« S-a stins viața falnicei Veneții,
N-auzi cântari, nu vezi lumini de baluri;
Pe scări de marmură, prin vechi portaluri,
Pătrunde luna, înălbind pereții.

Ca-n țintirim tăcere e-n cetate.
Preot ramas din a vechimii zile,
San Marc sinistru miezul nopții bate. »

Ma aflu la Veneția în Sestriere Cannaregio și aud undeva, departe, sunând un clopot care anunță miezul nopții. Poate că de aceea îmi vin în minte versurile lui Eminescu. În jurul meu, atmosfera este exact ca și cea descrisă de poetul « fără pereche », acum un secol și jumătate : « N-auzi cântări, nu vezi lumini de baluri… », restaurantele sunt închise, obloanele prăvăliilor trase… doar din loc în loc mai luminează strada un felinar discret. Cu toate că mă găsesc pe principala « calle » ce duce de la Stazione Sta. Lucia la Ponte di Rialto și, mai departe, spre Piazza San Marco ! Continue reading →