Good old days are back again !

Textul alăturat este al 551-lea publicat pe site-ul meu (358 în română, 175 în franceză și 18 în italiană sau engleză). Aceste articole au totalizat cca. 24.000 de „vizitatori unici” pe an și între 160.000 și 200.000 de „vizite” în fiecare an, începând cu 2020. Aș vrea să mulțumesc tuturor cititorilor care urmăresc, săptămână de săptămână, toate aceste subiecte care mă fascinează. Din păcate, eu nu cunosc decât o mică parte dintre ei! Profit de această ocazie pentru a le manifesta recunoștința pentru loialitatea lor, în ciuda deciziei mele de a nu folosi niciun mijloc de promovare în masă (rețele de socializare, anunțuri, reclame pentru site etc.). Promit că voi continua, în același mod, cât mai mult timp și atâta vreme cât ei vor continua să-mi citească scrierile.
Acest text a fost publicat în revista « 3R » no. 55, datat iulie-decembrie 2022, editată de asociația « Memorie și speranță » din București (România).

Intr-un text intitulat « Cu Brâncuși la capătul pământului », redactat în 2010, scriam :

Cu Brâncuși la capătul pământului

Falmouth este, cu celălalt punct de apărare al estuarului Fal River, castelul Pendennis, nu numai un obiectiv turistic major din Cornwall, dar şi un port activ pe malul Canalului Mânecii. La sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, întreaga regiune a concentrat eforturile armatelor americane şi engleze în vederea debarcării în Normandia, pe 6 iunie 1944. Continue reading

I took a trip on a sailing ship / And when I reached Jamaica I made a stop…*

File de jurnal

Falmouth, 8/12/2015

Când am ales, acum câteva săptămâni, această croazieră știam deja că nu va fi vorba de o afacere simplă. Și, în niciun caz pe gustul unui european, chiar dacă el are experiența voiajelor în Statele Unite de zeci de ani !

Intr-adevăr, un vapor cu 5500 pasageri, plecând și întorcându-se de la Fort Lauderdale, care într-o săptămână de voiaj nu face decât trei escale, dintre care una este numai o « colonie » americană în Haiti, e o garanție a unui plonjon în atmosfera « Americii profunde ». Mai bine zis, în America « middle class », cu toate ideosincraziile ei obsesionale și afișând în mod ostentativ « contracultura » ei, cu care se mândrește. Iar organizatorii voiajului nu s-au gândit nici măcar un moment că s-ar putea adresa unei populații diferite, deși, pe vas, mare parte dintre călători provin din țările Americii Latine sau din populația hispanofonă Nord-Americană. Insă această populație e deja cucerită și practică în mod asiduu « the american way of life », cu toate aberațiile ei.

Sunt intrigat, de multe zeci de ani, de faptul că toată clasa medie latino-americană consideră Miami ca adevărata lor capitală, fără s-o recunoască în mod oficial. Ani de zile, cunoscătorii acestei lumi mi-au afirmat că, venind din țări în care « nimic nu funcționează », latino-americanii sunt extrem de mulțumiți să găsească în Florida un loc unde « totul funcționează ». Dacă acest lucru era valabil în anii ’70 sau ’80, astăzi toate țările latino-americane se bucură de aceleași infra-structuri ca și cele din U.S.A. și tradiționalul… mergem la Miami « for shopping » nu se mai justifică deloc.

Intretimp, pe marile vapoare de croazieră americane, situația obiectivă a devenit de un suprarealism total.

Un vas de croazieră este o lume...

Un vas de croazieră este o lume…

Continue reading