File de jurnal
« Nando » : un subiect foarte dificil. Care este încă în dezbatere !
În textul “Cișmigiu & Co. (III) | ADRIAN ROZEI, postat în iulie 2022, am abordat și acest subiect:
« Nu pot trece cu vederea « Polygala Grandiflora » sau « floarea Regelui Ferdinand »…
« Atunci, am aflat de existența acestei plante și de “aventurile” regelui Ferdinand I, care a tot căutat-o prin Bucegi, timp de vreo 10 ani, fără succes!…
Astept cu nerăbdare să descopăr, săptămâna viitoare, …urmarea “aventurii cu Nando din Bucegi” la 20Km de Mediterana!
Merci mult pentru informația din 2021! »
Din păcate, urmarea a fost un dublu eșec! De două ori am încercat să aclimatez « Polygala Grandiflora » în grădina noastră și de două ori « am dat kics ! »
Primele instalatzii cu Nando !
N-am renunțat ! Anul acesta am comandat două plante « Polygala myrtifolia ».
« Polygala myrtifolia, cunoscută și sub numele de « myrtle-leaf milkwort », este un arbust veșnic verde sau un copac mic, originar din Africa de Sud. Se găsește de-a lungul coastelor de sud și sud-est ale Africii de Sud, de lângă Clanwilliam în Western Cape până în KwaZulu-Natal. Este un arbust cu frunze dense, care poate crește până la 2-4 m înălțime. Este cultivată ca plantă ornamentală în regiunile cu climat mediteranean. »
Polygala myrtifolia la Bastide în 2025
Au sosit ! Superbe ! Voi vedea însă cum/dacă vor rezista la canicula în curs.
Din păcate, nu am pe nimeni care mă poate sfătui în acest domeniu: este un soi de planta nu prea bine cunoscut în zonă.
S-ar zice că… nici în România! Pentru că nu apare în seria de timbre « Plante endemice din Munții Carpați » emisă în 2022.
Nu-mi rămâne decât să consult grădinarii/naturaliștii de la « Grădina botanică » din București.
Subiectul este înscris pe lista « obiectivelor » prevăzute pentru viitoarea vizită în România. La fel și cu cactușii, care la noi « cresc și înfloresc » fără probleme! Chiar și cei plantatzi de mine, în « grădina de cactuși », primul proiect « natură » inițiat la Bastide, acum vreo 20 ani.
Însă, anul acesta, cea mai mare bucurie mi-a fost oferită de « pinul parasol », plantat în 2022.
Tot în: Cișmigiu & Co. (III) | ADRIAN ROZEI
« In sfârșit, acum pot visa la « Via Appia », privind pinul meu solitar !
Desigur că, la întoarcerea din România, în luna iunie, căutam cu privirea, între aeroportul Ciampino și centrul orașului, fiecare « pin parasol » și mă întrebam : « Când va fi și al meu tot atât de înalt ? »
Duș rece : un pin parasol are nevoie de cam o sută de ani, ca să ajungă la maturitate. »
Totuși, al meu a demarat « cu piciorul drept » ! A crescut cu 30 cm în patru luni. « Tous les espoirs sont permis ! »
Nu ! Din păcate, pinul meu parasol nu a decis să crească, cum zice basmul:
« într-o lună cât alții într-un an ! »
Deși, în primăvara 2025, am început să-i dau forma de « parasol ».
Însă, cu ocazia recentei vizite la București, am descoperit că un pin similar a fost plantat chiar în parcul din fața Ateneului Român !
Pinii de la Bastide și de la Ateneu mă fac să visez la cei de la Roma. Și nu doar la pini!
Excelentă inițiativă a Primăriei Sectorului 1, pentru care îi mulțumesc.
Vom vedea… care din doi crește mai repede !
Va urma…
Adrian Irvin ROZEI
La Bastide Vieille, iulie 2025