De la explozivi la pietricele: o istorie friulană! (III)

 Service après-vente

În numărul 123 -124, publicat în luna Octombrie 2023, al revistei « Siamo di nuovo insieme », putem citi un text, scris de Silviu Niță, cu titlul : « O călătorie în Friuli / Un viaggio in Friuli ».

O stranie coincidență a făcut ca, în același număr, să fie publicat articolul meu :

Pietricică cu pietricică… | ADRIAN ROZEI (în limba română)

Pietrolina dopo pietrolina… nasce un grande mosaico! (în italiană)

În acest text menționam deja activitatea specialiștilor italieni în domeniul mozaicurilor originari din Friuli, stabiliți în Franța ! Continue reading

De la explozivi la pietricele : o istorie friulană ! (II)

Acest text a fost publicat în nr. 131-132, octombrie – decembrie 2024, al revistei « Siamo di nuovo insieme… » editată de Asociația Italienilor din România – RO.AS.IT. din București.
 

Am ales doar două edificii în care arta mozaicului, împletită cu celelalte « specialități Art Nouveau » (pictură, ceramică, mobilier, tâmplărie…), a  fost ridicată la o culme a acestui stil în Franța. Și care sunt două dintre « localizările » mele preferate în acest domeniu, deși mai puțin promovate de ghidurile turistice. Departe de mine ideea de a « înlocui » adresele renumite ale lui Guimard, Chartier sau Mucha !  Însă, fiecare dintre noi are « slăbiciunile » sale !

Mai întâi, voi menționa restaurantul « Mollard », care « trăiește », în acest moment emoții similare cu cele ale inaugurării sale… care a avut loc în 1895 !

« Brasserie Mollard este una dintre cele mai vechi « brasseries » din Paris, situată rue Saint-Lazare în arondismentul VIII, lângă gara Saint-Lazare. Decorul său este opera lui Édouard-Jean Niermans, arhitectul de la Hôtel Negresco din Nisa, Hôtel de Paris din Monte-Carlo și cabaretul Moulin-Rouge, asistat de Eugène Martial Simas.

În 1895, « Maison Mollard » a creat un eveniment devenind cel mai șic restaurant și cel mai modern loc de întâlnire de lux în cel mai « la modă » cartier din Paris. Gil Blas a anunțat deschiderea stabilimentului în 1895. »

Continue reading

De la explozivi la pietricele : o istorie friulană !

La Bastide Vieille, iulie 2024

 

Acest text a fost publicat în nr. 129-130, iunie – septembrie 2024, al revistei « Siamo di nuovo insieme… » editată de Asociația Italienilor din România – RO.AS.IT. din București.

Timp de 14 ani, între 1994 și 2007, am vizitat aproape an de an, micul oraș Sequals din nordul Italiei. Sequals este o comună în provincia Pordenone din regiunea Friuli-Venezia Giulia din Italia, cu mai puțin de 2500 locuitori.

Mulți vor fi cei care, citind aceste rânduri, se vor întreba ce-l poate determina pe cineva să vină și să revină de atâtea ori într-un oraș atât de mic despre care puțin numeroși sunt cei ce au auzit vorbindu-se.

Deși, cum se va vedea în continuare, din acest loc a plecat, acum mai bine de un secol și jumătate o « specialitate » pe care enorm de mulți locuitori ai planetei Terra o pot întâlni, fără să-i dea mare atenție, de la Paris la New York, de la Copenhaga la București, ba chiar și de la Londra la Alger. Ca să nu mai vorbim despre Italia… de la Veneția până în Sicilia !

Insă, eu mă duceam la Sequals din cu totul alt motiv !

In toată perioada menționată, am dirijat exportul unui produs utilizat în industria explozivilor civili în jumătate din țările lumii, printre care și Italia.  La Sequals se afla una dintre cele mai importante societăți italiene producătoare de explozivi civili, utilizați în mine, lucrări publice, construcții locative etc. Continue reading

Dagli esplosivi ai sassolini: una storia friulana (II)

Questo testo è stato pubblicato sulla rivista “Siamo di nuovo insieme” n. 131 – 132, ottobre  – dicembre 2024, a cura di RO.AS.IT., Associazione Italiani in Romania.

Ho scelto solo due edifici in cui l’arte del mosaico, intrecciato alle altre «specialità Art Nouveau» (pittura, ceramica, mobili, falegnameria…), è stata elevata ai suoi massimi livelli in Francia e che sono anche tra i miei preferiti in quest’ambito, sebbene meno promossi nelle guide turistiche. Non è mia intenzione «sostituire» le rinomate opere di Guimard, Chartier o Mucha, ma ciascuno di noi ha le proprie «debolezze».

Innanzitutto, menzionerò il ristorante «Mollard» che «vive» in questo momento emozioni simili a quelle legate alla sua inaugurazione… avvenuta nel 1895! Continue reading

Dagli esplosivi ai sassolini: una storia friulana (I)

Questo testo è stato pubblicato sulla rivista “Siamo di nuovo insieme” no. 129 – 130, luglio-settembre 2024, a cura di RO.AS.IT., Associazione Italiani in Romania.

Per 14 anni, tra il 1994 e il 2007, ho visitato quasi ogni anno la piccola città di Sequals, nel nord dell’Italia.

Sequals è un comune in provincia di Pordenone, nella regione italiana del Friuli-Venezia Giulia, con meno di 2500 abitanti. Leggendo queste righe, molti si chiederanno cosa possa spingere qualcuno a tornare costantemente in una città così piccola, di cui in pochissimi hanno sentito parlare.

Come vedremo, in questo luogo è nata, più di mezzo secolo fa, una «specialità» in cui molti abitanti della Terra possono imbattersi senza darle troppo peso, da Parigi a New York, da Copenaghen a Bucarest, e perfino da Londra ad Algeri. Per non parlare dell’Italia… da Venezia fino in Sicilia! Continue reading

Pietrolina dopo pietrolina… nasce un grande mosaico!

Angers, 5/09/2023

Questo testo è stato pubblicato sulla rivista “Siamo di nuovo insieme” n. 123 – 124, ottobre – dicembre 2023, a cura di RO.AS.IT., Associazione Italiani in Romania.

Angers è una città di media grandezza, con appena 150 000 abitanti, della Francia occidentale, situata sul fiume Maine, a solo 300 km da Parigi e a 100 km da Nantes. La maggior parte dei turisti che si ferma in questa città,  vicino all’Oceano Atlantico, viene a visitare le vestigia dell’«epoca d’oro», risalenti al XV secolo. Capitale storica e fortezza dell’Angiò, culla della dinastia dei Plantageneti, Angers è stata uno dei centri intellettuali dell’Europa del XV secolo, sotto la guida illuminata del «buon re Renato d’Angiò» (1409-1480). La città di Angers ospita con orgoglio i resti, assai ben conservati, del castello in cui Renato d’Angiò nacque e passò la sua infanzia.

D’altra parte, Carlo I d’Angiò, predecessore di Renato, ha costruito, sul modello del castello di Angers, il famoso Castel Nuovo di Napoli, chiamato dagli abitanti del posto «Maschio Angioino». 

Tuttavia la città di Angers custodisce anche un altro tesoro artistico, ben più recente, ma ugualmente legato all’Italia. Purtroppo, meno conosciuto. Si tratta di un vero «complesso artistico» che corrisponde alla prima metà del XX secolo, realizzato nel famoso stile decorativo chiamato «Art Déco».  Continue reading

Pietricică cu pietricică…

Angers, 5/09/2023

…se face mare mozaicul !

Acest text a fost publicat în revista « Siamo di nuovo insieme » no. 123 – 124, datat octombrie – decembrie 2023, editată de Asociația Italienilor din România (RO. AS. IT) la București.

Angers este un oraș de talie mijlocie, cu doar 150 000 locuitori, din vestul Franței, situat pe râul Maine, și se găsește la numai 300 Km de Paris.

Majoritatea turiștilor ce poposesc în acest oraș, aflat la numai 100 Km de Nantes, capitala istorică a regiunii Bretania, lângă Oceanul Atlantic, vin să admire vestigiile « epocii de aur » din secolul XV.

Capitală istorică și fortăreață a Anjou-ului, leagănul dinastiei Plantageneților, Angers a fost unul dintre centrele intelectuale ale Europei în secolul al XV-lea sub conducerea luminată a „bunului rege René” (1409 – 1480).

La apogeul domniei sale, René d’Anjou, era Duce de Anjou (1434-1480) sub numele de René I, Rege al Neapolei (1435-1442) sub numele de René I de Napoli, Rege al Siciliei (1434-1442), conte de Provence și Forcalquier (1434-1480), rege al Ierusalimului (1435-1480), rege al Aragonului (1466-1480), precum și domn al Piemontului etc., etc. Continue reading