File de jurnal

Milazzo, 10/10/2015

Acum opt zile, când am plecat din Paris, mi-am făcut bagajele, ca de obicei, în ultimul moment. Şi, în viteză, am aruncat în valiză vreo zece CD-uri pe care doream să le ascult în timpul călătoriei. Ah, nu mi-am bătut prea mult capul cu alegerea lor ! Cum urma să petrec două săptămâni în Italia, am ales aproape numai muzică italiană, care mi se pare că însoţeşte bine peisajele locurilor pe care urma să le vizitez.

Acum, când mă găsesc pe faleza din Milazzo, în noaptea neagră, fără lună, a sfârşitului de vară, m-am aşezat pe o bancă, unde vreau să mă odihnesc după alergătura unei lungi zile de călătorie.

Milazzo este un orăşel cu numai 33 000 locuitori, aşezat pe coasta nordică a Siciliei, şi nu este cunoscut prin lume decât datorită faptului că este portul de plecare spre Insulele Eoliene, un loc de vilegiatură apreciat chiar şi de membrii jet-set-ului internaţional, în ultimii ani.

Insă, în realitate, Milazzo se bucură de o istorie milenară, reînviată de epopea garibaldiană. După cum precizează « Le Guide du routard », « oraşul se mândreşte cu frumoase case vechi, de-a lungul falezei sau în centru. Din loc în loc, câteva biserici sunt martorii bogăţiei oraşului, pe când castelul aminteşte importanţa locului (în trecut ! n.n.) » Asta însă nu e o raritate în Italia ! Orice oraş, cât de mic, afişează o colecţie de biserici, fântâni, vile, parcuri, castele… care ar face să moară de gelozie chiar şi zeci de oraşe-capitală din lume !

Insă alt comentariu mi se pare şi mai interesant : « Milazzo este deasemenea renumit pentru agreabilele lui serate. Tinerii vin chiar şi de la Messina pentru a profita de barurile sale şi ca să se plimbe pe faleza « Lungomare Garibaldi », mai ales în week-end-urile de vară. » Continue reading →