Patru adopții și o moștenire

Timp de ani de zile, de fiecare data cand treceam, in general in taxi, in drum spre aeroportul de la Roissy, pe soseaua care insoteste Sena prin Courbevoie, dupa ce lasam in urma blocurile de la „La Défense”, remarcam, pe culmea dealului ce domina fluviul, o constructie curioasa si intru totul nepotrivita cu locul unde este asezata. Un fel de vila cu turnulete si cupole in forma de bulb, prea mica pentru a fi un adevarat castel si prea mare pentru a fi o casa particulara, strajuieste o peluza plina de flori, care coboara in cascade pana aproape de malul Senei. Un parc tot atat de bine intretinut inconjoara pe cateva hectare aceasta constructie de stil oriental ca forma, dar care pare mai degraba un atelier de pictor dupa dimensiunea ferestrelor, care ocupau trei sferturi din inaltimea edificiulul.

Cand, in fine, m-am decis sa vizitez acest loc curios, am descoperit, ascuns printre pomii parcului, alt edificiu, tot atat de original, dar de un stil total diferit. O vila din lemn, construita in stil scandinav, cu coloane si ferestre sculptate in pin rosu norvegian vopsit in negru, dar cu principalele elemente decorative subliniate de scanduri albe frumos cioplite.

De unde pana unde aceasta amestecatura de constructii atat de diferite in parcul de la Bécon, de unde vin si la ce serveau? Raspunsul cere sa ne intoarcem cu mai bine de 120 de ani in urma, in Parisul celei de-a doua jumatati a secolului XIX. Continue reading