File de jurnal

La Bastide Vieille, 1 iulie 2025

« Locuința mea de vérà
E la țérà… 
Acolo era să mor
De urât și de-ntristare
Beat de soare
Și prăjit îngrozitor ! »

Topîrceanu, parodie după Al. Depărățeanu

Am mai scris și repetat acest refren de nenumărate ori ! Sau, cum zicea tatăl meu, « Dacă n-am spus-o, o repet ! »

Însă, de această dată, mărturisesc că am visat la grădina noastră, timp de o lună, de nenumărate ori. De ce ? Simplu !

Vreme de mai bine de trei săptămâni am voiajat printr-o bună parte din Europa, făcând escale prin cinci țări (Paris, București, Viena, Veneția, Barcelona) înainte de a reveni la Bastide Vieille, în inima regiunii Languedoc, acolo de unde plecasem pe 24 mai.

Atunci, am lăsat grădina la sfârșitul primăverii, pentru a o regăsi în plină vară (sau « vérà », după cum se vede… mai sus !). Trebuie să precizez că, în acest an, primăvara a sosit, cel puțin în regiunea noastră, cu multă întârziere. Din cauza ploilor repetate, a frigului neobișnuit în vecinătatea Mediteranei, bobocii, florile, natura în general… au “explodat” doar în luna mai, deci cu o întârziere de două luni.

Avantajul ? O simultaneiate neobișnuită a înfloririi unor specii care, de obicei, nu sunt “contemporane”!

Cu atât mai bine ! Iar, în cazul meu, care nu sunt prezent în permanență în Languedoc, a fost o ocazie neașteptată de a planta soiuri care cer condiții specifice, cu un oarecare decalaj. Continue reading →