…sau : « Acum ar fi binevenită o cafea… ! » din « Maică-mea era mare farmazoană » de Mihail Sadoveanu.
Pe vremea când lucram cu ţările din Orientul Mijlociu, de câte ori soseam în biroul unui client, mi se propunea o cafea.
Pe urmă, alta în timpul negocierilor şi una la plecare. The last one for the road ! Desigur că dac-aş fi băut atâtea cafele zilnic, n-aş mai fi închis ochii toată noaptea, poate chiar timp de o săptămână după sfârşitul voiajului !
Insă cum să faci ca să refuzi în mod elegant, mai ales când ştii că în Orient cafeaua este un element cheie al oricărei negocieri ?
Atunci, mi-am amintit o anecdotă auzită încă din copilărie, la Bucureşti, care, povestită la momentul potrivit, avea darul de a destinde atmosfera şi a-mi evita refuzul abrupt, când mi se propunea, pentru a zecea oară în aceeaşi zi, să servesc o cafea :
Un voiajor comercial soseşe în cabinetul doctorului său şi-i spune :
« Acum două săptămâni am sosit acasă pe neaşteptate şi mi-am găsit soţia în pat, cu un amic. Furios, m-am repezit la bucătărie, am pus mâna pe un cuţit de măcelărie şi m-am năpustit spre omul care mi-a terfelit onoarea, cu intenţia evidentă de a-l omorî. Atunci, soţia mea a intervenit : Stai dragă ! Iţi dai seama ce prostie faci ? El va fi mort, tu în puşcărie, eu te voi înşela cu alţi bărbaţi… Mai bine te opreşti, eu vă fac o cafea, vorbim ca oameni civilizaţi…şi totul se aranjează !
Zis şi făcut.
După câteva zile, revin iar acasă pe neaşteptate, iar o găsesc pe nevastă-mea în pat, cu alt amic, iar vreau să-l omor, soţia intervine şi ne liniştim cu o cafea.
In fine, ieri… »
Doctorul, care mai avea şi alte treburi decăt să asculte astfel de poveşti, îl întrerupe spunând :
« Bine, Domnul meu, de ce ai venit la mine ? Du-te şi consultă un avocat ! »
« Nu, spune pacientul ! Vreau să ştiu ? Atâta cafea n-o să-mi facă rău la inimă ? »