File de jurnal
La începutul anilor ’90, Thomas Carter, fostul ambasador al Canadei în Olanda, Austria, Egipt etc., își ducea viața liniștită de pensionar la Haga.
Cu o ținută impunătoare, un surâs amabil în colțul gurii, cu ochi sclipitori de inteligență, el își petrecea timpul între întâlnirile cu foștii colegi din diplomație și reuniunile bisericii protestante, unde avea o funcție caritativă în comitetul de administrație. Un adevărat « gentleman » à l’anglaise.
Soția lui, Alice Carter Clejan, vara mea, era și ea un personaj respectat în « lumea bună » olandeză. După ce organizase ani de zile seratele « Crucii Roșii » neerlandeze, luase inițiativa creării unui vas ce transporta convalescenții pe canalele din Olanda, lucrase chiar și ca manechin pentru a strânge fondurile necesare în vederea ameliorării situației bolnavilor din țară, ceea ce i-a adus o decorație națională, în ultimii ani își dedicase activitatea animațiilor dezvoltate în jurul ambasadei canadiene.
Cu distincția lor naturală și legăturile țesute cu răbdare în lumea diplomației, se poate spune că acest cuplu reprezenta un model al « bon tonului », ba chiar și arbitrii eleganței din capitala diplomatică a Olandei.