„În săptămânile viitoare vom prezenta magistraturii un memoriu amplu şi noi documente pentru a cere redeschiderea anchetei asupra omuciderii lui Pier Paolo Pasolini. Şi nu ne vom limita la a avansa un motiv oarecare, indicii sau să propunem un raţionament deductiv, ci vom furniza elemente fundamentale în susţinerea tezei asasinatului organizat şi premeditat.”
Cuvintele consilierului cultural al Comunei Roma răsună ca un trăznet în sala muzeului capitalei italiene, aflat în Trastevere, în această seară în care se comemorează a treizecea aniversare a morţii faimosului cineast.
Pe 2 noiembrie 1975, corpul neînsufleţit, teribil mutilat, al lui Pier Paolo Pasolini (foto sus) era găsit pe un teren viran dintr’o suburbie infectă a oraşului Roma – „Idroscalo di Ostia”. E drept că în acea epocă o anchetă destul de sumară a ajuns la concluzia că Pier Paolo Pasolini fusese ucis de către un tânăr homosexual, Pino Pelosi, care’l chemase sub pretextul de a-i înapoia bobinele filmului ce i se furaseră nu demult. Pelosi afirma că, în urma unei scene de gelozie, l’ar fi înjunghiat pe Pier Paolo Pasolini şi c’ar fi trecut de câteva ori cu maşina peste corpul lui neînsufleţit. Şi iată că azi, la treizeci de ani după acel teribil eveniment, dintre care aproape nouă petrecuţi în puşcărie, Pelosi vine cu o altă versiune, afirmând că, de fapt, el n’a fost decât martorul asasinatului, executat de trei sau patru indivizi „cu un accent din sudul Italiei”, probabil în solda mafiei siciliene.
E drept că Pier Paolo Pasolini reuşise în scurta dar fulguranta lui carieră –a murit la numai 53 ani- să’şi creeze nenumăraţi duşmani, atât în lumea politică, precum şi în cea culturală a anilor ’60.
Născut la Bologna, pe 5 martie 1922, Pier Paolo Pasolini era fiul unui locotenent de infanterie de origină nobilă şi al unei învăţătoare, fiica unor ţărani din regiunea Friuli. După ce frecventează Facultatea de Litere din Bologna, publică în 1942 volumul de poezie „Poesie a Casarsa” în dialect friulan. În 1945, pe când familia Pasolini era retrasă la Casarsa (Friuli), fratele lui Pier Paolo, Guido, care făcea parte din rezistenţă, a fost masacrat de un grup rival de partizani. Între timp, Pier Paolo Pasolini dădea cursuri la Bologna. În 1947, Pasolini se înscrie în partidul comunist, însă în 1949 este expulzat sub acuzaţia de a întreţine relaţii sexuale cu băieţi şi „indignita morale”.