Memories are not simply moments… II

File de jurnal
La Bastide Vieille, iulie 2019

 

                             “Memories are simply moments that refuse to be ordinary” (Diane Keaton)

 

Copşa Mică, 15/05/2019

« Gică, din Copşa Mică,
Tu în America vei fi un om bogat!
Gică, din Copşa Mică,
Tu vei avea maşină ş-un palat ! »

(Parodie de N. Stroe după « Chico from Porto Rico » din anii ‘60)

Incepând din anul 1990, am trecut de nenumărate ori, cu trenul,  prin Copşa Mică.

Nu m-am oprit niciodată! Copşa Mică era, pe atunci, simbolul exceselor comunisto-ceauşiste, împinse la extrem!

Pe Wikipedia, ni se povesteşte istoria care a marcat acest oraş:

«Oraşul e cunoscut ca fiind unul dintre cele mai poluate din Europa în anii 1990, din cauza emisiunilor a două uzine. Una dintre ele, în funcţiune între 1936 si 1993, producea negru de fum pentru vopsitorii. Emisiunile ei au poluat regiunea timp de aproape 60 ani, depunând funingine pe case, arbori, animale şi penetrând în plămânii oamenilor, făcând să scadă speranţa de viaţă în această regiune. Urmele lăsate de aceste decenii cu depozite poluante sunt încă vizibile… »

Pentru cei ce urmăresc cu un oarecare interes evenimentele din România, această descriere nu prezintă nimic nou : în anii ’90, am vizionat, în toată lumea, reportaje înfiorătoare despre catastrofa de la Copşa Mică. Continue reading

La question que l’on se pose…

File de jurnal
La Bastide Vieille, 3/08/2019

 

Zilele astea, regiunea noastră apare « à la une » prin jurnalele şi revistele din Franţa ! 

De exemplu, pe 26 iulie 2019, puteam citi în « Midi Libre », la pagina 5 :

« Pourquoi le Caroux est aussi la femme allongée ? »

Pentru noi, cei care o vedem din fundul curţii, răspunsul e clar, chiar dacă noi o numim “la femme couchée”. 

“La femme couchée”, văzută din grădina noastră şi în ziarul “Midi Libre”

Insă, iată ce afirmă ziarul : 

Pe vremea când mai existau titani şi giganţi, Cébenna şi Réa, ultimii doi reprezentanţi ai acestei specii, se plimbau mână în mână prin zona noastră, într-o regiune numită « platoul şi dealul Caroux ». 

Numai că Zeus, care dorea să libereze locul, pentru a-i putea instala pe oameni (i lui! Nota mea.), a decis moartea lor. Atunci, Cébenna, simţind pământul fugindu-i de sub picioare, s-a întins pe platou, şi-a dat capul pe spate, iar lacrimile ei au format râul Rieutord. Continue reading