia dintre nave.

Pentru cei ce doresc să afle mult mai multe detalii despre acest subiect, le recomand:  

« Magnificul volum a lui Guido Ucelli, « Le Navi De Nemi », care conține o înregistrare vizuală și descrierea uimitoare a recuperării și conservării celor două nave,  scris înainte ca navele să fie distruse și care a căpătat o semnificație și mai mare ca înregistrare durabilă a acestor pierderi neprețuite din comorile Romei antice.

Dacă ar fi supraviețuit, navele ar fi rămas unele dintre cele mai mari minuni arheologice din toate timpurile. »

 

Adrian Irvin ROZEI

La Bastide Vieille, ianuarie 2025