O stradă ca oricare alta… (III)

București, 30 septembrie 2024

 

În casa și curtea vecină, la nr. 29, am cunoscut câteva personalități interesante.

Mai întâi, poetul Jean de Leresty.

De fapt : Ion de la Lerești !

Am descris povestea lui « Ion de la Lerești, originar chiar din satul Lerești, de lângă Câmpulungul Muscelului. » într-un text intitulat :

„Figuri bucureştene vechi şi uitate” | ADRIAN ROZEI

Inutil să-l reiau aici.

Tot în această curte, locuia Ina Don. Despre care am vorbit în cartea mea :

Amintirile pestrițe ale unui adolescent atipic

« Ina Don, tot actriță la Teatrul Municipal, poate mai puțin cunoscută pentru că a jucat mai ales roluri secundare, cu excepția rolului titular din « Don Gil de ciorap verde » de Tirso de Molina, a cărei amintire pare că s‑ar fi pierdut! Probabil că nici eu nu mi‑aș fi amintit de ea dacă Ina Don n‑ar fi fost vecina mea de casă, pe strada Donici, și prietenă cu mama mea. Mulți ani mai târziu, am descoperit în Franța, că ea era nepoata renumitului caricaturist „francez” Don! ».

Mai întâi, câteva cuvinte despre soțul Inei Don, sportivul și antrenorul cu activitate internațională, Radu Naumescu. După ce au părăsit România, Naumescu a deschis o sală de sport la Boulogne -Billancourt, nu departe de casa mea. Continue reading

Te-am șters din cartea de imobil !*

File de jurnal

Havana, 11/12/2016

 

In precedentele mele vizite la Havana, între 1981 și 2005, am locuit în câteva din cele mai reputate hoteluri din capitala Cubei. De cele mai multe ori, nici nu le puteam alege, pentru că, venit să negociez contracte cu autoritățile locale, ele decideau unde trebuia să locuiesc, în funcție de importanța contractului.

Insă acum, sosit pe cont propriu, am ales un mic hotel « de charme », în orașul vechi, la câțiva pași de celebrul « Malecon », faleza ce traversează Havana de la golful istoric, unde a fost întemeiată capitala Cubei, până la cel mai modern și elegant cartier, « Miramar ». 

O fotografie neașteptată pe peretele camerei din hotelul meu

Din primul moment, am plecat în « cercetare », la întâmplare, în cartierul în care mă aflu, chiar lângă malul mării. Hotelul meu se găsește într-un edificiu istoric cu o vechime de mai bine de o sută de ani, superb restaurat. De fapt, este vorba de două case, aparținând aceluiași proprietar, care locuiește, de altfel, la ultimul etaj, și care a amenajat tot felul de scări interioare din lemn tropical, care dau acces la camere transformate în mini-apartamente, profitând de suprafața lor importantă de altă dată.

Insă, odată ieșit din hotel, am fost uimit de aspectul caselor ce-l înconjurau. Continue reading