File de jurnal

A doua zi, m-am dus, ca de obicei în trecere pe la București, la Oficiul filatelic de lângă Blocul Turn.

Vezi : Otro modelo, otro color! (III) | ADRIAN ROZEI (în franceză)

Aici,… mare surpriză !

Am descoperit că :

« Romfilatelia introduce în circulație miercuri, 12 martie a.c. o emisiune de mărci poștale aparținând tematicii Faună, sub titlul Pupeze. Emisiunea este formată din 4 mărci poștale, 4 cărți maxime pentru pasionații de maximafilie, o mapă filatelică cu produs special în tiraj limitat și un plic „prima zi”.

În imaginile mărcilor poștale sunt prezentate păsări din ordinul Bucerotiformes, subordinul Upupi, din care am ilustrat exemplare din familia Upupidae și familia Phoeniculidae, numite popular pupeze. Pupezele se regăsesc în regiuni uscate, zone deschise de câmpie, livezi și dealuri, savană cu tufișuri etc. Pupezele sunt păsări predominant insectivore, dar consumă și viermi, păianjeni, melci, limacși și miriapode.

În familia Upupidae, genul Upupa, se cunosc trei specii de pupeze răspândite astfel: una în Madagascar, Upupa marginata (reprezentată pe marca poștală cu valoarea nominală de 5 Lei), una în Africa, Upupa africana (redată pe marca poștală cu valoarea nominală de 6,50 Lei), una în Europa și Asia, Upupa epops (ilustrată pe marca poștală cu valoarea nominală de 9 Lei). La acestea am adăugat și o specie din familia Phoeniculidae, pupăza verde de pădure, Phoeniculus purpureus (ilustrată pe marca poștală cu valoarea nominală de 25 Lei). În grafica plicului „prima zi” a emisiunii este ilustrată pupăza africană, Upupa africana.

În România trăiește pupăza eurasiatică, Upupa epops, sau, în popor, pupăza, pur și simplu, întâlnită în zonele de câmpie și dealuri, dar și până la 1300 m în Munții Carpați, sau în zonele inundabile ale Deltei Dunării, bogate în sălcii scorburoase.

Cunoscută ca un inamic al insectelor dăunătoare agriculturii și silviculturii, este o pasăre protejată prin legi naționale. Cele mai multe populații de Upupa epops sunt migratoare. Din sudul, centrul și estul Europei, păsările migrează în Africa de Sud, Asia de Sud și de Sud-Est.

Având aproximativ 28 centimetri lungime, pupăza noastră prezintă vederii un penaj pestriț, de culoare roșcată, cu aripile și coada alb cu negru. Un moț de pene mari, roșii-ruginii, așezate ca o creastă în vârful capului, poate fi desfăcut și strâns după dorință.

Își petrece timp îndelungat pe pământ, cercetând solul în căutarea hranei. În caz de primejdie, folosindu-se de coloritul său de camuflaj, stă lățită la pământ, cu aripile complet desfăcute, într-o imobilitate perfectă. Cuibărește în scorburi, goluri în stâncă, între zidurile ruinate, grămezi de pietre etc.

Pupăza a fost denumită pasărea simbol a Israelului, cu ocazia aniversării a 60 de ani de la fondarea acestui stat.

Romfilatelia mulțumește Cercet. Șt. Gr. I Luis Ovidiu Popa, Directorul Muzeului Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” și muzeografului Dr. Alexandru Iftime, pentru consultanța de specialitate acordată la realizarea acestei emisiuni de mărci poștale. »

Desigur că m-am grăbit să achiziționez seria de timbre mai sus prezentată, precum și flyer-ul de prezntare bilingv română/engleză.

Aceasta este prezentarea pupezelor în România!

Pentru pupezele din Franța, mă folosesc de volumul : « Oiseaux des pays d’Europe » cu « 256 illustrations en couleurs », tipărită de Editura GRÜND în Colecția « La nature à livre ouvert », achiziționată contra modestei sume de… 1 (un) Euro la Colombiers (Languedoc) !

În acest volum, autorul afirmă că pupăza face în Franța : « houpoupoup » !

Îmi amintesc că în România ea făcea : « upupup » !

În latină :  hup-hup-hup

Iar în Marea Britanie : « huppoo ! »

Toate aceste reprezentări caligrafice ale cântecului pupezei sunt destul de asemănătoare, dacă ținem cont de particularitățile sonore ale fiecărei limbi.

În tot cazul, mai apropiate decât ortografierea cântecului cocoșilor !

Care apare… cum se vede mai jos:

• în limba română: cucurigu,
• în franceză : cocorico,
• în italiană : chicchirichì,
• în engleză : cock-a-doodle-doo !

Aș fi dorit să știu ce gândesc pupezele noastre despre aceste « variante » ale cântecului lor din fiecare țară.

Însă, ele sunt atât de timide… că nici nu mă pot apropia !

Poate că « la puput » are un cântec specific în limba Occitană, despre care nici nu știu cum este transcris !

*   *   *

Odată ce am trecut în vedere principalele evenimente legate de prezența animalelor și păsărilor din grădină, a venit vremea să vorbim despre plante !

Voi începe cu fenomenul anului 2025 : « La folie Dipladenia »

Mai întâi, voi porni de la definiție :

« Mandevilla sanderi (iasomia braziliană, dipladenia lui Sander sau mandevilla lui Sander) este o specie de plantă perenă din familia Apocynaceae, originară din Brazilia. Este un arbust cu tulpini volubile, frunze veșnic verzi și flori mari roz-roșii. Este cultivată ca plantă ornamentală pentru florile sale.

Mandevilla sanderi este un arbust natural stufos, înalt de 2 până la 3 metri, capabil să dezvolte tulpini lungi, rătăcitoare, cu o bază lemnoasă. Această creștere volubilă este caracterizată de internoduri lungi, frunze mici și o tulpină care rareori poartă flori. Planta conține un latex alb, vâscos, toxic, care poate fi iritant. Are rădăcini fine și rădăcini tuberoase mari, care conțin amidon și o rezervă de apă ce îi permite să reziste la secetă. »

Mărturisesc că nu cunoșteam această plantă până acum 5 ani ! Deși, probabil că o văzusem în Brazilia, fără să-i dau mare atenție.

Atunci, am fost obligat de un « ukaz al Stăpânirii » să realizez un nou gen de grădină.

Am vorbit de acest « eveniment » în textul :

Cișmigiu & Co. (III) | ADRIAN ROZEI postat în 2022.

Pe scurt, a trebuit să ascund un teren circular acoperit cu cenușă, unde nu mai aveam voie să ardem resturile vegetale pe care le calcinam… de zeci de ani, ca să fac să dispară un « neg de pe obrazul grădinii noastre ».

Am decis atunci să instalez, în centrul discului cu pietre albe sclipitoare de râu, un « far roșu vertical », ash putea zice « ma Tour Eiffel à la campagne », pe când celelalte plante (Lantana, Dimorphoteca… ) multicolore sunt « târâtoare ».

Pentru realizarea « farului » descris, am ales o Dipladenia cu o înălțime de vreo 60 cm.

Un excelent decor, ca pe o scenă de teatru !!

Am fost însă avertizat că această plantă tropicală, care rezistă perfect în perioadele de secetă, înghiață… de cum temperatura scade sub 0°C.

Ceea ce se întâmplă la noi în fiecare an, chiar dacă doar două sau trei nopți în fiecare iarnă.

Am fost foarte mulțumit de planta aleasă!  Culoarea vie, florile numeroase, înflorirea permanentă de-a lungul verii, contrastul cu plantele vecine… m-au făcut să replantez, an de an, acest « far al grădinii » noastre. Cu atât mai mult cu cât am plătit doar 18 Euro pentru o plantă superbă, plină de flori. Chiar dacă ea a înghețat… de trei ori în patru ierni !

Grădinarul nostru, care refuză sacrificarea unei plante, chiar și înghețată, a insistat și l-am autorizat să planteze Dipladeniile înghețate în diferite colțuri obscure ale grădinii.

În acest moment, pe 1 iulie, dispun de trei Dipladenia :

-cea din 2023 care începe să înflorească… de 3 zile,

-cea din 2024, care așteaptă… Dumnezeu știe ce ! ca să scoată o floare,

-cea din 2025, cumpărată în mai, acoperită de superbe flori roșii !

Însă, întretimp, prețul ei… s-a dublat ! Trecând de la 18 Euro la 35 Euro!

Cu mari eforturi, am obținut o reducere de preț la doar 28 Euro, mulțumită unor achiziții substanțiale ale unor alte plante de primăvară.

M-am întrebat ce a determinat această urcare masivă a prețurilor la Dipladenia (Mandevilla) ?

Cu sigutanță că n-aș fi obținut vreun răspuns la această întrebare, dacă n-aș fi călătorit, în utima lună, prin 4 țări europeene !

Peste tot, am dat de Dipladenia… acolo unde, acum câțiva ani, nici nu se știa ce-i aia ! Iar prețurile cele mai nebunești le-am întâlnit… « În Bucureștiul iubit » ! Unde o Mandevilla, e drept cu o înălțime de 2 m., mi-a fost propusă cu 80 Euro !

Am fost însă avertizat că « îngheață iarna »! Mersi pt. sfat!

Însă, într-un supermarket din Viena, am întâlnit o grămadă de Dipladenia, exact ca a mea… vândută cu 11,99 Euro/bucata ! Consultând etichetele, am constatat că, mai peste tot, plantele proveneau din Spania, uneori chiar via Olanda!

Superbă afacere de marketing !

Însă, cea mai mare surpriză mă aștepta la Veneția, pe terasa faimosului hotel « Danieli », acolo pe unde au trecut nenumărate figuri istorice precum George Sand, Goethe, Wagner, Charles Dickens, Byron, Peggy Guggenheim, Leonard Bernstein, Benjamin Britten, Harrison Ford, Steven Spielberg etc., etc. Iar pentru cei legați de « Spațiul mioritic », amintesc pe regina Carmen Sylva și pe amicul ei, Pierre Loti.

« Hotelul Danieli este un hotel palatin de cinci stele din Veneția, Italia. Aripa centrală a hotelului a fost construită sub numele de Palazzo Dandolo la sfârșitul secolului al XIV-lea, de către una dintre familiile Dandolo. CNN îl citează ca fiind unul dintre primele cinci „hoteluri luxoase” din oraș. Clădirea principală a hotelului este Palazzo Dandolo, aproape de Piața San Marco, cu o fațadă posterioară orientată spre promenada de pe cheiul Riva degli Schiavoni, cu vedere la Bazinul San Marco. Se învecinează cu o serie de clădiri datate din secolele al XIV-lea și al XV-lea. »

« Danieli » este, pentru mine, un « loc de memorie » de care mă unesc nenumărate amintiri, de-a lungul celor 55 ani de vizite repetate la Veneția ! Voi reveni cu detalii legate de acest subiect !

Însă, acum, vreau să menționez doar superba terasă « roof-top » », unde, în acest an, decorația florală este compusă EXCLUSIV din plante de… Dipladenia !

Vorbind despre acest subiect cu unul dintre ospătarii restaurantului, mi s-a precizat că noii proprietari, grupul Four Seasons Hotels, au decis, cu ocazia renovării în curs, să “modernizeze” decorația hotelului!

La fel, în faimosul restaurant « Al Buso », alături de Ponte di Rialto, acolo unde-l cunosc pe proprietar… din tată’n fiu !

Astfel, am înțeles de ce florile din grădina noastră… și-au dublat prețul !

 

Va urma…

Adrian Irvin ROZEI

La Bastide Vieille, iulie 2025