Cãldurã mare, monser!
Vara anului 1523 a fost extrem de cãlduroasã în Burgundia, celebra regiune viticolã din centrul Frantei. Se pare cã temperatura ar fi depãsit în acel an cu 4,10°C media celei înregistrate în timpul perioadei de referintã preferate a climatologilor, care se întinde dela 1960 pânã la 1989. Dupã data mentionatã, numai anul 2003 a depãsit acest record cu o diferentã de 5,86°C fatã de medie.
Cum se cunoaste cu o asemenea precizie o informatie tehnicã de vârf ca aceasta? Revista “Nature”, publicatã pe 18 noiembrie 2004, explicã într’un lung studiu cã se pot deduce conditiile climatice din vara si primãvara precedentã într’o anumitã regiune, plecând dela data de începere a recoltãrii strugurilor. Dupã cum precizeazã Isabelle Chuine, cercetãtoare la “Centrul de ecologie functionalã si evolutivã” din Montpellier, care face parte din CNRS (Centre National de la Recherche Scientifique): “Aceste date constituie un semnal nealterat de timp, care ne oferã o cronologie absolutã.”
Multumitã modelului conceput de aceastã biologã, se poate extrage un semnal climatic din informatiile istorice acumulate de Emmanuel Le Roy Ladurie. Acest celebru profesor de la Collège de France, autorul studiului “Histoire du climat depuis l’an mille”, este de altfel cosemnatar, împreunã cu alti climatologi, al articolului publicat în “Nature”.
În ceeace priveste Burgundia, studiul, care se bazeazã pe analiza strugurilor de tip “pinot noir”, o varietate a cãrei patrimoniu genetic a rãmas neschimbat din secolul XIV, de unde un proces de maturizare a ciorchinilor imuabil, a luat ca punct de plecare anul 1370. Poate însã cã viticultorii si-au schimbat modul de a lucra de-a lungul anilor. “E posibil, spune Isabelle Chuine, însã nu în asa mãsurã încât sã altereze semnalul climatic pe care’l observãm”.