Carol al XII-lea, regele Suediei între 1697 şi 1718, este unul din personajele cele mai controversate, dar şi fascinante ale istoriei europene. Nu întâmplător s-au scris zeci de biografii, romane sau cărţi de aventuri al căror principal erou este acest rege necomformist, mare călător, mare cuceritor şi mare organizator, care a reuşit să aducă Suedia la zenitul puterii ei europeene, dar în acelaşi timp să o uzeze prin aproape două decenii de războaie, care au pregătit viitoarea ei cădere.
Încă de la încoronare, la vârsta de numai 15 ani, Carol şi-a manifestat dorinţa de a’şi impune voinţa sa personală tuturor supuşilor, omiţând jurământul de credinţă şi încoronându-se de unul singur.
În 1699, coaliţia ţărilor înconjurătoare (Rusia, Danemarca şi Polonia), care contau pe tinereţea şi lipsa de experienţă a tânărului rege, a condus prin atacurile împotriva supremaţiei suedeze în lumea Balticii la declanşarea Războiului Nordului, care a durat mai bine de douăzeci de ani.
Geniul militar al lui Carol s’a manifestat imediat în campaniile victorioase purtate împotriva Danemarcei, Rusiei, Curlandei şi Poloniei.