INTERVIU CU MARIA FERNANDA CARTIER – continuare (prima parte aici)
A I R : De unde până unde vine „Jean Cartier”? Dar, mai întâi “Piu”?
M F : “Piu”, pentru cà înainte de a se naşte, fratelui, care avea doi ani, i s’a spus: “Mama are un pui în burtă”. Şi el, care nu putea să pronunţe asta, a zis: “Un piu în burtă”, şi aşa i-a rămas numele!
De unde până unde vine „Jean Cartier”? I-au făcut contract ca „chansonnier de Paris”.
Asta era în 1948. La Paris erau cântăreţi străini ca Luis Mariano, care cânta cu Carmen Sevilla, Charles Aznavour sau Yves Montand. La Paris puteai să cânţi repertoriu francez fiind străin. Dar să vină la Buenos Aires, sau la Santiago de Chile, sau la Rio de Janeiro şi să spună „ le grand chansonnier français Mironesco” -nu mergea!
Şi impresarul a spus: “Trebuie să-ţi schimbi numele !” Atunci şi-a spus: “Jean Cartier”. Existau şi bijutierul, şi un mare jurnalist,- dar ce legătură aveau cu noi- însă şi lui Piu şi impresarului le-a plăcut. Piu a debutat la televiziune în prima zi când a început televiziunea în Argentina. E drept cà actorii consacraţi se cam temeau pentru că nu ştiau care va fi viitorul televiziunii. Însà Piu a spus: “Ce am de pierdut?”
Totul a început într-o manieră…! Noi îl iubeam foarte mult pe Jacques Fath care era…, cum sunt Renata Tebaldi şi Callas, aşa erau Jacques Fath şi Dior. Pentru mine Jacques Fath avea mai mult talent decât Dior, însă Dior l-a avut pe Boussac şi a avut toată lumea asta care l-a susţinut şi a avut norocul cu „New Look” şi cu femeia care, după atâtea câte răbdase în timpul războiului, a vrut să fie iar cochetă, adorată şi a apărut silueta asta care a înebunit lumea. Iar Jacques Fath a murit înainte, după aia a murit şi Dior.