C-aşa-i lumea trecătoare… (II)

Bucureşti, 29/05/2022

File de jurnal

Probabil că aceste “experienţe” nostalgice mi-ar fi lăsat un gust amar, dacă niscaiva surprize agreabile nu m-ar fi aşteptat… tot în “mahalaua” mea! 

Era chiar în prima zi, după revenirea la Bucureşti. 

Am plecat spre cartierul meu, din Piaţa Romană, în căutarea altui edificiu anunţat la vânzare, tot la sothebyrealty.ro: 

https://www.sothebysrealty.ro/property/vila-cu-turn-din-fosta-mahala-silvestru

Vila era prezentată în felul următor : 

« Bulevardul Dacia a fost ultimul bulevard proiectat înainte de Primul Război Mondial, în timpul primarului Vintilă Brătianu. 

Bulevardul Nou, așa cum se numea inițial, a fost gândit să creeze o legătură importantă între Gara de Nord și Gara Obor. Fiind un bulevard proiectat, a trebuit să-și facă loc prin vechile cartiere ale Bucureștiului, prin preajma actualei Piețe a Spaniei, până la confluența cu strada Mihai Eminescu și Calea Moșilor.

Strada Mihai Eminescu, denumită până în 1948 strada Romană, este o stradă istorică a Bucureștiului care făcea legătura între Ulița Herăstrăului, actuala Calea Dorobanților, cu Podul Târgului de Afară, astăzi Calea Moșilor.

La mica distanță de confluența bulevardului Dacia cu strada Mihai Eminescu, în fosta mahala Silvestru, lua ființă la începutul secolului XX această vilă istorică cu patru niveluri, cu camere înalte de peste 3,5 m, dispusă pe D+P+1E+M, realizată într-un stil neoclasic, tipic începutului de secol, la comanda generalului Coandă, fost prim ministru în perioada interbelică.

Casa se integra foarte bine în stilul arhitectural al zonei, alături de casa geamănă din imediata vecinătate. Fiind construită pe colț, are avantajul unei deschideri panoramice către două străzi. Imobilul a scăpat de naționalizare, rămânând în familie prin succesiune, acest avantaj ajutând-o să păstreze toate detaliile arhitecturale originale. 

Mai apoi, în anul 2010, a trecut printr-o amplă acțiune de consolidare și restaurare, ocazie cu care a beneficiat de atenție sporită la întărirea fundației, dar și la o serie de finisaje și utilări foarte practice cu materiale de calitate… 

Pe lângă toate acestea, la momentul renovării s-a investit în construirea unui turn la mansardă, care a devenit un punct important de atracție al casei. A primit și o scară artistică din sticlă cu elemente florale din fier forjat, care asigură un acces la nivelurile superioare, proiectată și executată de celebra creatoare plastică Cornelia Moldoveanu.

Exteriorul, reabilitat termic prin placarea completă cu terosistem rigid Austro-therm, este decorat simetric cu frize și ancadramente ale ferestrelor cu lauri fără o încărcătură exagerată însă. Tonurile florale predominante se continuă la interior începând cu ușa dublă de la intrare, restaurată, vitrată cu flori, cu pardoseala din marmură decorată cu elemente florale încadrate de linia vieții, deasupra căreia se află un luminator cu vitraliu floral, și o sobă vieneză din ceramică albă situată în camera de zi. 

Această casă te primeste în interior cu o energie pozitivă de invidiat, oferind plăcerea parcurgerii unui decor gândit să te fascineze încă de la primul pas. Poate avea în viitor multiple destinații, precum rezidență, sediu de companie, notariat sau casă de avocatură. »

Mărturisesc că eram extrem de curios să văd acest ansamblu « vechi şi nou » !

Continue reading

To win or Toulouse?

Feuilles de journal

Toulouse, 07/07/2017 

Je suis à Toulouse après 16 années d’absence ! 

Je ne sais pas pourquoi, mais Toulouse est aussi une ville chère à mon cœur.

Et pourtant, ce n’est pas un endroit facile : trop « continental », très chaud en été, trop humide en hiver, loin des montagnes, comme de la mer, ce sont aujourd’hui des handicaps insurmontables.

Mais, l’unité architecturale, la couleur dominante, le rose des briques, l’élégance des monuments, la Garonne qui la traverse, les coupoles qui se reflètent dans l’eau, les ponts de pierre éclairés par des lampadaires style XIXè siècle, m’ont toujours fait penser à Rome. Ce qui, pour moi est la référence absolue !

Même si une certaine « faune », concentrée d’antan près de la gare, s’est éparpillée maintenant un peu partout dans la ville. 

Mon histoire personnelle avec Toulouse a démarrée en 1971.  Continue reading