Vaillant – Le Journal le plus captivant !

La Bastide Vieille, 5/03/2021

Acest text a fost publicat în revista « 3R – Rădăcini, Racines, Radici » nr. 37 – 42, datat « ianuarie –iunie 2021 », editată de Asociaţia « Memorie şi speranţă » din Bucureşti (România).

Coperta revistei prezintă o imagine a Soroanei Coroamă.

Sorana Coroamă-Stanca (24 ianuarie 1921Chișinău –   7 ianuarie 2007,  București) a fost o autoare, regizoare și scenaristă română.

Între 1959 și 1965 a fost exclusă din viața publică și din teatru, din motive politice (mai mulți membri ai familiei au fost persecutați de autoritățile comuniste) și a fost nevoită să lucreze la Cooperativa „Arta Aplicată”, unde a confecționat mărgele și nasturi, pentru a-și câștiga existența.

In anii urmatori, a fost decoratà cu Ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice” si cu Ordinul național „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”.

In cursul unei cariere de mai bine de patru decenii,  ea a regizat  peste 190 de spectacole de teatru, prezentate în România, Germania, URSS, Polonia, Maroc…, a fost profesoarà si a scris piese de teatru, s-a implicat în viatza socialà si culturalà a României.

*   *   *

In anul 2011, scriam într-un text publicat în volumul intitulat « Amintirile pestriţe ale unui adolescent atipic », în care îmi reaminteam viaţa culturală pe care am trăit-o în România anilor 1947- 1967 :

« Recitind textul alăturat, îmi dau seama că am uitat un element major al vieții noastre culturale din copilărie. Desigur că mai sunt și alte amintiri de acest fel care-mi revin acum în memorie, dar, la un moment dat, trebuie pus capăt acestei « nostalgii » care riscă să înegrească alte zeci de pagini! 

Insă pe « Pif le Chien » nu-l pot lăsa de o parte!

Nu știu cum și când a început pasiunea mea pentru «comics» sau, cum se spune azi « bandă desenată », tradus probabil din franceză. Pentru că în italiană acest gen se numește « fumetti », iar în spaniolă, «tira comica»!

De altfel, e normal să utilizez un termen la origină francez pentru că totul a început cu… « Placid et Muzo ». Imi amintesc chiar că, în dimineața de iunie 1957 când trebuia să prezint examenul de trecere în clasa a cincea, în loc să mă mai uit o dată prin cărțile de școală, eu mă amuzam să copiez desene cu Placid dintr-un jurnal pentru copii! Pe care le « adaptam » lumii noastre,  înlocuind steagul Franței cu cel al României!

A urmat, mai apoi,  « Vaillant, le journal le plus captivant »  cu personajul său vedetă: Pif le chien. Acolo am învățat, nu numai rudimentele limbii franceze, dar și câte ceva din istoria Franței,  (Jean et Jeannette, Guy Môquet, Robin des Bois…) sau a altor țări din lume (Nasdine Hodja, Davy Crockett, Ragnar le Viking), am descoperit umorul francez (Arthur le fantôme justicier, A. Bâbord et Père O.K., La pension Radicelle…) sau romanele de aventuri (Bob Mallard…) și în continuare, când limba lui Molière mi-a devenit mai familiară, am urmărit experiențele științifice la îndemâna adolescenților sau începuturile aventurii spațiale…

Nu știam pe atunci că acest jurnal era o emanație a Partidului Comunist Francez, dar valorile de dreptate, curaj, simț sportiv, ba chiar și oarecum de « ecologie » pe care le vehicula erau universale și perfect adaptate vârstei noastre.

Cum, în tot cazul, nu aveam de ales…! »

 *  *  *

« Vaillant – Le Journal le plus captivant » a rămas, până astăzi, o amintire de neuitat a copilăriei mele, la fel ca şi pentru nenumăraţi alţi amici din generaţia mea.

Poate de aceea am căutat cu încăpăţânare să regăsesc măcar câteva exemplare dintre cele pe care le-am citit, din scoarţă în scoarţă, în acea vreme.

Dacă le parcurgeam « cu sufletul la gură » nu era numai pentru că aşteptam cu o aprinsă curiozitate « episodul următor », pe care nici nu ştiam dacă-l voi putea citi (sosirea revistei mele favorite era complet aleatoare şi a o găsi depindea… de legăturile cu cei din lumea închisă a nomenclaturii, care o primeau regulat !).

Mai mult ! Când o găseam, aveam, de cele mai multe ori, « un termen fix » pentru a o înapoia, pentru că alţi amatori… făceau coadă ca s-o poată citi sau doar răsfoi, când franceza lor era cam şubredă !

Acum câţiva ani, mi-am zis că a venit momentul să « investesc » în câteva numere din această revistă… istorică (pentru mine !).

Pentru cei ce n-au avut norocul (?) de a trăi în vremurile acelea, amintesc că:

Pif le Chien este un personaj de desene animate creat în 1948 pentru cotidianul „L’Humanité” de José Cabrero Arnal. El a avut ca predecesor personajul lui Top de același autor, care a fost apoi identificat ca tatăl lui Pif. Pif este un câine cu aspect antropomorf care formează o relație antagonistă / protagonistă cu pisica Hercules. După „L’Humanité”, Pif a devenit seria vedetă a ziarului pentru copii „Vaillant”. În 1969, „Vaillant” a fost înlocuit de „Pif Gadget”. „L’Humanité” și săptămânalul „L’Humanité Dimanche” au publicat, de asemenea, nuvele cu trei sau patru desene în fiecare număr. 

In principiu, n-ar fi fost greu să găsesc, în târgurile de carte sau pe la anticari, numere vechi ale revistei. Cu atât mai mult cu cât în momentul său de glorie maximă, « Vaillant » devenit, mai apoi « Pif Gadget », era tipărit într-un million de exemplare, în fiecare săptămână ! 

În 1969, numărul 1238 din Vaillant le journal de Pif a fost ultimul număr și de la numărul 1239, Vaillant, la douăzeci și patru de ani de la crearea sa, a devenit „Pif Gadget”.

Tocmai asta era problema mea! Găseşti uşor numere din „Vaillant” sau „Pif Gadget” de la sfârşitul anilor ’60 sau din decada ’70!

Insă eu doream… măcar un număr dintre cele pe care le-am cunoscut, mai ales în anii ’50!

Şi iată că un miracol s-a petrecut, acum câţiva ani, la Bucureşti!

Am dat, din întâmplare, peste un exemplar din „Vaillant” al anilor ’50, conţinând numerele unui întreg semestru, legate cu coperţi cartonate,  ilustrate în culori! O minune!

Pentru care, cel care o vindea cerea doar 20 Euro!

N’aveam nicio idee despre preţul unui astfel de volum, în Franţa! Azi, ştiu că el poate ajunge… la mai bine de 150Euro, în funcţie de starea lui generală, de raritatea exemplarului etc., etc.

Insă, la Bucureşti, problema mea era… greutatea şi dimensiunile volumului! El totaliza… vreo 2 Kg şi măsura 38 cm X 26 cm!

Am ezitat să-l cumpăr! Excesul de bagaj la avion risca să mă coste… mai mult decât preţul revistei! Când,  a doua zi, m-am hotărât, exemplarul unic fusese deja vândut!

 *   *   *

Nu puteam rămâne cu un astfel de eşec în cârcă!

Revenit în Franţa, am căutat un volum similar. Preţul cerut era, de fiecare dată, superior celor 100 Euro anunţati pe Internet.

Până când, în februarie 2021, la Béziers, am dat iar peste un volum „colector”. Este, încă o dată, un exemplar legat, conţinând numerele din „Vaillant – Le Jurnal le plus captivant”, de la 477 până la 489, editate între 4 iulie şi 26 septembrie 1954.

Pe prima pagină, era scris cu creionul „Côte 100 Euro” (sic!). Eram decis să-l cumpăr. Insă nu la acest preţ!

Am început să discut cu anticarul. I-am povestit… istoriile mele cu „Vaillant” şi Pif, din copilărie. Mai ales, cum Pif m-a ajutat să învăţ limba franceză. Am constatat că „specialistul” era sensibil la istoriile mele de acum şase decenii şi… din celălalt capăt al Europei!

Total? Am plecat cu volumul sub braţ… plătind doar 40 Euro!

Acum, am lectura asigurată, timp de câteva săptămâni! Pentru că am decis să citesc… doar un număr din revistă, în fiecare săptămână!

E, cu siguranţă, o răzbunare pe „stress-ul” anilor ’50, când eram obligat să termin lectura repede-repede!

 *   *   *

Insă, înainte de a găsi acest volum „colector”, am dat, tot la un anticar, peste un exemplar atât de „terfelogit” încât vânzătorul s-a mulţumit cu 2 Euro!

Este vorba despre numărul 578, datat 10 iunie 1956.

Prima surpriză, întâlnită pe când parcurgeam acest număr, am găsit-o la rubrica „Poşta redacţiei”. Printre corespondenţii menţionaţi se afla şi un cititor… din Braşov! Mă întreb cine putea fi abonat la o revistă franceză, în România anului 1956! Chiar dacă ea era o emanaţie a Partidului Comunist din Franţa.

O altă surpriză mă aştepta în paginile următoare.

Trebuie să precizez că, mulţumită faptului că am făcut oarecari progrese în lectura limbii franceze, faţă de 1956, acum citesc şi articolele din revistă!

Printre subiectele ce revin în fiecare număr dintre cele publicate în anii ’50, „începuturile aviaţiei” reprezintă o temă importantă.

Iată textul întâlnit:

Foarte interesant!

Numai că, nicăieri nu se precizează că Henri Coanda este un inginer şi inventator român! Care, e drept, pe atunci locuia în Franţa şi nu era prea agreat de autorităţile române, având o „origină socială nesănătoasă” (tatăl general şi mama franţuzoaică!).

Iar prenumele său şi lipsa diacriticelor la numele de familie pot lăsa să se înţeleagă că e vorba de un inventator francez.

După cum indică Wikipedia:

Henri Coandă, care  s-a născut la 7 iunie 1886 la București și a murit la 25 noiembrie 1972 în același oraș, este un inginer aeronautic român, pionier al aviației mondiale și al motoarelor cu reacție, savant și academician român. 

Numai că, inginerul Coandă nu a revenit în România decât în 1969, câţiva ani înainte de a deceda.

Cine şi-ar fi putut imagina pe atunci că, jumătate de secol mai târziu, „Aeroportul internaţional Otopeni” va purta numele lui Henri Coandă! Istoria ne prepară uneori surprize pe care o revistă de „benzi desenate” pentru copii nu le poate imagina.Articolul din „Vaillant”, publicat în 1956, este cea mai bună dovadă!                                              

Adrian Irvin ROZEI

La Bastide Vieille, martie 2021

1 thought on “Vaillant – Le Journal le plus captivant !

  1. Vaillant, c’est un souvenir d’enfance ! J’adorais, surtout Arthur le Fantôme Justicier avec des textes trop sophistiqués pour mon niveau de connaissance de la langue française de l’époque. À l’été 1957 j’ai lu environ 300 exemplaires de Vaillant, à l’automne je lisais couramment le français. Mon premier livre en français a été Voyage au centre de la terre. Merci

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *