« Teatrul academic naţional Vahtangov » este una dintre scenele cele mai prestigioase din Moscova şi este situat azi în faimoasa stradă Arbat, la no. 26.
Fondat în 1913 şi funcţionând după principiile celebrului regizor Stanislavski, el a luat fiinţă, în mod oficial, în 1921, debutând cu o piesă pusă în scenă chiar de Evghenii Vahtangov. Libertatea de spirit care a domnit dintotdeauna în acest locaş artistic, l-au făcut să sufere mult în perioada stalinistă, ba chiar şi în epoca gorbaceviană. Totuşi, « Teatrul Vahtangov » a supravieţuit şi astăzi este una din scenele far ale activităţii culturale din Rusia.
La începutul anilor ’60, « Teatrul Vahtangov » a întreprins un turneu în România.
Imi amintesc că, pe atunci, Jules Cazaban povestea următoarea anecdotă :
“După spectacol, m-am dus să-l felicit pe directorul teatrului. Ascultând comentariile mele elogioase, el mi-a spus: Ei! Trebuia să vezi ce repertoriu aveam altă data: “Trei surori”, “Unchiul Vania”… Şi ce public!
Azi, când te uiţi în sală, vezi…trei surori, unchiul Vania… ! »
* * *
Mi-am amintit această anecdotă văzând prin culoarele metroului parizian afişul de mai jos:
Sper că la reprezentaţie nu vor fi în sală numai…trei surori şi unchiul Vania… !
Adrian Irvin ROZEI
Paris, septembrie 2017
–
Service après vente
Mărturisesc că am avut dintotdeauna oarecari îndoieli privind posibilitatea de a aprecia o piesă de teatru, ba chiar şi jocul actorilor, când ea este prezentată într-o limbă din care nu înţelegi niciun cuvânt ! Şi totuşi, festivalele internaţionale de teatru există de mulţi ani, ba chiar că se înmulţesc, pe zi ce trece. Oare o fi vorba numai de întâlniri pentru şi între snobi, care nu îndrăznesc să recunoască în faţa lumii că « împăratul e gol-goluţ » ?
S-ar zice că Timofei Kouliabin, noua stea a teatrului rus, a înţeles nedumerirea mea (şi nu numai a mea!). Spectacolul “Trei surori” pe care el îl prezintă la Paris, reia piesa lui Cehov în totalitate… fără ca un singur cuvânt să fie pronunţat pe scenă !
O experienţă interesantă.
Paris, 30/09/2017