Vara la țară… (II)

File de jurnal

 

Un alt celebru locuitor din grădina noastră este “Milo”!

Acum mai bine de 20 ani, când am sosit la Bastide Vieille pentru prima vară petrecută aici, am făcut cunoștință cu o familie de arici, care traversa curtea noastră în fiecare seară. Mai bine zis, în fiecare noapte, pentru că apăreau după ora 23.

Erau 5, doi adulți și 3 copii, plecați în șir indian în căutarea… a nu știu ce ! Circulând întotdeauna, de-a lungul unui zid, până ce dispăreau în fundul curții.

Atunci, am arătat fiiilor mei cum dansează un arici, când ciocnești două piese de metal. Învățasem asta în România copilăriei mele, la țară unde ne petreceam vacanțele de vară.

Aricii au dispărut vreo două decenii, până la sosirea pandemiei. Acum, vedem noaptea, în fiecare vară, un singur arici, care apare tot noaptea, tot de-a lungul unu zid în care « scotocește » într-o gaură, ronțăind… ceva !

L-am poreclit « Milo », după numele unui arici din România, personajul titular al cărții intitulate: „Milo și Domnul Trebuie : o poveste despre un corp mic ce poartă emoții mari.”

Am găsit această carte la Bookfest și m-am gândit să i-o ofer lui Milo al nostru. Cu siguranță că-l va interesa ! Este povestea primelor zile de școală ale unui arici din România. Însă, mai întâi, Milo trebuie să învețe… românește ! Astfel, va afla cine-i Domnul Trebuie !

Tot la noi, mai există un alt arici. Continue reading

Punți între Orient și Occident, sau necesitatea unei cunoașteri reciproce

“La France a peur. La France connaît la panique…”*

Fraza șoc a binecunoscutului prezentator al televiziunii franceze din anii ’70 ar putea foarte uşor fi transpusă azi la nivel mondial, pentru că nu trece aproape nici o zi fără să aflăm din presă, radio sau televiziune, că un atentat terorist a avut loc într-un colţ sau altul al lumii. După care urmează lista victimelor sau a pagubelor materiale înregistrate. De cele mai multe ori anunţul catastrofal se încheie cu ştirea că atentatul a fost revendicat de un grupuscul islamist sau de vreo organizatie musulmană care-şi justifică acţiunea în numele unei teorii islamice “pură şi dură”.

Oare fundamentalismul islamic, care, pe de altă parte încearcă să impună, atunci când ajunge să controleze un stat, o regiune, sau numai o organizaţie, legi şi comportamente care par lumii occidentale ieşite din epoci de mult dispărute, este o fatalitate? Oare Islamul duce în mod obligatoriu la aceste excese de comportament?

Unii analişti sau comentatori au încercat să afirme, în ultimii ani, că fundamentalismul şi intoleranţa sunt componente intrinsece ale credinţei islamice. Pe de altă parte, chiar în lumea musulmană, nenumăraţi sunt cei care încearcă să găsească un răspuns modern unei teorii străvechi şi să reformeze această religie pentru a evita excesele de care ea pare a suferi în ultimile decenii. Mai mult! Mare parte din cunoscătorii islamului afirmă, pe baza analizei comparative cu alte religii sau civilizaţii de pe glob, că fundamentalismul islamic este o derivă modernă a unei religii care s-a dovedit tolerantă în comportamentele sale timp de secole.

Continue reading