File de jurnal

Paris, 11/03/2018

 

In 1962, când am văzut pe ecranele bucureştene « Divorce à l’italienne », am fost cu toţii meduzaţi de frumuseţea Stefaniei Sandrelli. Lucrurile mergeau atât de departe încât eram gata să-l scuzăm pe baronul interpretat de Marcello Mastroianni care, pentru a o putea lua de nevastă pe diafana Stefania, a decis să-şi omoare soţia. Care era interpretată de Daniela Rocca, nici ea un « obiect » ce merita să fie « lăsat de izbelişte » ! 

Am rămas în minte cu imaginea vaporoasă a Stefaniei Sandrelli de care, cum nici nu-mi imaginam pe atunci, mă separau, ca vârstă, doar câteva luni. 

Pe Stefania am revăzut-o pe ecrane de câteva ori, în filme în care nu mi-a lăsat o impresie de neuitat. Totuşi, ea a făcut o carieră remarcabilă, culminând în 2005 cu premiul « le Lion d’or », pentru întreaga carieră cinematografică, la «  Mostra di Venezia ».

Când am aflat că Stefania Sandrelli va fi prezentă în sala de cinema unde rula filmul « Le Conformiste » de Bertolucci, în care ea interpretează, alături de Jean-Louis Trintignant, principalul rol feminin, mi-am spus că este o formidabilă ocazie de a o reîntâlni… după mai bine de jumătate de secol. 

Trebuie să mărturisesc că, dacă ţineam atât de mult s-o văd pe Stefania Sandrelli « en vivo », este şi pentru că, acum doi ani, am asistat la proiecţia filmului « Le Guépard », în prezenţa Claudiei Cardinale. Superba vedetă italo-franceză, interviewată de Henry-Jean Servat, un excellent critic cinematografic, ne-a povestit nenumărate anecdote din vremea turnării filmului, a răspuns cu multă naturaleţe întrebărilor publicului, a dat autografe şi s-a lăsat fotografiată, fără a face fiţe… ca o vedetă !

Câteva luni mai târziu, în octombrie 2017, la Roma, am regretat enorm că spectacolul Claudiei Cardinale, pe scena celebrului « Teatro Sistina », acolo unde l-am admirat pe Vittorio Gassmann, avea premiera la numai două zile după plecarea mea din « Urbea eternă » ! 

Nu tot astfel s-au petrecut lucrurile cu Stefania Sandrelli ! 

Sosită cu vreo jumătate de oră întârziere, într-o sală plină ochi cu un public cinefil cunoscător, în mare parte de vârsta a treia, « la Sandrelli » s-a scuzat, …explicând într-o franceză aproximativă, că a întârziat… la shopping !

A trecut imediat în italiană (ceea ce eu preferam !), şi ne-a vorbit doar câteva minute ! 

Tot ce-şi amintea despre turnajul filmului prezentat, care a avut loc în 1970, în  parte la Paris, era plimbarea într-o seară agreabilă pe Avenue Montaigne, lângă celebrul hotel « Plazza Athénée ». Loc pe care-l cunosc foarte bine : fiul meu a lucrat timp de doi ani în acest « palace » parizian, şi m-am luptat câteva luni ca să obţin o înfrăţire cu « Athénée Palace » din Bucureşti ! Insă, asta e o altă poveste ! 

In filmul lui Bertolucci, ceea ce m-a uimit cel mai mult, era că Trintignant vorbea în italiană… fără accent francez şi în franceză… cu accent italian! Oare când era dublat ? 

Cât despre Stefania Sandrelli, ca şi în alte filme, ea a jucat aici « prostuţa de serviciu », într-un rol cu atât mai ingrat cu cât o avea ca parteneră pe Dominique Sanda* ! 

In concluzie, probabil că Stefania a făcut bine că şi-a limitat prezenţa la numai câteva minute.

« Sois belle et tais-toi ! »

 

                                                    Adrian Irvin ROZEI

                                                       Paris, martie 2018  

*Pentru memorie, Dominique Sanda s-a căsătorit în ianuarie 2000 cu Nicolae Cutzarida, un profesor universitar român de origină, tatăl actorului Ivo Cutzarida, cu care trăieşte azi în Argentina.

–

Service après vente

20/04/2018

 

Pe când acest text îşi aştepta rândul spre a fi postat, descopăr articolul de mai jos, în cotidianul « Midi Libre », datat 17/04/2018.

Bon anniversaire, Claudia !