„Clasica y Moderna”, ieri, azi, mâine

În 2003, când am avut ocazia de a o cunoaşte pe Maria Fernanda Cartier, vedeta televiziunii argentiniene originară din România, am întrebat-o care sunt personalităţile vieţii artistice pe care le-a întâlnit şi care au marcat îndelunga ei activitate artistică la Buenos-Aires. Printre numele citate, mărturisesc necunoscute mie, se număra şi cel al lui Mario Clavell.

Mai târziu, diferiţi prieteni mi-au vorbit despre acest cântăreţ argentinian, vedetă reputată a anilor ‘50 – ‘60. Nu mi-aş fi închipuit însă că voi avea şansa de a-l întâlni, asculta şi felicita, ba chiar, între două ieşiri pe scenă, să-i pun şi câteva întrebări, legate de cariera lui.

Era într’un week-end de Paşte (catolic) la Buenos-Aires, una dintre acele zile minunate cum apar descrise muzical în „Autono porteno”, celebrul tangou de Astor Piazzola, la „Clasica y Moderna”. Acest loc de memorie din Buenos-Aires este unul din punctele de întâlnire pe care visează să-l aibă toate marile capitale ale lumii. Un local destul de mic, împărţit în două încăperi, aproape egale: jumătate este librărie, o librărie mitică, unde poţi găsi tot ce-a fost editat în ultimele luni în Argentina, dar şi cărţi mai vechi, pe care le poţi comanda, din cataloage. Cărţile, dispuse pe mese, pe rafturi, pe etajere, uneori chiar şi pe sol, formează un decor „sui generis” pentru cealaltă jumătate a localului.

Continue reading →