La plăcinte, înainte

Într-una cele aproape o mie de pagini ale “Marelui dicţionar al bucătăriei” semnat de Alexandre Dumas, autorul pune cititorului întrebarea: “Ştiţi de ce, când se serveşte la masă o friptură de pasăre, cel care împarte diferitele bucăţi comesenilor nu trebuie să întrebe niciodată care este partea pe care o doresc?”.

Mărturisesc că, atunci când am citit această carte, nu ştiam că în “Codul manierelor elegante” se impune această regulă.

E drept că astăzi, când în domeniul gastronomiei, ca şi în multe alte ramuri ale vieţii moderne, este mai obişnuit să încerci să-ţi impresionezi invitaţii cu feluri exotice, se serveşte mai des o aripioară de rechin sau un steack de struţ, decât o banală găină la frigare. Pentru că bucătăria, dintr’un simplu pretext pentru a-ţi satisface necesităţile vitale, a devenit o artă. De altfel, nu de mult citeam în sofisticata revistă “Beaux Arts”, editată la Paris, că “bucătăria este un domeniu la confluenţa între barbarie şi civilizaţie”.

Aşa am descoperit că “ea este de altfel una dintre cele mai vechi metode pentru a-l defini pe celălalt (mâncătorul de broaşte, mâncătorul de oameni, mâncătorul de porc,…) şi a măsura prin regimul lui alimentar, gradul său de civilizaţie sau necivilizaţie. Bucătăria se găseşte astfel la punctul de încrucişare între plăcerea individuală şi necesitatea de a subzista: gura poate fi considerată ca un organ al sexualităţii chemat să asigure supravieţuirea speciei şi plăcerea fizică”.

Văzută în acest mod, bucătăria franceză modernă devine o formă de autoflagerare. Cel puţin sub varianta numită “la nouvelle cuisine” practicată începând din anii ’70-’80 în restaurantele de lux ale Franţei, unde în schimbul unui preţ exorbitant, primeai o farfurie imensă, în care se băteau în duel vreo două bucăţele de carne, e drept, minunat decorate cu cine ştie ce frunze curioase sau vre’un sos de papaia, despre care nu puteai ghici niciodată dacă trebuie să fie rece sau cald, dulce sau acru.

Continue reading

Întâlnirile franco-române în Mediterana

Pentrua noua oară s’au desfăşurat, între 7 şi 17 octombrie, „Les Rencontres Franco-Roumaines en Méditerranée”, care au loc în fiecare an în regiunea Sète/Montpellier. De data aceasta tema principală a întâlnirilor era anunţată chiar pe afişul manifestaţiei sub titlul: „Connaissez-vous Sulina?”.

A fost ocazia ideală de a prezenta, grupate într’o lungà după-amiază, câteva filme turnate de televiziunea română în Deltă, istoria uimitoare şi trecutul glorios al oraşului Sulina, precum şi viaţa unei minorităţi reprezentative din regiune: lipovenii. Cum istoria oraşului, ca şi activitatea Comisiei Europene a Dunării, amintesc imediat de prezenţa scriitorului-marinar Eugen Botez (în literatură Jean Bart), nepoata lui, Marina Botez, a fost invitată să evoce viaţa şi opera celui care a descris atmosfera acelor vremuri de glorie în romanul „Europolis”.

Ada Milea si Dorina Chiriac la Franco-RomâneAltă temă principală a întâlnirilor – gastronomia în România – a fost ilustrată de o prelegere prezentată cu obişnuitul lui brio de către Radu Anton Roman, autorul unui impresionant opuscul cuprinzând „358 reţete culinare şi poveştile lor”, recent editat în limba franceză cu titlul: „Savoureuse Roumanie”.

Nici poezia nu a fost absentă din cadrul întâlnirilor din acest an. Câteva prezenări au adus în amintirea amatorilor de literatură pe Nichita Stănescu, Gherasim Luca şi Gellu Naum.

Continue reading