File de jurnal

Maurossan, 25/07/2015

« On peut dire sans vouloir être chauvin
Qu’on s’amuse dans les petits patelins »*
« Les petits patelins » -Marie-Paule Belle

De mai bine de zece ani, de când îmi petrec verile în regiunea Languedoc, în sudul Franţei, am descoperit cu o oarecare uimire că Marie-Paulle Belle avea dreptate când afirma, deja în 1978, că «…on s’amuse dans les petits patelins !».

Ajunge să arunci o privire în « Magazinul Olé ! », distribuit gratis în departamentul Hérault, ca să-ţi dai seama că, în timpul stagiunii estivale, în fiecare sătuleţ şi în fiecare zi, poţi participa la concerte, expoziţii, defilări, jocuri de societate sau jocuri taurine (specialitate regională !), spectacole muzicale şi de teatru, sărbători locale, concursuri sportive etc. De cele mai multe ori, ajunge să parcurgi numai câţiva kilometri pentru a găsi manifestarea dorită, fie ea un concert de jazz sau de muzică de film, un festival de poezie internaţional sau al filmului în aer liber… mă rog !, e pe alese.

Din mulţimea de manifestaţii propuse, am ales în această seară un concert de « chanson françaises » în crama de la Maraussan, la numai câţiva kilometri de noi. De fapt, sătuleţul Maraussan, cu numai 4000 locuitori, are profilul tipic al aşezărilor din această regiune : mici coline şi o câmpie importantă, geografie ideală pentru cultivarea viţei de vie.

De altfel, satul este reputat prin crama ce se află în inima lui. Ea este considerată ca fiind prima cramă cooperativă realizată în Franţa, în 1905, şi care a fost vizitată de Jean Jaures, chiar în timpul construcţiei.

Concertul –dineu cu formaţia « Les Tontons », prevăzut pe 25 iulie, avea loc tocmai în această cramă. Rămasă neschimbată de mai bine de o sută de ani, crama funcţionează încă, în perioada octombrie/aprilie ca stocaj pentru vin, dar în restul anului ea adăposteşte acţiunile « Sindicatului de iniţiativă » maraussanez, printre care, în ultima zi de sâmbătă a fiecărei luni, un concert-dineu. Participă la aceste concerte chiar şi muzicieni de notorietate naţională, cum ar fi reputatul clarinetist de jazz Christian Morin, programat pe 29 august.

Deşi trecusem de nenumărate ori prin această localitate, ce se află la numai 5 Km de casa noastră, mărturisesc că nu dădusem mare atenţiei cramei din sat. Cu atât mai mult cu cât, în regiunea noastră, fiecare sat are câte o cramă, iar numărul celor aparţinând domeniilor viticole particulare trebuie să totalizeze poate mai bine de o sută de edificii. Foarte multe dintre ele au fost transformate în « Centre culturale ». Cunosc în special pe cea din Colombiers, unde la sfârşitul anilor ’90 am organizat, timp de cinci ani, parte din manifestările « Intâlnirilor Franco-Române în Mediterana ». Insă rare sunt cele care au o dublă activitate : culturală şi viticolă.

E drept ca cea din Maraussan are o alură impunătoare ; construită din cărămidă roşie, cu un fond de ghips alb, ea poartă încă pe faţadă deviza asociaţiei viticole : « Tous pour chacun, chacun pour tous » şi numele asociaţiei, fondată pe 23 septembrie 1901 : « Les Vignerons libres ».

In interior, în plus de butoaiele din lemn, de vreo 400 hecto, care servesc şi de decor scenic, poţi admira de-a lungul pereţilor o colecţie de unelte şi maşini, utilizate în procesele agricole, cu panouri explicative al modului lor de funcţionare.

Eram foarte curios să văd tipologia publicului din seara acestui spectacol. Trebuie să precizez că spectacolul a durat 4 ore, de la ora 19h30 la 23h30 cu numai vreo jumătate de oră de pauză, pentru dineu. Masa era simplă, dar bine gătită, chiar în faţa noastră : sepia în sos roşu acompaniat de orez şi o « şarlotă » cu frişcă şi o ţigară-biscuit. Totul însoţit de un pahar de vin alb şi fiind facturat, cu participarea la spectacol, 12 Euro de persoană.

Participanţii, vreo 200, erau vizibil locuitori din sat, cu o medie de vârstă între 55 şi 65 ani, şi în mod clar, se cunoşteau între ei.

Un public între două vârste… şi mai mult spre a treia, însă foarte entuziast!

Dacă în primele momente ambianţa era cam rece, după ce masa a fost servită şi mare parte dintre cei prezenţi au mai consumat un pahar sau două de vin, comesenii, care cunoşteau pe de rost şlagărele interpretate au început să cânte, să aplaude, ba chiar şi să danseze ! E drept că solistul a interpretat cântece de Brel, Brassens, Jacques Higelin, Moustaki, Nougaro, Jacques Dutronc, Danny Brillant…şlagăre clasice, însă revăzute într-un ritm foarte antrenant.

La sfârşitul serii, toţi au dat o mână de ajutor pentru rearanjarea sălii, inclusiv primarul, care a asistat la întregul spectacol. De altfel, întreaga echipă care se ocupă de activităţile sindicatului este formată din voluntari, cu excepţia unei singure persoane.

A fost o seară nespus de plăcută ! Informală, agreabilă, cu o atmosferă antrenantă… Şi ne-am propus să revenim, cu ocazia altor spectacole.

Numai că, luând în consideraţie toate animaţiile propuse în regiune, turul cramei din Marausan riscă să revină…poate peste un an !

Cu siguranţă că vom face o excepţie. Pentru că, după cum spunea unul dintre prietenii mei : « You have to mix with the natives ! » **

Adrian Irvin ROZEI, Maraussan, 25 iulie 2015

*Se poate spune, fără a fi şovin
Că te amuzi bine în micile localităţi »
** « Trebuie sà te amesteci printre localnici ! »