Să alegi un hotel la San Francisco nu e o treabă ușoară !
Nu pentru că n’ar fi zeci de hoteluri în toate cartierele, la toate prețurile, de la camere pentru imigranți mexicani de cele mai multe ori ilegali, unde poți închiria un pat pentru câțiva dolari pe noapte, până la celebrul « Clift », a cărui renovare a costat 50 milioane de dolari și unde o cameră costă 1800USD pe zi!
Însă când vii în acest oraș minunat pentru un week-end, odată la cinci ani, cauți deobicei un loc mai special, unde să simți că ești în osmoză cu tradițiile locale. În general, cei care vin din Europa și care înțeleg instinctiv că poate aici este singurul loc din Statele Unite în care te poți simți ca pe Vechiul Continent, caută un hotel mic, familial, de preferință într’un edificiu de lemn, cu fațada colorată și ferestrele tip « guilotină », așa cum erau toate casele din San Francisco înainte de cutremurul din 1910, care a distrus cea mai mare parte din oraș.
În trecut, am avut șansa de a găsi un astfel de hotel. Ba chiar mai mult, proprietarul hotelului, care făcuse avere cine știe cum, era fericitul posesor al unei colecții de tot felul de obiecte istorice, de la actul de demisie a lui Nixon, până la periuța de dinți a lui Buffalo Bill ! Toate aceste obiecte disparate, precum și multe alte vechituri, decorau camerele și culoarele hotelului și îi dădeau aerul unui bordel dela începutul secolului XX.
În plus camera care-mi fusese atribuită, cu vedere spre Golden Gate Bridge, purta numele predestinat de « Coït room », pentru că fiecare cameră avea un nume diferit. Continue reading