Nenumăratesunt întortocherile istoriei care sunt şi vor rămâne pentru totdeauna un mister! Nu pentru că lucrurile ar avea vreo raţiune excepţională, ci pentru că de cele mai multe ori ne lipseşte un element, uneori minor al explicaţiei care ar face ca totul să devină limpede şi clar, fără nici un punct obscur şi deci uşor de înţeles. Uneori, printr’o şansă deosebită, acest element de legătură apare ca din senin, zeci de ani după ce evenimentele s’au întâmplat şi leagă verigile lanţului într’o ordine logică. Dar dacă acest « chaînon manquant » lipseşte? N’ar fi păcat sà ignorăm tot lanţul numai pentru că lipseşte un element? E clar că nu!
Şi atunci, după cum spun jucătorii de bridge, « on fait l’impasse ». Adică trecem peste elementul lipsă şi legăm restul lanţului cu un joker! Care jocker? Cel mai simplu este cel al timpului. Putem spune, şi nimeni nu va îndrăzni să ne reproşeze: din cauza zecilor de ani care au trecut, un element al lanţului a dispărut şi chiar dacă suntem convinşi că a existat, sau există undeva, nimeni din cei pe care îi cunoaştem nu şi-l mai aminteşte. De data aceasta, cer dreptul la acest jocker! Pentru că restul lanţului merită să fie amintit!
Pe când aveam vreo 9 sau 10 ani, am fost bolnav de varicelă. Nimic special, pentru că aproape toţi copiii au trecut pe acolo. Din fericire, varicela nu era o boală prea gravă. Nici nu se compara cu poliomielita, care făcea ravagii în anii ’50 sau cu febra tifoidă, care reapărea cu regularitate în fiecare vară, în acea epocă, la Bucureşti. Poate din această cauză şi mulţumită afişelor care ne explicau că trebuie să ne spălăm pe mâini înainte de a trece la masă, am rămas cu obiceiuri de higienă puţin practicate în occident. Numai ani de zile mai târziu, am aflat că febra tifoidă a dispărut din aceste ţări de mai bine de vre’o sută de ani şi astfel s’au pierdut nişte obiceiuri care nouă, veniţi dintr’o lume balcanică, la limita orientului, ni se par elementare.