File de jurnal
La Bastide Vieille, 1 iulie 2025
« Locuința mea de vérà
E la țérà…
Acolo era să mor
De urât și de-ntristare
Beat de soare
Și prăjit îngrozitor ! »
Topîrceanu, parodie după Al. Depărățeanu
Am mai scris și repetat acest refren de nenumărate ori ! Sau, cum zicea tatăl meu, « Dacă n-am spus-o, o repet ! »
Însă, de această dată, mărturisesc că am visat la grădina noastră, timp de o lună, de nenumărate ori. De ce ? Simplu !
Vreme de mai bine de trei săptămâni am voiajat printr-o bună parte din Europa, făcând escale prin cinci țări (Paris, București, Viena, Veneția, Barcelona) înainte de a reveni la Bastide Vieille, în inima regiunii Languedoc, acolo de unde plecasem pe 24 mai.
Atunci, am lăsat grădina la sfârșitul primăverii, pentru a o regăsi în plină vară (sau « vérà », după cum se vede… mai sus !). Trebuie să precizez că, în acest an, primăvara a sosit, cel puțin în regiunea noastră, cu multă întârziere. Din cauza ploilor repetate, a frigului neobișnuit în vecinătatea Mediteranei, bobocii, florile, natura în general… au “explodat” doar în luna mai, deci cu o întârziere de două luni.
Avantajul ? O simultaneiate neobișnuită a înfloririi unor specii care, de obicei, nu sunt “contemporane”!
Cu atât mai bine ! Iar, în cazul meu, care nu sunt prezent în permanență în Languedoc, a fost o ocazie neașteptată de a planta soiuri care cer condiții specifice, cu un oarecare decalaj.
Însă, nefiind un « grădinar » tradițional, insist pentru a avea o grădină înflorită pe tot pacursul sezonului cald. Nu accept, conform teoriilor unor grădinari, fals ecologiști, să aștept ca plantele înghețate în ianuarie, să înflorească… în august ! Eu am nevoie de « petele lor colorate » din mai până’n octombrie ! Uneori, chiar și mai târziu ! După cum se nimerește clima sezonului, atât de variabilă de la un an la altul.
Mai mult ! Decorația florală naturală trebuie, după criteriile mele, să pună în valoare « adausurile » ceramice, fotografice, statuare… cu care am « împânat » grădina noastră. Aici, am încercat să refac spiritul « jardin de fabriques », reprezentativ pentru gustul secolului XVIII. Desigur, la o scară « miniatură », conformă cu spațiul și mijloacele de care dispun. Care n-au nimic în comun cu cele ale unui Comte d’Artois (fratele regelui Louis XVI), acum două sute de ani, la Jardins de Bagatelle, sau ale unui Jacques Garcia (decoratorul contemporan) la Champ-de-Bataille sau Noto, în ultima jumătate de secol.
Am auzit, deja, de nenumărate ori, comentarii devalorizante de genul : « Tu nu ești un adevărat grădinar ! Nu stai tot timpu’ cu sapa’n mână ! »
La care răspund, cu un ton « tăios » : « Grădinari cu sapa’n mână sunt cu miile, prin lume ! Însă, Le Nôtre e numai unu’ ! Eu vreau să fiu… acesta ! »
Pentru că, mi se pare, e mai important să concepi proiectul. Pe urmă, există nenumărați « specialiști» capabili să-l realizeze. De la care aștept sfaturi, păreri, inițiative… în funcție de experiența lor, dar pe care le accept… sau le refuz, în acord cu firul conducător pe care-l urmez… cu încăpățânare, de aproape un sfert de secol, când am inițiat acest “proiect”!
Trebuie, însă, să recunosc, cu umilință, că am “pescuit” idei și imagini de-a lungul celor aproape 60 ani pe care i-am petrecut… voiajând “prin lumea mare”!
Și încă mai caut, mulțumită voiajelor de astăzi, noi idei, pe care, însă, trebuie să le adaptez condițiilor (materiale și de disponibilitate spațială) de care dispun. Tremurând, de fiecare dată, și făcând față numeroaselor îndoieli care mă macină, până ce văd « proiectul » definitivat. Cu atât mai mult cu cât mă frământă, în permanență gândul că… nu dispun de « un Plan B », dacă am ratat proiectul inițial !
* * *
Acestea « ziind fise » (formulă consacrată !), iată-mă sosind de la Barcelona și alergând în grădina noastră, în căutarea… noutăților apărute în ultima lună !
Carnet monden :
Sunt fericit să anunț « Urbi et orbi ! » un eveniment fericit : nașterea a doi peștișori în minusculul nostru bazin ! Cei doi « baby-fish » sunt atât de mici (cca. 1,5 cm !) încât era cât pe ce să fie aruncați cu apa murdară din bazin, când s-a făcut o « curățenie generală » !
Culoarea lor este « aurie », deci sunt descendenții peștelui auriu, cel mai vechi locuitor al bazinului. Celălalt părinte (probabil tatăl !) este unul dintre cei doi pești « Shubunkins». Care dintre cei doi ? Mister !
Însă, de cum m-am întors la Bastide, a început o caniculă… care n-are intenția de a se opri, deocamdată. Pentru ca cei cinci pești să nu « fiarbă în suc propriu », am decis să le schimbăm apa zilnic, ba chiar și să instalăm un furtun care să picure apă rece în mod periodic.
Astfel, am constatat că cei trei adulți se instalează sub furtun, așteptând să le cadă apa’n gură ! « Pică pară mălăiață… etc., etc. »
Mult mai simplu e cu peștii „koi nobori (鯉幟) ” sau „peștii zmeu” din grădina Zen !
Reamintesc principiile enunțate într-un text, publicat în 2022, sub titlul : Cișmigiu & Co. (IV) | ADRIAN ROZEI Service après-vente II
Scriam atunci:
„Ziua Copilului, în Japonia, este sărbătorită pe 5 mai. Aceasta este probabil cea mai mare sărbătoare celebrată în întreaga « Săptămâna de Aur ». În mare, această zi sărbătorește nașterea copiiilor, individualizarea lor și fericirea lor în general.
Într-o Japonie aflată în plină criză a natalității, înțelegem cu ușurință importanța pe care o poate avea Ziua Copilului…
Înainte de 1948, această zi era cunoscută drept „Ziua băieților”. Atunci, familiile se rugau exclusiv pentru sănătatea și fericirea fiului lor și sărbătoreau ziua oferindu-i cadouri precum păpuși samurai sau… zmee „koi nobori (鯉幟) ”.
Un prim test, pe când pomii erau înfloriți, în februarie !
Acest tip de cadou simboliza puterea, forța și succesul pe care băieții ar trebui să le câștige în viața lor.
Cu toate acestea, încă din 1948, guvernul a modificat sărbătoarea națională pentru a celebra ambele sexe. Simbolul principal asociat cu Ziua Copilului este „koi nobori (鯉幟) ”.
Acest zmeu în formă de crap este de fapt unul dintre cele mai emblematice simboluri ale norocului în Japonia. Dacă aveți ocazia să vizitați Japonia în timpul acestor festivități, veți observa o mulțime de steaguri multicolore și zmeie în formă de pește zburând mândri în aer (cu condiția să bată vântul, desigur). Capricioase și colorate, ele servesc la glorificarea fiiilor, în speranța că vor crește pentru a fi bărbați sănătoși și puternici.”
După care, încheiam spunând :
«In primul moment, am ales doar un „pește zmeu” roșu, în acord coloristic cu restul grădinii Zen.
Mai apoi, mi-am amintit de o stampă japoneză pe care am achiziționat-o acum… mai bine de 50 ani, care prezintă un decor asemănător: un catarg din bambus cu oriflame, panglici, banere… pictate pe hârte creponată, în secolul XIX. Ele fac parte din seria „Enjoying outdoor”.
In vârful bambusului poate fi observat chiar și un „pește zmeu” negru.
Această stampă va fi „modelul” pe care voi încerca să-l reproduc, în săptămânile viitoare.
Un „proiect de viață” nu e niciodată terminat!
Cel puțin, câtă vreme mai e viață! »
În toamna trecută, am considerat că a sosit momentul potrivit pentru a finaliza acest proiect. Drept care, am revenit la Montpellier, în căutarea altui pește « koi nobori ».
Acolo unde descoperisem o prăvălie care vindea DOAR obiecte kitsch, aduse de pe toate continentele.
Printre cele expuse, am remarcat câțiva „pești zmeu”, așa numiții „koi nobori ”, pe care i-am văzut fâlfâind curajoși cu ocazia vizitei mele în Japonia.
Numai că, de această dată, prăvălia cunoscută era închisă! Cam decepționat, am aruncat, totuși, o privire prin vitrină, în căutarea peștilor de care aveam nevoie.
Astfel, am zărit lumina unei lanterne care circula prin local. Am bătut în geam, am insistat, am insistat… până când proprietarul mi-a întredeschis ușa: “Magazinul e închis ! Am avut o inundație severă ieri seară !”
Și mi-a arătat podeaua sub vreo 10 cm. de apă.
« Ce doriți Dvs. ? »
« Un pește-zmeu ! », i-am răspuns.
“Aveți noroc! Peștii sunt agățați sub tavan. Ce culoare vreți?”
N-aveam mare posibilitate de a alege ! Privind din stradă, i-am arătat peștele albastru !
După alte câteva săptămâni, am găsit trunchiul de bambus, asemănător cu cel din stampa mea “Enjoying outdoor”.
Nu-mi mai rămânea decât să-l fixez, deasupra grădinii Zen. Ceea ce am și făcut, după câteva teste de amplasare.
Pești asiatici imobili la Bastide !
Luând în considerație că peștii vor fi depuși într-o seră, la loc sigur, împreună cu lampionul care anunță “Aici, băuturi reci”, din octombrie până în mai.
Astfel, consider că “proiectul Zen” a fost finalizat ! După jumătate de secol !
Va urma…
Adrian Irvin ROZEI
La Bastide Vieille, iulie 2025