File de jurnal… pandemice
La Bastide Vieille, 23/08/2020
A sosit, după 115 zile de absenţă, autorizaţi fiind să călătorim dincolo de 100 km de reşedinţa noastră principală, ziua când am putut lua trenul pentru a reveni în Languedoc.
Pe drum, fredonam refrenul bine cunoscut din melodia « Tout va très bien, madame la marquise » interpretată de orchestra lui Ray Ventura.
« Allô, allô James !
Quelles nouvelles ?
Absente depuis cent quinze jours,
Au bout du fil
Je vous appelle ;
Que trouverai-je à mon retour ?
Tout va très bien, Madame la Marquise,
Tout va très bien, tout va très bien… »
https://www.youtube.com/watch?v=T5WdpSPeQUE
Am ajuns cu bine la Bastide Vieille !
Insă cam uşurel !
Cum spunea Antonio Machado:
« …me encontraréis a bordo ligero de equipaje,
casi desnudo, como los hijos de la mar. »***
*** « …mă vei găsi la bord cu un bagaj uşor,
aproape gol, ca fiii mării. »
Asta, pentru că valiza mea a coborât din tren… fără mine, undeva, între Nîmes şi Sète!
Am fost cam descumpănit. Nu pentru că am pierdut două cămăşi şi un pantalon ! Ci, pentru că, în valiză, se găseau, mai ales, cărţi, reviste, articole… în trei limbi –franceză, română, italiană ! – care urmau să-mi servească la scrierea textelor din săptămânile următoare. Pe care aveam puţine şanse să le regăsesc, fiind vorba de documente care datau (unele !) de acum 45 ani, cu autografe şi dedicaţii !
M-am consolat, parţial, imaginând decepţia hoţului, care se aştepta la o altă pradă, mai uşor de vândut ! Les risques du métier !
In realitate, sosirea în casa noastră din Languedoc a fost o surpriză plăcută : nu se spărsese nicio ţeavă şi n-am găsit-o ocupată de vreo familie de migranţi din sudul Mediteranei ! Continue reading