O poveste cu… medalii

Bucureşti, 06/06/2022

Aventura pe care doresc s-o povestesc acum, s-a derulat de-a lungul unui laps de timp de aproape un secol !

Desigur, cu mai multe întreruperi de zeci de ani. Insă, pentru mine, ea a început în vara anului 1967.

Atunci, împreună cu părinţii mei, am părăsit România şi m-am instalat în Franţa,  ţară în care locuiesc şi astăzi.

Cel mai simplu, pentru primul episod, este să transcriu aici o frântură dintr-un text foarte lung, încă nepublicat, scris în plină vreme de pandemie, în anul 2020 luna septembrie. 

Acest text se intitulează « Cum i-am cunoscut… » şi descrie legăturile mele cu nenumăraţi membri ai familiei Sanielevici, din care fac parte, pe linie paternă. 

Iată fragmentul menţionat : 

 *   *   * 

« Cam prin luna august (1967), am primit un telefon de la « Hotelul Ambasador » din Bucureşti. Enormă surpriză! Ne suna Sally Robinson*, mama lui Leslie!

Sally era în trecere prin Bucureşti, revenind dintr-un voiaj la Moscova, unde se dusese… să cumpere o balalaikă pentru soţul ei, cadou de aniversare ! Pentru că Dr. Robinson cânta la mandolină ! No comment !  Continue reading

Cu Crémieux la Clermont-l’Hérault

Clermont-l’Hérault, 15/07/2021 

Un fragment reprezentativ din acest text a fost publicat în revista « MAXIMUM » no. 100, datat august 2021, editată la Rishon le Zion (Israel) de « Centrul Cultural Israeliano-Român ». 

Clermont-l’Hérault este un mic orăşel cu mai puţin de 10 000 locuitori, aflat în inima regiunii « Languedoc » din sudul Franţei, chiar lângă Marea Mediterană. 

Cunosc şi frecventez acest oraş, în mod asiduu, încă din 1984. 

Motivul este simplu : soţia mea şi-a petrecut întreaga ei copilărie în acest oraş, iar familia sa este binecunoscută aici… de secole! 

Aşa se face că, venind şi revenind aici în mod regulat de aproape patru decenii, mi-am pus în mod firesc întrebarea : Oare la Clermont-l’Hérault n-au trăit evrei ? 

Cunoşteam prezenţa evreilor în regiunea Languedocului, mulţumită nenumăratelor mărturii descoperite de-a lungul anilor.  Continue reading

Otro modelo, otro color! (III)

La Bastide Vieille, le 17/02/2020

 

Pendant les cinq jours  passés à New-York, mes peintures d’Argentine ont dormi tranquillement dans ma valise.

Bien-sûr, je suis allé visiter quelques musées et j’ai essayé de m’inspirer, à chaque fois, de la manière dont on encadre ce genre de tableau.

Ce n’est pas parce que leur prix est ridiculement bas qu’il faut sacrifier « la mise en page » ! Même si j’étais conscient que le prix du cadre risquerait de dépasser -et de loin !- celui des peintures !

Je suis même allé au Met où, après avoir vu l’exposition « Making Marvels – Science & Splendor at the Courts of Europe », j’ai fait un tour dans les collections permanentes.

Belle expo. au Met.!

Mais ici, à mon grand désespoir, je n’ai pas trouvé des « ángeles  arcabuceros».

Nobody’s perfect ! 

 *   *   *

Une fois arrivé en France, je me suis dit qu’il ne faut pas abandonner la lutte  sans combat ! Même si les expériences du passé tentent à prouver qu’il ne s’agit pas de l’endroit idéal pour trouver un encadreur compétent, bon marché et proposant une large gamme de cadres, dans tous les styles. Continue reading