File de jurnal (post-italiene)
“Viaggiare ti lascia prima senza parole, poi ti transforma in un narratore di storie”*
(Ibn Battuta)
Din primul moment, când a analizat lucrările pe care i le cerusem să le facă în casa noastră din sudul Franței, antrepenorul ne-a avertizat că, datorită noului sistem de protecție al pereților din foi de polistiren aglomerat pe care le va utiliza, greaua oglindă din salon nu va putea fi instalată în locul unde se găsea de vreo 5 ani.
Nu ne-a deranjat prea mult, pentru că această oglindă din secolul XIX, moștenită de soția mea dela o mătușe, nu ne-a plăcut niciodată prea mult. Insă cum peretele nu putea rămâne gol, soția mea a propus să găsim un tablou, de preferință o „marină”, care să fie instalată acolo.
Ușor de spus, dar mai greu de făcut! Nu pentru că astfel de tablouri sunt greu de găsit: e plin de « marine » prin magazinele de antichități ! Dar dacă vrei, de exemplu, o « marină » olandeză din secolul XVIII, de dimensiuni importante, trebuie sa prevezi un budget care ți-ar permite să cumperi un mic apartament!
Dacă însă te mulțumești cu o pictură contemporană, poți găsi ceva abordabil, dar care nu s-ar potrivi cu atmosfera salonului nostru. Și în plus, ai toate șansele să dai peste un tablou care, după numai câțiva ani, când moda respectivă va trece, să valoreze nici o zecime din cât l-ai plătit !