Nu de mult, am citit într-o revistă consacrată ştiinţelor naturii descrierea unui fenomen natural care, în anumite condiţii climatice particulare, poate transforma un eveniment minor şi fără importanţă într-o catastrofă planetară.

Se pare că e posibil ca bătaia de aripi repetată a unui fluture, amplificată de vânturile favorabile şi de curenţii marini sau atmosferici, să se poată transforma, sute sau mii de kilometri mai departe, într-un ciclon distrugător, un adevărat “tsunami” care va devasta zone întregi şi va afecta, eventual, întreaga omenire.

Mă gândeam la această “parabolă”, s-o numim “a fluturelui ucigător”, la sfârşitul lunii martie a anului 2003.

Războiul din Irak nu începuse decât de şase zile. Ajungea să întrebi pe orice om de pe stradă ca să-ţi explice cu lux de amănunte, învăţate pe dinafară după lecţia distribuită la televizor de câteva luni deja, care este cauza acestui conflict. Şi, în funcţie de preferinţele lui politice, să auzi că e vina imperialismului american, a conflictului israelo-palestinian, a nerespectării de către Statele Unite a deciziilor O.N.U. şi câte atâtea altele. Dacă însă ai fi spus cuiva că la originea acestui conflict se gasesc deciziile luate de o bătrană englezoaică celibatară care a trăit la începutul secolului trecut, toţi s-ar uita la tine ca la un nebun. Şi totuşi!

Gertrude Margaret Lowthian Bell s-a născut in 1868 la Washington New Hall, în satul Washington din comitatul Durham, din Anglia victoriană. Alături de casa parinţilor ei se găsea locul de baştina al familiei Washington, strămoşii primului preşedinte al Statelor Unite.

Continue reading →