Tag Archives: Narbonne

Il ritorno a Roma… (II)

Posted on by
Reply

Rome, 10/10/2024

Eh, bien ! Vous avez, certainement, la (bonne) réponse !

Parce que, en ayant lu mes nombreux post, vous avez remarqué mon faible pour une « spécialité » que je chasse depuis de nombreuses années aux quatre coins du monde : « los murales ».

Je les désigne par le terme espagnol parce que cette « spécialité », devenue, ces dernières années, dans la culture occidentale une mode, existe dans le monde latino-américain depuis des décennies, sinon depuis un siècle !

Il suffit de se rappeler l’œuvre des muralistes mexicains !

El pais de todos los colores | ADRIAN ROZEI (adrian-rozei.net)

Mais, je dois reconnaître que ce sujet n’a même pas effleuré mon esprit à Rome, malgré les séjours répétés dans cette ville !

Grave erreur ! Je viens d’apprendre, grâce au livre mentionné précédemment que :

« Aujourd’hui, Rome n’est plus seulement connue pour l’art antique, mais aussi pour le Street-Art : selon la presse internationale, la Ville éternelle surpasserait même Berlin avec ses innombrables peintures murales, qu’on ne compte plus. » Continue reading →

Le tour du monde… en quatre jours ! (III)

Posted on by
2

La Bastide Vieille, le 14/02/2022

Feuilles de journal

 

Pour le déjeuner, vers 1h00, le choix de l’endroit est évident : le voisinage des Halles de Carlier !

Rien de plus simple !

Depuis des années, à chaque passage à Narbonne, je déjeune au restaurant « CO ».

 « On ne change pas une équipe qui gagne ! » 

 « C’est ma règle et j’y tiens ! », comme chantait Brassens.

Mais, en prenant, à peine, le temps de prendre un café. D’autres activités nous attendent ! 

*   *   *

« Arts de l’Islam » : Un passé pour un présent. Continue reading →

Le tour du monde… en quatre jours ! (II)

Posted on by
2

La Bastide Vieille, le 14/02/2022

Feuilles de journal

 

Béziers, le jeudi 10/02/2022

J’ai réussi à ne pas rater mon train ! Après, seulement, 4 heures de sommeil.

Pas grave ! Le quatre heures de voyage entre Paris et Béziers me permettent de bien me reposer et, même, de lire les journaux et revues en retard. A la condition d’avoir l’espace nécessaire pour répandre mes journaux et poser mes pieds sur la banquette d’en face !

Je vous donne un tuyau, fruit d’une longue expérience des trajets en TGV.

Mais, vous me promettez de le garder pour vous. D’accord ? 

Vous demandez la place 126 ou 128, dans les voitures 8 ou 18. C’est le carré au fond de la dernière voiture, qui est « réservé » pour les employés de la SNCF. Bien sûr, ils ne le reconnaitront jamais ! Mais, une longue pratique démontre que les cheminots viennent s’installer TOUJOURS dans ce carré. Et, même, avec la réservation automatique des sièges, la machine a été « dressée » pour respecter cette règle non-écrite… à condition que le train ne soit pas complet. 

Le plus difficile est de l’obtenir !

Avec la machine, on ne peut pas le demander et l’employée du service des réservations téléphoniques affirme, très souvent, qu’elle « ne sait pas faire ». Il y a une astuce, même dans ce cas. Mais, celle-ci… je la garde pour moi ! Continue reading →

Un nuovo anello sulla “Via della romanità”

Posted on by
Reply
Questo testo è stato pubblicato sulla rivista “Siamo di nuovo insieme” nel numero 107 – 108, di dicembre 2021, a cura dell’ “Asociaţia italienilor din România” di Bucarest.

“Via Domitia”, costruita a partire dall’anno 118 a.C. per collegare l’Italia e la Penisola Iberica, attraversando la Gallia Narbonese (Gallia Narbonensis) – provincia romana così chiamata dal 118 a.C. dopo la creazione della colonia romana Narbo Martius, l’odierna città di Narbonne – è stata creata per rendere coerente una rete stradale esistente, che collegava Roma, capitale dell’Impero, con l’attuale Istanbul. 

Così, lungo questa strada di circolazione europea, è possibile incontrare numerosissimi insediamenti, monumenti, costruzioni civili o militari… lasciati da “nos ancêtres les Romains”, anche due mila anni dopo la scomparsa di quest’impero! 

Potremmo dire formino un tutt’uno composto da città come Aquae Sextiae (Aix-en-Provence), Arelate Sextanorum (Arles), Arausio Secundanorum (Orange), Baeterrae Septimanorum (Béziers), Nemausus (Nîmes), Narbo Martius  (Narbonne)… che si trovano proprio sulla strada menzionata o nelle sue immediate vicinanze. Ancora oggi, le vestigia di questi importanti centri abitati dell’antichità possono essere viste e, durante l’esecuzione di qualsiasi scavo, fondamenta, terrazzamento… riappaiono, proprio nei posti in cui meno te le aspetti.  Continue reading →

O nouă verigă pe « Drumul romanităţii »

Posted on by
Reply
Acest text a fost publicat în revista « Siamo di nuovo insieme », no. 107 – 108, decembrie 2021, editată de « Asociaţia Italienilor din România, în versiune bilingvă, română/italiană.

„Expresia  Galia Narboneză (Gallia narbonensis în latină) desemnează, pentru anumiți istorici ai secolului al XIX-lea, o provincie romană astfel numită din 118 î.Hr. după întemeierea coloniei romane Narbo Martius, oraşul Narbonne de azi.”

De fapt, provincia a primit succesiv numele de: 

-„Galia transalpină” după cucerirea ei de către Roma,

-„Galia romană” după cucerirea restului Galiei de către Iulius Cezar, pentru a o deosebi de Galia păduroasă (dar expresia „Galia transalpină” a continuat să fie folosită),

-„Narboneza” după reorganizarea galilor de către împăratul Augustus, în același timp cu provinciile Galia Belgia, Galia Lyoneză și Aquitania. În urma reorganizării Imperiului de către Dioclețian (în jurul anului 300), a fost creată provincia „Narboneza”, iar mai apoi, provinciile „Narboneza” și „Vieneza”.

Putem afirma, fără să greşim, că „firul conducător” sau „coloana vertebrală” a acestei regiuni era „Via Domitia” (Calea Domiţiană), construită începând cu anul 118 î. Hr. pentru a lega Italia de Peninsula Iberică traversând „Gallia narbonensis”. Continue reading →

Honneur aux forts, c’est la loi du sport, Vas-y petit c’est çà le rugby

Posted on by
Reply

File de jurnal

Narbonne, 30/07/2015

Halele Centrale sunt un loc inconturnabil la Narbonne.

După ce, timp de câteva secole, piaţa principală a oraşului se afla chiar în faţa Palatului arhiepiscopal, la sfârşitul secolului XIX devenise clar că această situaţie nu mai putea dura. Inghesuiala, condiţiile insalubre, dificultatea de a păstra curăţenia pieţii, impuneau deplasarea acestei activităţi într-un loc special amenajat în acest scop, dotat cu instalaţiile necesare unei activităţi de interes major pentru oraş.

Şi totuşi concepţia şi realizarea « Halelor Centrale » au durat treizeci de ani, între 1871 şi 1901.

In cele din urmă, pe 1 ianuarie 1901, halele sunt date în folosinţă negocianţilor şi, trei luni mai târziu, inaugurate în mod oficial. Ceea ce dă ocazia unei sărbători care a durat…cinci zile ! S-a cântat, dansat şi băut în noul local, încă vid, precum şi în barurile din vecinătate. Insă, de atunci, halele n-au mai fost închise nici măcar o zi !

Continue reading →