În „Dicționarul artiștilor plastici români în exil” editat de Ionel Jianu, în 1986, pagina dedicată Ginei Ionescu menţionează:
„Ionescu Gina. Pictoriţă. Născută la 28 mai 1916, la Borşa, Maramureş, România. După ce a făcut dans şi teatru, s’a consacrat studiului picturii. Diplomată a Academiei de Belle-Arte din Bucureşti în 1944 (atelier Camil Ressu). Studii la Academia Julian din Paris din 1946 până în 1947. Urmează cursurile Seminarului Teologic Guadalupe din Buenos Aires, între 1954 şi 1965. A părăsit definitiv România în 1944 pentru a se stabili mai întâi la Paris, pe urmă în 1947 la Buenos Aires, în Argentina. Prima expoziţie personală la Buenos Aires în 1949 urmată de 19 altele în Argentina, Brazilia, Statele Unite, Franţa, Italia, Japonia, …. Trăieşte şi lucrează la Buenos Aires.”
Urmează o fişă critică în care Ionel Jianu, după ce menţionează „fugosul temperament al artistei”, recunoaşte cinci faze în opera Ginei Ionescu:
-prima: semi-figurativă, bazată pe un desen sigur care accentuează caracterul formelor,
-a doua: un „concretism stil Piet Mondrian”,
-„taşismul”, reprezintă a treia fază,
-cea de a patra, abstractă, este cea a „ciclului cosmic”,
-şi în fine a cincea este cea a „intercomunicabilităţii”, concretizată prin două registre clar separate care demonstează că „ diviziunea lumii în două contrarii nu este de netraversat… Un mesaj pentru pacea lumii…”.
Bine înţeles că istoria unei vieţi şi a unei opere nu poate fi încătuşată într’o pagină de dicţionar, fie ea scrisă chiar şi de un critic de mare talent. De aceea, am fost tentat să o întâlnesc şi să discut personal cu Gina Ionescu cu ocazia unei recente vizite la Buenos Aires. Iată deci transcrierea unei părţi din conversaţia noastră, care a durat mai bine de cinci ore.
Ţin să precizez că pentru a discuta cu Gina Ionescu, trebuie să fii nu numai poliglot, fiecare episod descris fiind împânzit cu citate din limba ţării unde se petrece, dar şi „globe-trotter”, pentru a recunoaşte atmosfera plină de autenticitate a locurilor menţionate. Ca să nu mai vorbim de entuziasmul care o caracterizează şi de o vitalitate excepţională. Pentru memorie, amintesc că Gina Ionescu pregătea în momentul întâlnirii noastre un voiaj în Europa, care urma să o conducă timp de 6 săptămâni, cu ocazia celei de-a 89-a aniversări, la Paris, Münster, Budapesta, Mediaş, Sighişoara, Bucureşti şi Roma, călătoria de la Budapesta la Bucureşti fiind efectuată… cu trenul!